Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Dr.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR  

 

Dr. Mite Măneanu  

 

O latură importantă a activităţii lui Lupu Buliga a fost şi cea de ctitor. Ajuns , graţie capacităţii şi talentului său ,în înalte funcţii militare şi în atenţia domnului ,el a strâns o importantă avere formată din moşii ,rumâni , bani, etc. care i-a pemis să ridice la Ciovârnăşani şi în alte părţi, mai multe ctitorii.  

Semnalăm mai întâi conacul sau curţile de la Ciovârnăşani, al căror loc nu se cunoaşte , dar pe care îl presupunem undeva la poalele dealului Ciovârnăşani, la liziera masivei păduri de stejar ce îmbrăca acest deal, câteva sute de metri la nord de biserica construită de el aici şi al cărui pristolnic de piatră se mai păstra până nu demult în apropierea casei cetăţeanului Petre Dinconiu ( aici a fost şi vechiul cimitir al satului ,strămutat la sfârşitul secolului al XIX-lea pe actualul amplasament ).Acest conac ,sau curte boierească, trebuie să fi fost destul de mare pentru a putea adăposti familia Buliga, slujitorii şi robii ce îi avea şi ostaşii însărcinaţi cu paza şi supravegherea regiunii .Apoi ,după buna tradiţie românească , Buliga s-a gândit să ctitorească sau să refacă o mănăstire unde să fie îngropat el şi urmaşii săi , de la Topolniţa, iniţiată după tradiţie chiar de Nicodim, se dărăpănase şi se afla cu călugării şi averile risipite1-, Lupu Buliga solicită şi obţine dreptul de a o reconstrui şi înzestra , aceasta cu atât mai mult cu cât ea se afla în apropierea curţilor sale de la Ciovârnăşani .Aşa se face că la 12 februarie 1646 Matei Basarab dă cunoscutul Hrisovlui Buliga căpitanu de dorobanţi din Ciovârnăşani din judeţul Mehedinţi şi fiilor lui câţi Dumnezeu îi vor dărui , ca să-i fie lui o sfântă mănăstire ce se zice Topolniţa , unde-i hramul Sfântul Arhanghel Mihail , cu toate moşiile şi cu tot venitul ,veri cât se va alege ,pentru că mi-a fost moştenire această sfântă mănăstire Topolniţa , de mai sus scris şi făcută din temelie de strămoşii domniei mele de mai înainte vreme din zilele altor domni bătrâni . Iar după aceia când a fost acum în zilele domniei mele ,când a fost acum în zilele domniei mele , când m-a învrednicit Domnul Dumnezeu pe domnia mea ca să fiu domn şi guvernator Ţării Româneşti ,peste moştenirea moşilor şi a strămoşilor domniei mele ,dar domnia văzând că se află în depărtare sfânta mănăstire Topolniţa , la marginea ţării , la Severin , şi că a rămas săracă numai piatră şi în lipsă de toate şi fiind aproape de Casa boierului domniei mele, lui Buliga căpitanu , domnia mea i-a dat-o lui ,de tot şi cu toate moşiile ei , ca să fie lui de moştenire şi să aibă a face treabă la sfânta mănăstire şi să aibă purtare de grijă de toate moşiile şi averile sfintei mânăstiri şi să adauge şi dânsul câte îi va fi cu putinţă .Şi să fie în pace sfânta mânăstire Topolniţa şi toate averile sfintei mânăstiri şi vecinii , câţi vor fi locuitori împrejurul sfintei mânăstiri, şi să fie ertaţi de birul de miere şi de ceară şi de stupi şi de goştina oilor şi a râmătorilor şi de împrumuturi de cai domneşti şi de toate dăjdiile şi de mâncătoriile câte sunt peste an în ţara domniei mele, de către nimeni bănuială să nu aibă ,ci să fie sfintei mânăstiri de hrană şi de întărire , iar Dumnezeiştilor monahi de trebuinţă ş pentru că alt venit n-a avut această sfântă mănăstire Topolniţa , numai acela cu ce a miluit-o domnia mea .Drept aceia şi voi boierii şi birarii şi toate slugile domniei mele , cari veţi merge cu slujba în acest judeţ Mehedinţi , îndată ce veţi vedea această carte a domniei mele ,iar voi să cătaţi foarte mult să vă feriţi şi să lăsaţi în pace pe această sântă mănăstire Topolnăţa şi pe vecinii de lângă mănăstire şi toate averile sfintei mânăstiri ,nici o băntuială să nu aibă ,căci acel om rea urgie va primi de la domnia mea 2-  

Aşa dar, din chiar hrisovul de constituire al mânăstirii rezultă că aceasta era foarte veche, din vremea primilor Craioveşti probabil , dar şi că se afla ,aşa cum dovedesc şi alte documente , aproape părăsită , degradată şi sărăcită. Buliga pune deci să se ridice o nouă construcţie cea existentă astăzi - peste vechea clădire ,aşa cum a constatat şi Şt. Nicolaescu -Plopşor cu ocazia sondajelor arheologice întreprinse aici în anii 1950.  

Lucrările au durat mult, Lupu Buliga ne mai apucând să vadă desăvârşită-pictura fiind făcută de fiul său Curuia vel paharnicu … şi s-a săvârşit în luna lui august 9 an 1673 , în timpul domniei lui Grigore Ghica IV , aşa cum reiese din inscripţia aflată pe spatele zidului dintre naos şi pronaos .  

De remarcat este faptul că noii ctitori au schimbat vechiul hram al mânăstirii -Sfântul Mihail - cu noul hram -Sfântul Ioan Predici 3-.  

Pentru noi , în contextul acestei lucrări , foarte interesantă este şi pictura bisericii4, dominată de figurile ctitorilor ,respectiv pe peretele din dreapta intrării sunt zugrăviţi Jupan Curuia vel paharnic alături de tatăl său -Lupu Buliga vel agă ,primul îmbrăcat cu mantie roşie ,cu mânecă lungă ce atârnă la spate , până la pământ ,mantia este îmblănită pe margini cu blană neagră, mai purta caftan verde cu bumbi cu mâneci strâmte ,susţinut la mijloc cu cordon şi în picioare meşi galbeni. Lupu Buliga este înfăţişat cu anteriu cenuşiu pe umeri cu o căptuşeală galbenă, purtând cioc şi având tâmplele rase, fiul său Curuia este ras. În continuare pe peretele stâng este pictat jupan Răducanu, iar pe cel sudic Preda (ambii fii ai lui Curuia ), Barbu Eremonah şi egumen Axentie ot Topolniţa , îmbrăcat în mantie călugărească , îmblînită cu alb 5-.  

În stânga intrării este înfăţişată jupâneasa Stanca, soţia lui Buliga , îmbrăcată într-un anteriu vişiniu cu mânecă până la cot, tivit pe margini cu blană cenuşie, văl transparent pe cap şi rochie de atlaz alb cu flori , tivită cu fir de aur pe piept . Alături, jupâniţa Armanca , prima soţie a lui Curuia , cu anteriu galben , tivit cu blană neagră şi rochie albă de atlaz .În continuare jupâniţa Hârşova , fiica lui Curuia îmbrăcată la fel ,însă cu cercei cu trei picioare6-.  

Întreaga pictură a bisericii păstrează tradiţia vechilor noastre ctitorii, fiind plăcută. Are însă nevoie urgentă de intervenţia specialiştilor pentru a evita distrugerea unor porţiuni  

În naos sunt mormintele ctitorilor şi ale membrilor familiei Buliga (Lupu, Stanca şi Stoichiţa fiica lor ), acoperite cu lespezi frumos ornamentate şi cu inscripţii7-.  

Noi însă nu ne-am propus să realizăm aici o monografie a Schitului Topolniţa , ci doar să relevăm aspectele ce se leagă de istoricul familiei lui Lupu Buliga din Ciovârnăşani, a contribuţiei membrilor acesteia la construcţia , înzestrarea cu averi şi propăşirea mânăstirii. Astfel, dintre numeroasele documente de danie sau cumpărătoare , relative la Topolniţa ne vom opri doar la câteva care au legătură directă cu familia ctitorilor .Mai întâi trebuie amintit documentul din 16 martie 1644 prin care Lupu Buliga , mare căpitan , dăruieşte mânăstirii moşie stearpă , fără rumâni, la Ştubei .Interesantă este precizarea ce se face că aceasta ..îi fusese dăruită de Matai Voievod 8ceea ce îndreptăţeşte aprecierea făcută de unii cercetători că mânăstirea aparţine lui Buliga încă înainte cu câţiva ani de data actului 9-,principal de danie , din februarie 1646 .Câţiva ani mai târziu în 1650 , Buliga vel căpitan şi fiul său Curuia , spătar , dăruiesc mânăstirii două părţi din Racovăţ , pentru ca în 1683, Preda şi Hârşova , copii Curuii să dăruiască mânăstirii şi câteva occine de cumpărătoare din Ţarovăţ (prilej de conflicte şi judecăţi ulterioare ale mânăstirii cu stăpânii şi moşnenii de acolo 10-.În fine, o dată cu închinarea acesteia ca metoh al Tismanei pe care Hârşova o face la 15 martie 1685 11-, situaţia patrimonială a mânăstirii se schimbă .Motivul închinării este deopotrivă economic şi spiritual .Economic , căci se pare că , cu toate daniile primite din partea familiei Buliga , precum şi a altora , mânăstirea avea nevoie de un sprijin puternic ,probabil lipsa forţei de muncă a rumânilor , o făcea vulnerabilă . În acelaşi timp , situaţia familială a Hârşovei, rămasă singură şi cu mari datorii de pe urma tatălui său Curuia , hărţuită de creditori , au determinat-o la acest act extrem ,argumentat de ea printr-o adevărată lamentaţie : .. murind părinţii mei şi toţi fraţii mei şi rămânând de moşii noştri şi de părinţii noştri o mănăstire ce se chemă Topolniţa , la care iastă hramul Useacnovenia Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Prediteci , noi din vrearea lui Dumnezeu şi cu îndemânarea minţilor noastre , care ne-au rămas de la moşii şi de la părinţii noştrii, sfintei şi dumnezeeieştii mânăstiri Tismenii … şi o am închinat eu această sfântă mănăstire de a mea bună voe , ca să o caute sfinţia sa părintele egumen , să ni să pustiască , iar până voi fi eu vie , să fie tot pre învăţătura noastră , şi eu nu doară să fiu lipsită de această mănăstire care mi-a rămas de la părinţii mei 12-.  

Rezultă clar că starea economică a Topolniţei nu era prea bună de vreme ce apelează la bogata mănăstire Tismana. În acelaşi timp Hârşova nu renunţă ,pe timpul vieţii, la dreptul de a hotărî în treburile Topolniţei .Dimpotrivă , ea caută să întregească daniile făcute anterior cu părţi de moşie la Ergheviţa 1688 şi apoi , după călugărirea ei devenită Hrisana , cu o serie de danii de ţigani, făcute în anii 1688-1689 şi în 170632.. Se poate spune că atâta timp cât de soarta mânăstirii Topolniţa , s-au ocupat membrii familiei Buliga , în principal Lupu vel câpitan , care a dobândit-o din favoarea domnească , a ridicat-o şi înzestrat-o cu averi , Curuia vel paharnic , fiul său , care a pictat-o şi i-a adăugat noi danii şi Hârşova , fiica Curuii , care i-a făcut alte daruri substanţiale şi chiar s-a călugărit şi a murit în mănăstire , starea acesteia a fost , în general prosperă , ea constituind , pe lângă un important locaş spiritual şi un centru economic şi chiar militar demn de luat în seamă în această parte a ţării . În deceniile ce au urmat , situaţia s-a înrăutăţit , mânăstirea sărăcind lungi perioade de timp , rămânând fără călugări etc. 13-  

Cu toate acestea , amintirea neamului Buliga din Ciovârnăşani nu s-a stins , nici în legătură cu Topolniţa , nici legat de satul de origine , nici de judeţul Mehedinţi , în care marele căpitan şi agă Lupu Buliga şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale militare , administrative şi de ctitor .  

Faptele sale se leagăînsă , după cum am mai arătat mai sus , şi de unele momente de seamă ale istoriei naţionale în cadrul cărora Lupu Buliga a fost protagonist , respectiv începutul furtunos al domniei lui Matei Basarab , luptele de la Finta ,Şoplea etc.  

Prin tot ce a înfăptuit, Lupu Buliga Mehedinţeanu apare ca o figură reprezentativă pentru vitejia , spiritul de sacrificiu , patriotismul şi generozitatea strămoşilor .  

 

 

NOTE  

1. Edificator în acest sens este un document din 9 februarie 1629 . prin care Alexandru Ilieş Voievod scuteşte de dări rimânii fugiţi din satul Şovârlov , al mânăstirii Topolniţa , în caz că se vor întoarce de peste Dunăre , menţionând totodată , că veniseră trei călugăraşi sârbi să o repare şi că aceştia se plângeau pentru acest sat D.R.H., vol. XXII, p. 439 .Mai târziu , Matei Basarab , la începutul domniei , acordă din nou scutiri ,prin documentul din 28 martie 1633, aceloraşi rumâni din Şovârliug D.R.H. , vol . XXIV, p. 31, iar peste câteva luni, în 22 iulie, marele ban al Craiovei ,Radu Buzescu împuternicea să ia dijmele din satele Vlăsceni , Stârlbiţa şi Bucovăţul şi să ţină aceste moşii cum le+au ţinut şi mai dinainte vreme D.R.H, vol.XXIV, p.165. În fine , în aceeaşi ordine de idei , cităm un document din 30 noiembrie 1635 prin care marele ban întăreşte mânăstirii cinci sălaşe de ţigani foşti ai ei pentru pentru care pierduse cărţile când a rămas săracă şi pustie şi fără călugări. (Arh. Naţ. Btcureşti ,mss 330 , f. 234.). Arh .Naţ. Bucureşti , fond Mănăstirea Tismana mss. 335 . f. 308v+309v. Dania a fost o lună mai târziu , de Teofil mitropolitul Ibidem mss 330,f.182v. şi de Constantin Şerban la 14 iunie 1654 Ibidem f. 183-184.  

2. Dan Pleşia , art cit ,p. 357 ; Alexandru Ştefulescu , Mănăstirea Tismana , Bucureşti , 1909 , p. 45. Ioan Donat , Fundaţiunile religioase ale Olteniei , partea I . Mânăstiri şi schituri. A.O. XV ,1935 ,nr. 85+88, p. 334.  

3. Raport publicat în B.C.M.I , XXIV ,fasc. 69, iulie septembrie 1931, p. 116.  

4. Mai pe larg despre mănăstire şi ctitori vezi Mite Măneanu , Căpitanul Lupu Buliga şi Mânăstirea Topolniţa , în Drobeta , Buletin ştiinţific trimestrial ,an I, nr.2, 1994,p. 1+5; Idem , Repere istorice româneşti .1Oltenia medievală şi modernă ,Editura Rdical ,Drobeta Tr-Severin , 1999,p.51-62.  

5. Ibidem , Cornelia Pilat , Contribuţi la studiu bisericii Topolniţa din Judeţul Mehedinţi III în M.O. ,XXX, nr. 4-6 , 1978 , p. 342-349 Părţile I-II în nr. 7-9 –1977 şi 1-3 –1978 al M.O.  

6. Nu reluăm discuţia asupra datei greşite a morţii lui Buliga , ce rezultă din inscripţia de pe mormântul acestuia şi nici asupra omisiunii acesteia de pe piatra de mormânt a Stancăi , căci explicaţiile au fost date de Dan Pleşia , Radu Creţeanu etc . Aceste inscripţii au fost publicate în mai multe rânduri, începând cu Ghenadie ,mitropolit, cu N. Iorga în ale sale Inscripţii din bisericile României .Adnotate şi publicate ,fascI, nr.1-764, Bucureşti ,1905, p.208-209, aşa că nu insistăm asupra lor.  

7.Arhivele Naţionale,Bucureşti, Mânăstirea Tismana,mss 335,f. 331-332.  

8.Dan Pleşia, art. cit.p.357-358.  

9.Ibidem, p.358-359.  

10.Arhivele Naţionale, Bucureşti, Mânăstirea Tismana ,mss 330. f.182.  

11.Ibidem .  

12.Dan Peşia ,art cit .p.359.  

13. Cu toate că în secolul al XVIII-lea mânăstirea Topolniţa primeşte încă donaţii -monahia Evtimia îi dăruieşte , la sfârşitul secolului , partea sa de moşie din Gornoviţa , precum şi o vie în dealul Poroina (Arhivele Naţionale ,Bucureşti, mss 330, f.208), situaţia sa materială se înrăutăţeşte mai ales datorită ridicării pretenţiilor moşnenilor din jur - în special neamul Mărgineanu din Marga care prin Giurghi Mărgineanu urmaşul lui Staicu de la care mânăstirea cumpărase moşia Ştiubeiu , se judecă , în 1746 şi 1782 -în acest din urmă an mânăstirea se judecă şi cu Răduţi Sărăcin , Nicolae Răscol şi Petre Bâlteanu cu cetele lor de moşneni pentru moşia Tarovăţu etc. (Ibidem mss 335, f.208, 224-225, 314-334, 337-340 ). Astfel, patrimoniul funciar al ctitoriei lui Lupu Buliga s-a diminuat continuu. În catagrafiile din 1832 figura doar cu o parte din moşia Izvorul Bârzii , moşia Topolniţa şi o moară pe acelaşi râu (Arhivele Naţionale , Drobeta Tr-Severin , fond Prefectura jud. Mehedinţi , dos 17 (1847)-1831 f. 347-349ş 31( 1861) 1831 , f. 361-364.Încât pe timpul vizitei din 11865 a lui Ioan Ionescu de la Brad ( după secularizare nu mai cuprindea decât trei tipuri de moşie 2-3 dintr-un munte ,n hotarul Austriei , moşia Vatra Schitului , cu muntele Ilovâţu 1000 pogoane şi o parte din moşia Izvoru Bârzii cf. Ion Ionescu de la Brad, Agricultura română din judeţul Mehedinţi , Bucureşti , 1868, p.604-505.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Dr.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 868, Anul III, 17 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!