Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Spiritual > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Drumul Golgotei spre sfinţenie

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Al. Florin ŢENE
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFIN”ENIE
Viaţa în versuri a părintelui ARSENIE BOCA
Iulie 2011

Începutul
“Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie “.
Matei 2,10.
“Împarte altora bunătăţile pământeşti “,
amintea părintele Arsenie Boca,
“ dacă vrei să guşti bunătăţile cereşti“,
cuvinte trainice ca roca,
scria duhovnicul de la Prislop mai târziu
despre Sfântul Nil Sinaitul etern şi viu.
Aceste cuvinte l-au urmărit ca un scut
şi înaltă învăţătură, de când s-a născut
în 1910, septembrie, două zeci şi nouă
când iarba din Vaţa de Sus prindea viaţă sub rouă.
Era mare bucuria părinţilor Iosif şi Creştina
că Dumnezeu le-a dat pe Zian
să le fie neamului lor peste vremuiri tulpina.
Botezat Zian nume predestinat, de la Sânzian,
Ziua naşterii Sfântului Ioan Botezător
sărbătorită în iunie 24, în fiecare an,
simbol al încreştinării întregului popor.
La Bujoara pe un deal copilul tăcând
descoperea lumea, sfredelind-o cu-n gând:
să înţeleagă ce-i iubirea şi tot ce-l înconjoară,
lumea făcută de Dumnezeu prima oară.
Învăţa ce-i virtutea sub înalta zare
Şi virtuasa punere a ei în aplicare.
Iubea icoana din casă şi rugăciunea,
iar când sora Viorela a trecut la cele sfinte
a cunoscut din plin amărăciunea
ascunzând-o în tăcerea din cuvinte.

Învăţăcelul
” Pildă v-am dat vouă, ca precum v-am făcut Eu
vouă, şi voi să faceţi“.
( Ioan 13, 15).
“Prin mărturisirea sinceră şi amănunţită
a tuturor păcatelor“, Arsenie Boca scria,
văzându-şi viaţa cu Cartea Cărţilor înfrăţită
la liceul cu tradiţie din Blaj, pe când intârzia
citind la lumina lumânării, ne atras de ispită,
la Liceul ”Avram Iancu “ studiind întruna,
instituţie înfiinţată de Andrei Şaguna.
Îi plăceau ştiinţele exacte, şi religia, practica pictura
în vacanţe când soarele se dădea pe cer de-adura.
Când a intrat în cursul superior de liceu
A rămas orfan de tată,
Astfel drumul vieţii i-a fost mai greu,
Spunea părintele la Făgăraş, anchetat de armată.
Să fi fost anul 1948 de comunişti înroşit
Când de Securitate era urmărit.
A luat bacalaoreatul la prima prezentare
la Deva, apoi s-a înscris la Teologie la Sibiu
ce i-a croit prin viaţă o cărare.
Despre profesorii Colan şi Terchilă până târziu
a păstrat o plăcută amintire, şi vie
i-a fost memoria despre Dumitru Stăniloaie
cu care a tradus patru volume din Filocalie.
Însă la orizont se arăta furtuna şi ploaie.
Era vremea când spunea:”Cine slujeşte pe Dumnezeu
nu va fi niciodată sărac”. Studiind din greu
ia licenţa cu lucrarea ”Încercări asupra vieţii duhovniceşti “
iar destinu-i condus de semnele cereşti.
Colegii, mai în glumă, cum bătea vântul,
mai în serios, îi spuneau Sfântul.
Student fiind prin anul crizei `33
cu profesorul Popovici o prietenie a înnodat
cu care stătea de vorbă sub un tei.
Acesta Mitropolitului Bălan la recomandat
Academia de Arte Frumoase, întâmplare îngerească,
Talentul de pictor să-l desăvârşească.
A învăţat cinci ani pictura şi Petrescu Costin
Profesorul a avut ideea să-i încredinţeze,
Pentru istorie şi bucuria celor ce vin,
La Ateneu scena cu Mihai Viteazul s-o picteze.
Trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan
În 12 martie 1939 la Sfântul Munte Athos
A deprins călugăria cu evlavie şi elan.
De acolo manuscrise a adus şi frumos
Le-a studiat şi tradus cu Părintele Stăniloaie,
Fiind parcă condus de sfaturi îngereşti,
Numindul pe acesta ctitor al Filocaliei româneşti.
Tipărindo, apoi, la Sâmbăta pe timp de ploaie,
Şi difuzândo cu râvnă printre credincioşi.
În toamna lui `39 în Basarabia oamenilor frumoşi
A mers la Chişinău să înveţe metalo-plastia în pictură.
În 1940 în Vinerea Izvorului Tămăduirii
A fost tuns în călugărie, o viaţă frumoasă, dar dură,
Cu numele Arsenie dăruit Dumnezeirii.

Drumul Golgotei
„ Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al
Căpăţânii, care în evreieşte se numeşte Golgota„.
(Ioan 19, 17.).
Era singurul călugăr în `40 la Sâmbăta de Sus,
Se ruga pentru pace, furtuna dinspre apus
Aprindea orizontul sângeriu aducând moarte,
Când ierodiaconul Arsenie era hirotonit ca la carte
Ieromonah de către Mitopolitul Nicolae Bălan
În 10 aprilie `42 când grâul era verde în lan
Şi soborul de preoţi Virgil Nistor şi Neagu din Sibiu
I-au fost naşi de hirotonie până târziu.
Numindu-l Stareţ al Mănăstiri Brâncoveanu,
Duhovnic şi preot ce nu-l interesa banul,
Arsenie a început mişcarea de redeşteptare,
Îndreptând credincioşii pe dreapta cărare.
Le spunea ce-a zis Domnul Hristos
Cuvinte de înţelepciune şi cu folos
Înţelegeau cuvintele:”Fără Mine nimic
nu puteţi face”în privinţa izbăviri, vă zic,
Şi duhovnicul Arsenie în jurul lui strângea
Mulţimea ce taina cuvântului o înţelegea.
În 1945 a fost arestat prima oară, venit
La Mănăstirea Bistriţa pentru rugăciune
Şi-a fost anchetat la Rm.Vâlcea şi-a pătimit,
Schingiuit cu întrerbări şi ars cu tăciune,
Apoi la Siguranţa Generală transferat
La Bucureşti şi la 30 iulie `45 eliberat.
Acuzaţiile aduse fiind complet nefondate, dar a pătimit
Fiindcă toată viaţa a fost supravegheat şi urmărit,
Pe motiv că face propagandă religioasă
Şi vin mulţimile la Slujba lui frumoasă.
În timp ce era anchetat el gândea şi visa
Spunând în suflet ce spusese Grigorie de Nissa:
“Doamne, fă cu mine ce fac prelaţii
Şi eu Doamne, în Mănăstirea mea cu alţii “.
Părintele la Făgăraş şi Braşov a mai fost arestat
Iar în 1948 la Mănăstirea Prislop a fost mutat,
Iar pentru că proslăvea pe Dumnezeu cu smerenie
În slujbele sale, de Paşti şi la Denie,
La Canalul Dunării la muncă forţată a fost trimis
În lagăr să muncească, dar n-a fost învins.
I-a mulţumit lui Dumnezeu şi slavă I-a adus
Chiar dacă de comunişti în jug a fost pus.
Gândea pe-atunci:”Domnul Iisus a murit pentru noi
Ca în noi să moară patimile, nu prin fapte de eroi!“
Dar, 1955 când stalinismul încă a mai existat.
În noiembrie la Timişoara a fost anchetat,
Apoi închis la Jilava şi Oradea şi-n 1956 eliberat.
Abuziv în 1959 din monahism a fost scos
Şi i-a fost interzis să slujească la altar.
Lumea, sub comunişti, se-ntorsese pe dos.
Orice acţiune de credinţă părea în zadar.
Dar, speranţa, gândea Părintele, ultima moare,
La orizont apărea şi pentru el o rază de soare:
Ca pictor la Atelierele Patriarhiei a fost angajat
Biserica”Sfântul Elefterie “, Boteanu şi cea din Bogata
Cu credinţă şi talent le-a pictat, şi până când a fost gata
A lucrat 15 ani să picteze Biserica din Drăgănescu-sat
În acest timp Arsenie Boca de mii de oameni a fost căutat.
Le spunea: “Ispita întâi este prin plăcere:
Pâini din pietre, ispitire de Dumnezeu, durere
Şi slavă deşartă, durere cu fariseii ... ”
De aceea îl anchetau şi-l prigoneau ateii
Dar asta este un adevăr şi nu poveste:
“Orice stăpânire de la Dumnezeu este “.
Le spunea Arsenie Boca la cei cu credinţă
Din Biblie, cu multă umilinţă.

Urcarea în Dreapta Tatălui
“Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit !“
( Luca 23, 47.)
Timpul nu a mai avut răbdare
Să cunoască libertatea din noua cărare,
A fost chemat la Domnul în 1989,
În 28 noiembrie când soarele împărţea ziua-n două,
La Sinaia unde avea un mic atelier
Unde maici de la Prislop într-o casă
Amenajaseră un aşezământ cu cruci de fier
Loc de rugăciune pentru inimă credincioasă.
Cu durere în suflet a fost înmormântat
La mănăstirea Prislop în faţa unui vulg îndurerat
În 4 decembrie pe o vreme friguroasă
Cu 18 zile înainte de descătuşarea sângeroasă.
De acolo de Sus, din dreapta Tatălui, el a văzut
Evenimentele în care a sperat şi a crezut.
De-acum Sfânta Biserică Ortodoxă pe care a slujito cu iubire
Mergea pe drumul cel Drept spre izbăvire
Iar credincioşii urmândo cu umilinţă
Dar demni, cu iubire în suflet şi credinţă,
Aşa cum le spunea de multe ori sub bătrânul tei
Să creadă “În iubire spirituală universală
Pentru toţi oamenii oricum ar fi ei “.

Îvăţăturile părintelui Arsenie Boca
“Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru şi iată,
Astfel toate vă sunt curate “.
( Luca 11, 41).
Multe le spunea credincioşilor părintele Boca,
Înţelepciune şi lumină răspândea-n jur,
Pe unde umbla mulţimile se cutremurau, până şi roca
Se mişca din loc şi muntele din împrejur
Se transforma în anfiteatru pentru credincioşi,
Ascultându-l cu smerenie se făceau mai frumoşi.
Le spunea: “Nimic, însă, nu puteţi face
Numai cu puterea voastră, părintele apoi tace,
Şi începe să spună, deoarece şi aceasta e un dar al Lui! “
Era vremea când la Miercurea lumina coborâse în gutui.
Cuvintele părintelui erau pline de înţelepciune
Ascultându-l simţeai că se-ntâmplă o minune.
În glasu-i blând cuvintele de lumină erau încărcate:
“Să nu-ţi îngădui nici-o judecată, nici-o separare de frate
ci roagă-te pentru cel ce te-a nedreptăţit “.
Şi locul unde spunea aceste cuvinte devenea sfinţit.
La Mânăstirea Prislop pentru noi se ruga:
“ De câte ori loveşti în cineva, fie şi cu vorba
De câte ori judeci pe un frate, să ştii,
Că nu te poţi ruga în mânăstire când vii,
Rugăciunea ta nu-i primită, de Dumnezeu nu-i ascultată,
Ci în lături este lepădată.“
Şi mulţimile se înfrăţeau cu cei prin timp certaţi,
Erau din nou prieteni, deveneau fraţi.
“Moartea năpraznică poate fi şi ispăşire “, spunea,
“Omul se încarcă cu păcate,” părintele gândea,
“până când Dumnezeu pune capăt, şi neândoielnic se plăteşte
fapta cu care ai asuprit pe altul, nu-i omeneşte! “
Despre darurile primate ca talent
spunea că”Cine nu lucrează cu ele insistent
spre mântuire i se iau “, şi lumea îl asculta
se prostenea”Pentru că Duhul Sfânt ne vorbeşte,
iar dacă noi nu-L avem, nu putem să ţinem minte.
Trebuie să-l cerem. “ Prin fapte şi cuvinte.
“ Păcatele împotriva noastră înşine duc,
la învârtoşarea inimii- o cunoaştem cu toţii“,
Acestea răsfrânte şi asupra plantelor se usuc,
Spunea Părintele:”Şi o cunosc şi eu “ ,
Cel care m-am dedicate cu totul lui Dumnezeu.
Dar “Cum am zis, cu paralizie pedepseşte
Dumnezeu pe toţi nesăţioşii de avere “şi nu iubeşte,
“căci aceştia şi-au făcut socoteala greşită,
zicând că dacă postesc nu mai pot alerga “şi e o ispită
“şi lucra. Ei au crezut sfatul viclean
Al diavolului iubirii de avere ”.Făcută cu elan.
“Fiecare om gândind la lumea de dincolo, mereu,
ar trebui să ţină trupul lui să fie sănătos şi la greu
să dureze în lumea aceasta cât are rânduit,
cu rostul de a ajunge, ne îngrădit
până la sfârşitul vieţii lui pământeşti, suport
omenesc al unui om îndumnezeit”.
Spunea Părintele pe ploaie credincioşilor din cort.
Ma scris părintele Boca că ” mosafirii nedoriţi,
dacă încolţesc ca şi buruienile, nepoftiţi,
prin straturi, smulge-le mai înainte de a creşte
în propria ta minte“, fiindcă ea nu le doreşte.
“ Oare nu ştii, omule, că din prima zi
şi până în ultima tu alergi mereu,“ până în ore târzii,
“mereu ? Îţi transporţi sufletul spre limanul
Împărăţiei lui Dumnezeu “ pentru banul
hranei tale,”în căruţa trupului tău “.
Fiindcă după moarte nu ne ducem în hău!
Le mai spunea Părintele”Credinţa ne fortifică voinţa “.
Şi să ne aducem aminte în privinţa
Că”ne-am botazat în Hristos,
în Hristos ne-am şi îmbrăcat “cu folos.
Nu trebuie să răspundem cu duşmănie
la duşmănie, aceasta nu-ţi dovedeşte tărie
în caracter, ci arăţi că şi tu eşti contaminat
de sentimente inferioare, şi e păcat!
“Roagă-te pentru vrăşmaş şi se va ruşina
diavolul lăsându-l singur pe om” pe când amuşina
a iarbă crudă spunea părintele
măsurându-şi înţelept cuvintele.
“Cuvântul viu este mai bun decât banda magnetică
pentru că el emană o energie“,nu este aritmetică,
“care vă repară, vă linişteşte,
vă luminează şi vă lămureşte “.

“ Căci tu ai infinit mai mare nevoie de mila
lui Dumnezeu, decât săracul de milostenia ta“.
Fiindcă cel ce umblă după averi şi îşi ridică vila
uită că nu poate s-o ia în împărăţia Ta.
“Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele” pe soare şi ploi,
“tot astfel se va purta Dumnezeu cu noi “,
Deoarece facerea de bine sau milostenia este
frumoasa comportare în viaţa noastră ca poveste.
“Şi nu-i lăsa pe cei vicioşi şi pe cei răi
să se uite în sufletul tău“, căci aceşti călăi
“ cu privirea viciului întunecă sufletul“,
sau îl răneşte precum trupul stiletul.
“Lasă-i să clevetească asupra adevărului“, vorbesc,
“lasă-i să omoare viaţa, adevărul “ ceresc
“se va adeveri,
dragostea va birui
viaţa învie”
precum seva primăvara în vie.
Părintele Arsenie Boca spunea credincioşilor:
“Trebuie să facem binele, fără să ne gândim, tuturor,
Dacă se uită cineva sau nu la fapta noastră.
Faptele bune sunt preţuite după scopul lor.
Faptele fără o bună intenţie sunt ca sufletul fără trup,
iar Dumnezeu le respinge şi ele se rup
în tainiţele firii,
şi se unesc în porunca iubirii. “
“Dacă aveţi răbdare în necazuri” pe soare şi pe ploi
“să ştiţi că veţi avea pe Duhul Sfânt întru voi.
Dacă veţi avea şi puterea de a mulţumii în necazuri,
Atunci Duhul Sfânt străluceşte în voi “trecând peste ale vieţii pârleazuri.
“Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii,
Nu de lume ca creaţie a lui Dumnezeu” din taina humii.
“Căci pe om îl pierde nu mărimea, nu mulţimea păcatelor,
ci inima nepocăită şi împietrită“şi abundenţa bucatelor.
„ Fii mai întâi tu însuţi, ceea ce vrei să faci pe altul.
Dacă vrei să-i educi pe copii” spre înalul
Cerului ”educă-te pe tine însuţi în Duhul lui Dumnezeu “,
Şi lapădă gândirea de ateu.
“Sufletul în preajma ieşirii din trup
capătă vedere specifică naturii sale spirituale,
şi se vede pe sine mai clar”, cum ai privi de pe munte o vale,
“de cum ne putem vedea noi în oglindă “,
Până când sufletul se înalţă dincolo de grindă.


Referinţă Bibliografică:
Drumul Golgotei spre sfinţenie / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!