Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr. MITE MĂNEANU

LUPU BULIGA – FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB

Dr. Mite Măneanu

În galeria marilor personalităţi ale evului mediu românesc , figurează la loc de cinste marele căpitan de dorobanţi Lupu Buliga din Ciovârnăşani, figură proeminentă a domniei lui Matei Basarab .

Controversata sa personalitate a făcut obiectul a numeroase studii şi articole atât din partea istoricilor din trecut , cât şi a celor de azi .Au fost puse în discuţie atât originea , locul şi data naşterii, necunoscute până acum , cât şi unele aspecte ale carierei sale politice şi militare şi chiar împrejurările şi data morţii , de asemenea, ne elucidate .  

Asupra originii marelui căpitan Lupu Buliga au avut loc numeroase controverse - unii considerându-l fiul paharnicului Lupu Mehedinţeanu, cunoscut conducător al răscoalei anti-greceşti din 1618 1/- ipoteză combătută cu serioase argumente de I.C. Filitti 2/, Dan Pleşia 3/şi Radu Creţianu 4/. Alţii au presupus că ar fi de origine străină de undeva din Ardeal, poate , ipoteză după părerea noastră fără nici un fundament real .Cercetătorul Radu Creţeanu aduce serioase argumente în favoarea originii mehedinţene , însă mai modeste , în privinţa familiei lui Lupu Buliga, presupunând că acesta s-ar trage dintre moşnenii de la Pejna, înrudiţi cu Dunceştii (poate chiar moşul Dunceştilor)5/Legătura cu Ciovârnăşanii o vede doar ca urmare a cumpărăturilor făcute acolo, a faptului că aici îşi avea el moşia de reşedinţă. Desigur ipoteza cunoscutului istoric conţine multe elemente, greu de combătut .  

Subscriem, fără rezerve, la afirmaţia că Lupu Buliga se trăgea dintr-o familie de moşneni sau mici boiernaşi de ţară, mehedinţeni, aşa cum a fost cazul şi cu alţi boieri , originari de aici şi că deci , nu avea nici o legătură directă cu paharnicul Lupu Mehedinţeanu de la Cernaia. Asupra locului de origine al familiei Buliga facem însă precizarea că , în lipsa unor documente lămuritoare care să permită stabilirea fără echivoc a originii sale , la Prejna , trebuie să luăm în considerare documentele existente în care ,repetat , el apare cu numele Lupu Buliga ot Ciovârnăşani 6-. Desigur, nu se poate contesta înrudirea dintre familia Buliga de la Ciovârnăşani şi moşnenii Dunceşti de la Prejna, în principal prin sora lui Lupu Buliga , Draia sau Drănoaia , menţionată în documente tot cu apelativul de la Ciovârnăşani 7-. Este de asemenea, probabil ca, aşa cum se întâmpla la noi în evul mediu şi aceste stăpâniri încricişate asupra pământurilor de la Ciovârnăşani , Prejna, Turtaba, Izverna, etc. să se datoreze fenomenelor roirii, al mobilităţii funciare a populaţiei în cadrul unor arealuri mai mult sau mai puţin extinse. Este foarte probabil ca între înaintaşii lui Buliga din Ciovărnăşani şi moşnenii, de la Prejna, Costeşti, Cerna Vârf, Gornoviţa, Nadanova şi chiar Izverna , în general oameni de la hotar ( graniţă ) să se fi stabilit legături de întrajutorare , de rudenie chiar de înfrăţire etc. care au permis asemenea stăpâniri amestecate, precum dreptul pentru familia Buliga din Ciovârnăşani de a dobândi noi pământuri la o distanţă relativ mare de reşedinţa principală , căci se ştie în vremea aceea , oamenii nu pregetau asupra distanţelor . Dacă în privinţa locului de origine al familiei Buliga şi a marelui căpitan, există o serie de documente , asupra datei naşterii acestuia nu avem nici o indicaţie directă . Câteva etape din cariera lui militară ne dau totuşi o serie de elemente ajutătoare .Astfel , faptul că în 1623 el era căpitan de dorobanţi 8-ne face să împingem data naşterii sale în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea .Nu cunoaştem cu certitudine starea socială a tatălui său. De asemenea nu credem că a fost însă mare dregător, nici civil, nici militar .Credem însă că a deţinut mici dregătorii administrative şi militare la graniţa de vest a Ţării în zona Balta, Prejna, Costeşti-Izverna , încălcată deseori de străini . Aceasta a permis probabil, tatălui său şi apoi lui Buliga însuşi să stabilească legături complexe, chiar de rudenie, cu moşnenii din aşezările de la poalele munţilor Mehedinţi , însărcinaţi şi atunci ca şi în secolele următoare ( până în vremea Domniei lui Cuza ) , cu paza graniţei .Această ascendenţă i-a permis lui Lupu Buliga o mai lesnicioasă afirmaţie în ierarhia militară a timpului , pentru care era deosebit de înzestrat. Familia sa nu era totuşi numeroasă şi nici prolifică , dovadă faptul că o dată cu fiul lui Curuia şi fiica acestuia Hârşova , neamul Buliga se stinge. Este şi aceasta poate , o dovadă a vechimii neamului Buliga din Mehedinţi.  

Începutul carierei sale militare se leagă , desigur , de preocupările domniei, a marilor căpitani de la Cerneţi, de a supraveghea mai strict din punct de vedere militar, situaţia la graniţa de vest a ţării. Aşa se face că, în anul 1623, Lupu Buliga era menţionat de un document cu titlul de căpitan, ceea ce însemnează că era conducătorul unui detaşament militar, poate chiar în plaiul Cloşani sau la Cerneţi. După urcarea pe tron a lui Matei Basarab , acţiune la care el şi-a adus de seamă , cum vom vedea mai jos, Lupu Buliga apare în documente, începând cu 28 martie 1633 şi până în martie 1646 cu titlu de căpitan de dorobanţi şi uneori în această perioadă , cu titulatură de căpitan de Severin ( documentul din 28 martie 1631) sau mare căpitan (de dorobanţi) , în documentele din 20 mai 1642, 16 martie 1644, 23 iulie -22 decembrie 1645 .În perioada 21 septembrie 1646 -8 aprilie 1651 apare ca mare căpitan de dorobanţi , iar între 10 noiembrie 1653 şi 25 aprilie 1654 şi anul 1655 ca agă conducând însă acelaşi corp al dorobanţilor 9-.  

După cum se vede cariera lui Lupu Buliga a fost eminamente militară, el ne fiind , în pofida favori domneşti, dregător în divanul domnesc decât în ultimele şase luni ale domniei lui Matai Basarab , când , probabil , din cauza defecţiunii cunoscute a dorobanţilor şi seimenilor a fost necesar să se încredinţeze marelui căpitan Buliga şi responsabilităţi politice. Pentru noi este întru totul clar că el s-a afirmat şi a fost cunoscut, în primul rând ca dregător militar de graniţă, calitate în care probabil l-a cunoscut şi pregătit aga Matei , viitorul Domn. De altfel chiar şi după înscăunarea lui Matei Basarab, în principal responsabilităţile lui Lupu Buliga erau tot pe graniţa de vest, căci apare în mai multe rânduri cu titlul de căpitan de Severin , căpitan sau mare căpitan la Cerneţi, căpitan za dorobanţi sud Mehedinţi de la Ciovârnăşani ot Prejna 10- etc. Toate acestea arată că el îndeplinea însărcinarea de conducător militar şi administrativ , probabil în partea de vest a Ţării , cu centrul la Cerneţi şi poate la Ciovârnăşani . De altfel, însăşi faptul că majoritatea moşiilor sale ( a avut peste 25 ) , dobândite acum şi alte bunuri ( rumâni , vii, mori ) le avea în această parte ,respectiv în jurul Cerneţilol , Ciovârnăşanilor şi spre munte , la Prejna , Turtaba etc . 11/, dovedeşte că în majoritatea timpului el rezida aici , la Cerneţi sau la Ciovârnăşani , fiind chemat la Târgovişte numai în situaţii deosebite , când era nevoie de priceperea sa militară.  

Motivele pentru care Lupu Buliga intră în tabăra nemulţumiţilor , adică după cum scria cronicarul printre cei de la Olt şi de la Romanaţi şi Jiul de Jos şi de la Mehedinţi 12-, care în timpul lui Leon Vodă pribegiseră în Ardeal cu Matei aga, Goran Spătari şi Aslan vornicul şi fuseseră învinşi lâmgă Bucureşti , într-o primă încercare de luare a domniei , nu ne sunt întru totul clare. Este posibil ca politica filo grecească a lui Leon Vodă, măsurile fiscale adoptate , să-l fi afectat şi pe el, care începuse să se ridice ca dregător militar şi boier. Oricum, faptul că atât ieşirea cât şi intrarea în ţară a lui Matei Basarab , după prima tentativă s-a făcut prin nord -vestul judeţului Mehedinţi, ne îndreptăţeşte să presupunem că la ambele acţiuni a participat şi Lupu Buliga. Chiar tradiţia locală de la Izverna13-(cronica menţionează eronat Izvarna ) , consemnează trecerea munţilor Banat de către Matei Basarab şi însoţitorii săi pe poteca Gaura fetii, călăuzit fiind de un Duncea (cel bătrân ) , neam cu Lupu Buliga . Este foarte probabil ca tânărul căpitan Lupu Buliga să-l fi însoţit în pribegie pe pretendentul la domnie şi apoi să revină să-i pregătească reîntoarcerea , tot prin părţile Mehedinţilor , de data aceasta pe la Prejna , unde el avea rude, proprietăţi, interese. Întradevăr , în toamna anului 1632 ,Matei Basarab reuşeşte să-şi surprindă adversarii ,alegând calea Banatului de unde, arată cronica, au trecut muntele aicea -n ţară pre plaiul Drânovului şi au tăbătât în seliştea Preşnei , unde a fost întâmpinat de Lupu Buliga împtreună cu Boierii şi roşii şi toată ţara, câţi era peste Olt toţi să strânseră şi merseră de să întâmpinară cu Matei aga 14-, proclamându-l domn. La mobilizarea tuturor forţelor politice şi militare din Oltenia, în sprijinul lui Matei Basarab , ca şi în lupta victorioasă de la Plumbuita , din 25 octombrie 1632 , unde îl găsim menţionat pe Lupu căpitanul comandând sub ordinele lui Oprea aga corpul dorobanţilor 15-, un rol deosebit l-a avut desigur Lupu Buliga. Aşa se explică, de altfel favoarea domnească de care s-a bucurat constant, de la Matei Basarab, favoare răsplătită de el prin importante dregătorii militare, administrative, la graniţa de apus a ţarii, în judeţul Mehedinţi şi chiar politice în momente de criză prin care nu odată a trecut ţara în timpul domniei lui Matei Basarab. In astfel de moment greu pentru ţară l-a constituit incursiunea moldo-cazacă condusă de Vasile Lupu încheiată cu înfrângerea de la Finta din 17-27 mai 1653 .Momentul a fost cu totul deosebit , cumpăna a fost grea , iar contribuţia marelui căpitan Lupu Buliga esenţială de vreme ce a simţit nevoia să o consemneze chiar pe piatra de mormânt care arată textual că s-au făcut când s-au bătut Matei Vodă cu cazacii şi cu moldovenii la Finta şi s-au bătut jupânul Buliga vel căp.la Teleajen cu cazacii şi foarte rău i-au sfărâmat pre cazaci şi pe moldoveni. De altfel ,el a fost chiar rănit în luptă, retrăgându-se apoi pentru vindecare, la Topolniţa. Drept recompensă pentru comportarea vitejească, pentru contribuţia adusă de Buliga la înfrângerea agresorilor, Matei Bsarab îl ridică la rangul de agă , introducându-l în sfatul domnesc , întărindu-i moşiile şi probabil, răsplătindu-l generos cu bani, scule, robi, etc. Este clar că acum Lupu Buliga îndeplinea funcţia de comandant al întregii oştiri, nu numai al corpului de dorobanţi, calitate care-i permite să procedeze la reorganizarea acestora, astfel încât să o facă mai ataşată de domnie, tocmai într-o perioadă când în rândul dorobanţilor şi seimenilor se înregistrează mari nemulţumiri şi tulburări pe care Lupu Buliga căuta să le aplaneze 16-….Un timp el a reuşit, însă după moartea domnului situaţia s-a complicat din nou . Proclamarea de către aceştia ca domn a lui Constantin Şerban, îl găseşte pe Lupu Buliga în tabăra succesorului , bucurându-se din nou de favoarea domnească .  

Această favoare era cu atât mai justificată cu cât Lupu Buliga făcuse serioase transformări în oştire - după cum arată un document din 25 aprilie 1654- făcând mari îndreptări în oaste .Pentru toate acestea … pentru dreapta şi credincioasa slujbă ce au slujit domniei mele şi armatei - cum arată documentul el primeşte satul Seaca-Carave, fiind menţinut în sfatul domnesc ca vel agă 17-.  

Dar , aşa cum a fost remarcat de numeroşi cercetători , luna de mere între noul domn şi armată a fost scurtă , aceasta având un deznodământ violent prun declanşarea cunoscutei răscoale a dorobanţilor şi seimenilor ,înecată în sânge de domn , cu ajutorul trupelor trimise în ajutor de Gheorghe Racoţi al II -lea .În cursul acestor evenimente din vara anului 1655 , îl găsim pe Lupu Buliga alături de răsculaţi , căzut în dizgraţia domnească . În lupta de la Şoplea , din 26 iunie 1655 ,marele agă Lupu Buliga comanda artileria răsculaţilor ,punctul forte al dispozitivului militar al acestora. În timpul luptei s-a petrecut un episod ciudat -defecţiunea artileriei -care a dus în final la capturarea acesteia şi la pierderea bătăliei .Despre acest episod ,cronicarul Radu Popescu scria : … rânduiră şi tunurile , unde era agă Buliga , fiind agă mare. Deci începură a slobozi tunurile în unguri , dar îi trecea gloanţele, sau din adinsu Buliga aşa le îndrepta, sau din greşeală nu se ştie bine ,ci deteră ştire Hrizei Vodă că tunurile nu bat în oaste ci pe deasupra . Deci , alergă cu calul mânios şi ajungând la tunuri, scoase paloşul şi lovi pe aga Buliga ,de-l făcu în două 18-.Sfârşitul marelui agă şi căpitan din Ciovârnăşani s-a petrecut deci ,aşa cum îi fusese toată viaţa ,pe câmpul de luptă 19-, acuzaţia de trădare fiind după părerea noastră neîntemeiată, aceasta ne fiind în firea , nici în conduita sa militară de până atunci.  

 

 

NOTE  

1.C.V Obedeanu, În marginea unui hrisov. Ceva despre neamul lui Buliga Mehedinţeanul în Arhivele Olteniei(A.O ) v, 1926, nr.28, p. 320-323ş Petre Gârboviceanu , Cultul judeţului Mehedinţi , Bucureşti ,1931,p.18.  

2. I.C.Filitti , Condica Poenarilor -Almăjeni în A.O VIII, 1929, nr.43-44, p.284-286.  

3. Dan Pleşia , Tot cu privire la la Schitul Topolniţa în M.O. XV, 1963, nr5+6, p. 347+351  

4. Radu Creţianu , Cine era Lupu Buliga , ctitorul Schitului Topolniţa şi ceva despre sfârşitul lui, în Mitropolia Olteniei M.O. XXI ,1969 ,nr.11-12, p.935-939.  

5.Ibidem ,p.937-939.  

6. I.C.Filitti, art cit, p. 284-290. Interesant este faptul că pe harta lui Szatmary din 1864 aflată la arhivele Statului Bucureşti , cotă inv 24 – 1965, AVIII-1, în zona dealurilor Ciovârnăşani -Ilovăţ -est apare Măgura Buliga , Toponim menţionat şi de C.Pajură în Dicţionar geografic şi topografic al judeţului Mehedinţi , Tr-Severin ,1947, p. 26.  

7 Radu Creţeanu , art.cit p. 939 .Înrudirea dintre Buliga şi Dunceşti este probată de mai multe documente ulterioare ,comentate de unii cercetători .Pornind de la această presupusă înrudire se poate stabili o legătură de rudenie cum o face şi preotul Haralambie Tudor din Izverna , între Lupu Buliga şi Tudor Vladimirescu , de asemenea rudă cu Dunceştii. Faptul că doi mari conducători militari, situaţi în timp la două secole unul de altul, provin din acelaşi areal din acelaşi neam sau aproape înrudiţi este remarcabil şi constituie un motiv de meditaţie pe tema apariţiei şi activităţii personalităţilor în istorie.  

8.Nicolae Stoicescu , Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova , Bucureşti , Editura Enciclopedică Română ,1971,p. 132.Lupu Buliga a mai avut cel puţin un frate ,Balaci, probabil mai mare , cu care urma să împartă , în 1650 , o parte din Ciovârnăşani A.O, VIII , 1929 , nr. 43-44, p. 286 -287 şi poate surori .Fratele său Balaci trebuie să fi fost cel ce se îngrija de administrarea curţilor boiereşti şi a averii , în creştere a familiei Buliga , căci Lupu mai mult lipsea ..  

9.Nicolae Stoicescu , op.cit. p. 132..  

10. Ibidem, Radu Creţeanu , art.cit ,p. 940 -941. În aceeaşi calitate îl găsim pe Lupu Buliga , martor sau hotarnic în pricini pentru pământ pe valea Coşuştei sau în nordul Mehedinţiului, dar şi ca stăpân sau cumpărător de numeroase moşii sau trupuri de moşie, sate şi hotare în această parte a ţării ( documentele din 1639, 1642, 1650 etc aflate la Arhivele Statului Craiova CXXI-1-3 sunt elocvente în acest sens , chestiune de care ne vom ocupa cu alt prilej căci dovedeşte cu claritate că era om al locurilor , cunoscător al oamenilor şi pământurilor de aici , om nou cm se spunea .  

11. Ibidem A.O. VIII, 1929, nr. 43-44, 287-289; Radu Creţeanu ,art. cit p.937.  

12. N.Iorga , Studii şi documente , vol IV , Bucureşti , 1902, p. 20.  

13.Relatată de preotul Haralambie Tudor de 85 de ani din Izverna . Cronica Ţării vorbeşte de Izverna ca loc de trecere şi de Stoica cel Bătrân , călăuză .  

14. Cronicari munteni . Letopiseţul cantacuzinesc, în vol I , Bucureşti , 1962, p. 151.  

15. Ibidem , p. 152 ; Radu Creţeanu , art cit ,p. 941.  

16. Radu Creţeanu , art .cit, p. 941.  

17. A.O. V , 1926 , nr.27, p.340.  

18.Radu Popescu , Istoriile domnilor Ţarii Rumâneşti , în Cronicari munteni , vol. I, p. 373.  

19.Radu Creţeanu crede că acesta nu a murit la Şoplea , că s-a întors la Ciovârnăşani sau la Topolniţa , trăind cel puţin un an după bătălie (ibidem p. 944 ) .Greu de crezut .  

Referinţă Bibliografică:
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA FIGURĂ PROEMINENTĂ A DOMNIEI LUI MATEI BASARAB / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 867, Anul III, 16 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!