Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II)  

 

Cuvinte chee: morărit, moară, râşniţă, Vestul Olteniei, întreprinzători în domeniul morăritului  

 

Printre cei mai mari boieri şi arendaşi din judeţ, care posedau un număr important de instalaţii de morărit, se remarca comisul Costache Glogoveanu care avea 2 mori şi o făcae la Glogova, marele proprietar şi negustor Ghiţă Opran care avea patru mori la Bistriţa, în plasa Ocolul, şi 2 la Brabova în Dumbrava. Boierii deţinători de numeroase mori se găseau şi în plăşile sudice, între aceştia un Costache Oteteleşanu care avea la Gârla Mare 6 făcăi, Ştefan Gănescu 4 făcăi la Obârşia, iar la Caraula, în aceeaşi parte, clucerul Constantin Brăiloiu deţinea alte 6 făcăi etc. 23. O a doua categorie importantă de mori, în funcţie de apartenenţa lor, erau cele moşneneşti, aflate în partea de nord a judeţului, concentrate mai ales în plasa Baia unde de altfel exista un număr mare de moşneni. În această plasă erau proprietatea moşnenilor, după cum reiese din catagrafia morilor din judeţ, 4 mori şi 20 de făcăi. Printre cele mai mari mori, proprietatea moşnenilor, se evidenţiau cele de la Câlceştii de Sus, cu patru pietre, de la Baia a moşnenilor Brebenari, o altă moară cu 4 pietre la Ciuperceni pe râul Tismana , alta asemănătoare la Rogojelu etc.24, moara de la Seliştea Izverinii din Plaiul Cloşani proprietatea moşnenilor Roşuleţi.25  

Cu toate că în părţile de nord ale Mehedinţiului existau multe proprietăţi ale moşnenilor, prielnice amplasării morilor , datorită posibilităţilor financiare reduse, a costului destul de ridicat al construcţiei unor astfel de instalaţii, numărul morilor şi făcăilor, proprietate moşnenească era mic. În unele cazuri moşnenii proprietari de asemenea locuri se asociau cu proprietarii sau arendaşii vecini, cu întreprinzători din alte părţi, contribuind financiar şi material la construirea în comun a unor mori, devenind coproprietari asupra acestora. În alte cazuri moşnenii închiriau locuri de moară, pecepând pentru aceasta un embatic anual ce constituia o sursă importantă de venituri26. Întâlnim astfel atestaţi de documente coproprietari asupra unor mori sau făcăi pe Nicolae Rogoz şi moşnenii din Câlceştii de Sus ce aveau împreună pe moşia moşnenească 2 mori şi o făcae, altă tovărăşie de acest fel la Gârbovăţ pe apa Coşuştei, alta la Hodorasca etc. Sunt încă şi mai numeroase cazurile închirierii de locuri pentru mori la Căzăneşti, spre exemplu, slugerul Costache Viişoreanu avea 2 mori pe moşia moşnenească27. De altfel, nu numai moşnenii închiriau locuri pentru mori ci şi proprietarii de moşii( mai ales mânăstirile). Mânăstirea Tismana avea pe moşia sa de la Ergheviţa închiriate 5 locuri de moară28, iar la Turcenii de Sus trei. Mitropolia închiria cinci locuri la Piria 29, mânăstirea Strehaia avea închiriate 12 locuri la Brezniţa, 13 pe moşia Strehaia şi 2 locuri la Slătinic,30mânăstirea Gura Motrului mai multe locuri la Ţînţaru etc. Dintre marii proprietari laici vornicul Barbu Ştirbei avea închiriate 13 locuri la Drincea şi şase la Izimşa , Costache Oteteleşanu patru locuri la Gârla Mare, Catinca Gărdăneasca două la Obârşia etc.31  

În judeţul Gorj, situaţia era asemănătoare în toate privinţele: împărţirea instalaţiilor pe categorii şi zone, pe tipuri de proprietate şi modalităţi de construcţie şi exploatare32, astfel încît se constituie ca o unitate în cadrul general al evoluţiei acestui sector economic în Oltenia şi întreaga Ţară Românească.  

Importanţa sectorului morăritului pentru economia părţii de vest a Oltenie, rezidă nu numai din numărul mare de instalaţii existente în această zonă, dar şi din faptul că în acest sector proprietarii şi arendaşii de moşii fac printre primele importante investiţii de capital, investiţii care capătă treptat caracter capitalist.  

Sunt semnificative pentru însemnătatea pe care morile o aveau pentru aceşti proprietari şi arendaşi de moşii, numeroasele conflicte ce aveau ca obiect morile. Astfel, în perioada 1831-1838, mai ales, dar şi în deceniile următoare din totalul pricinilor judecate la judecătoria Mehedinţi cele mai multe se refereau la pământ, urmate de cele privitoare la stăpânirea şi exploatarea moşiilor33.  

Dezvoltarea morăritului, extinderea folosirii acestor mijloace tehnice în partea de vest a Olteniei, sunt semne certe ale pătrunderii şi pe această cale a relaţiilor de producţie capitaliste în agricultură. Sectorul morăritului devine în acest fel, datorită plasării şi rulării unor importante capitaluri băneşti provenite din alte activităţi sursă însemnată a acumulării de capital încă din prima jumătate a sec. XIX.  

Această evoluţie se acentuează în a doua jumătate a secolului XIX ca urmare a sporirii numărului populaţiei (practic dublarea acesteia)şi a efectelor aplicării Legii rurale din 1864, precum şi a altor reforme economico sociale.  

Astfel, Ion Ionescu de la Brad în cunoscuta sa monografie agricolă consacrată judeţului Mehedinţi consemna : Morile sunt în tot judeţul numai 677, din care 653 pe ape, mai toate mici, 10 de vânt şi 14 cu cai34, deci o creştere substanţială faţă de situaţia ilustrată de catagrafia din 1833. Tot acest mare specialist care cunoştea nu numai realitatea din Moldova şi Ţara Românească, dar şi pe cea din Dobrogea , Anatolia, unele zone din Grecia şi chiar din centrul şi vestul Europei, consideră necesar să dea o descriere concludentă a acestor instalaţii, văzute de el în deplasările de studiu întreprinse în perioada 1865-1867 în judeţul Mehedinţi. Morile dintr-aceaste locuri îmblă cu puţină apă35arată el, menţionând totodată că la locul numit Prilipăţul (la Gura Văii, lângă Tr Severin, n.n) se află gresie compactă din care se fac pietre de moară ce se vând cu 17 galbeni perechea . Între meşterii care le confecţionau erau şi doi meşteri aduşi din Tirol pentru a lucra stâlpii podului de la Gura Văii, necesar şoselei ce se construia în acea perioadă36. Tot Ion Ionescu de la Brad ne dă informaţia că pietrele de moară, esenţial pentru funcţionarea acestor instalaţii, se aduceau şi din judeţul Gorj, precum şi de la Sviniţa din Banatul aflat pe atunci în Imperiul Austriac37. În general, în secolulal XIX lea morile de apă îşi păstrează specificul, forma şi locul determinant în aconomia agrară a vestului Olteniei şi deabia în secolul următor apar şi se dezvoltă la sate mai multe mori cu abur sau cu motor înzestrate cu valţuri. Astfel potrivit Recensământului din 1912 în judeţul Mehedinţi existau 61 mori cu aburi, 59 cu benzină, 4 cu motor şi 162 cu apă( în scădere)38 . În zona de munte şi submontană, morile făcăi (de apă) rămân în funcţiune până spre orizontul anilor 1980, fiind studiate şi descrise de istorici şi etnografi ca o dovadă a valorii şi continuităţii civilizaţiei populare în partea de vest a Olteniei39.  

Spre sfârşitul secolului XIX, ca urmare a dezvoltării oraşului modern Tr Severin (fondat în1833)se creează condiţii pentru construcţia şi funcţionarea rentabilă a unor mori sistematice, cu aburi, după model austriac. Mutarea stabilimentelor austriece de transport pe Dunăre (DDSG) de la Schela Cladovei şi Cerneţi la Tr Severin , în 1852, dezvoltarea portului, şentierului naval şi a cartierului nemţesc, în Tr Severin, au atras şi întreprinzători din domeniul morăritului, panificaţiei şi industriei boierii40, Între aceştia Conrad Graff( originar din ora;ul Ulm-Germania), despre care tradiţia ( cuoscută şi de Ion Ionescu de la Brad ) arată că avea moară plutitoare pe Dunăre, în locaţii succesive din sudul Ungariei şi Banat, stabilindu-se în cele din urmă în zona noului port Tr Severin, în jurul anului 1854, de unde după marele îngheţ al Dunării din 1857 Graff obţine aprobarea autorităţilor române(pentru împământenire), cumpărând la Bistriţa, cu 1100 galbeni moara marelui negustor şi proprietar Nicolae Opran şi s-a stabilit în Tr Severin, unde devine unul dintre întreprinzătorii şi notabilităţile de frunte41.  

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea un grup de întreprinzători, în frunte cu fraţii Elias, angrosistul Sabetay, Terese V. Schwartz şi alţii, urmând exemplul de succes al morii Graff, au fondat la rândul lor o altă moară- Moara de Foc 42, în partea de est a Severinului între actualele străzi Kiseleff şi Independenţei, stabiliment care a dat chiar numele unui cartier al oraşului, Cartierul Moara de Foc şi care a funcţionat până în 1990, şi a fost dezafectată în urma unei privatizări nereuşite. Aceste două stabilimente împreună cu morile sistematice Schwark , Graff şi Sabetay43de la Tr Severin şi Bistriţa44 au constituit elementul de noutate pentru industria morăritului din partea de vest a Olteniei, tendinţă observată după 1900 şi în partea centrală şi sudică a judeţului unde, ca şi în alte părţi ale ţării morile de apă sunt înlocuite aproape în totalitate de cele cu aburi sau cu motor pe benzină.45  

Doar în partea de nord a Mehedinţiului s-au păstrat cele de apă-făcăile- numite acum mori cu ciutută după dispozitivul de dirijare a debitului apei, asemănătoare cu o ciutură-cu aripi,ciutură încastrată într-o mâtcă- ansamblu tehnic descris încă din 1866 de către Ion Ionescu de la Brad46şi confirmat în amintirile lui Vasile Dobromirescu din Băseşti care reconstituia în 1975 construcţia morii din Lunca Gârdanului de la Băseşti-Mehedinţi înfăptuită de tatăl său în 191447 precum şi de Ion Burcu din Cireşu care descrie, la rândul său, între altele şi o moară a Bobârscanilor, din hotarul Cireşu, construită în jurul anilor1875 de către cinci fraţi bobîrscheşti, stăpânită şi utilizată împreună(cu rândul) şi numită moară cu şpreagă în această zonă.48  

În comunităţile mici, izolate sau în situaţii de blocaj, (iarnă grea), în gospodărie la nevoie se foloseau încă râşniţele manuale( piatra mică rotitoare era acţionată de un făcău vertical) instalaţii străvechi utilizate încă în unele sate mehedinţene din zona de nord până în anii 1950-1960.  

De asemenea, trebuie menţionat faptul că în secolul al XIX-lea unele mori îndeplineau şi alte funcţii: loc de popas şi aprovizionare pentru drumeţi sau păstori, cârciumă sau loc de găzduire, etc. Astfel de cazuri sunt menţionate în morilor de la Cireşu, Vârciorova şi mai ales la Moara Mătuşii , de pe râul Huşniţa de lângă Strehaia.49În cazul acesteia din urmă, construită de o descendentă a marilor boieri Filişanu, se dusese vestea, păstrată până azi în tradiţia populară, în satele din tot bazinul Huşniţei, precum şi în aşezările dinspre sudul Mehedinţiului din zona Bălăciţa, regiune spre care se îndreptau, din vechime păstorii transilvăneni în transhumasnţa lor către bălţile Dunării. Ei făceau popas de aprovizionare cu făină, sare şi altele la Moara Mătuşii, de lângă Strehaia.  

În ansamblu, secolul al XIX lea constituie şi pentru tradiţionalul sector al morăritului perioada unor evoluţii semnificative care îl plasează într-o poziţie importantă pentru viaţa economică a unei societăţi aflată în schimbare şi modernizare.  

 

 

Note  

23. Ibidem, fond Prefectura jud. Mehedinţi, dosar4389/1833, f 31.  

24. Ibidem, f. 7  

25. Ibidem, f. 27.  

26. Şt.Olteanu , C.Şerban, op.cit., p.330; Mite Măneanu, Repere istorice şi culturale în Oltenia epocii moderne, Editura MJM, Craiova, 2008, p. 98.  

27. Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Prefectura jud. Mehedinţi, dosar 4389/1833, f 35.  

28. Ibidem.  

29. Ibidem, f. 83.  

30. Ibidem, f. 19.  

31. Ibidem, f. 13.  

32. Paul Emanoil Barbu, op., cit.p.89-101. ; Nevoia de construi sau repara mori şi făcăi a dus la creşterea numărului mămularilor care practicau acest vechi meşteşug. Astfel Catagrafia din 1835 înregistra numai la Baia de Aramă, 21 şi la Cerneţi 25 de mămulari( Vladimir Diculescu, Bresle, negustori şi meseriaşi în Ţara Românească, 1830/1848, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 113).  

33 .Dacă în medie în Tara Românească reveneau în această perioadă 1,8 sate pe o moară, în judeţul Mehedinţi media era de o,7 sate . Aici aproape jumătate din satele existente (148 din 341) aveau una sau mai multe instalaţii de morărit. Date extrase după Catagrafia morilor şi făcăilor din judeţul Mehedinţi din anul 1833(Arhivele Naţionale Mehedinţi, fond Prefectura jud. Mehedinţi, dosar 25( 4389)  

/1833, f . 7-36. Dar pentru ansamblul secolului XIX vezi la N.Chipurici, Un secol din viaţa satelor mehedinţene,Catalog de documente, 1800-1907, vol. I, Bucureşti, 1982, p. 47, 49, 50, 53, 56, 68. 137 şi urm., passim.  

34. Ion Ionescu, Agricultura română din judeţul Mehedinţi, Bucureşti, 1868, p. 75, 142.  

35. Ibidem, p. 192.  

36. Ibidem, p.550-551  

37. Ibidem, p. 740  

38. Dicţionarul statistic al României intocmit pe baza rezultatelor definitive ale recensământului general al populaţiunii din 19 dec. 1912, vol II, Bucureşti, 1915, p. 594-599. Între cele mai cunoscute erau morile cu motor de la Gvardeniţa, Roşiori, Slivileşti şi Flămânda, în timp ce Oprişorul era vestit pentru cele 4 mori cu aburi, pe măsura cerinţelor bogatei regiuni agricole a zonei de sud a Mehedinţiului( Ibidem)  

39. Mite Măneanu, Agricultura şi comerţul românesc în secolele XVIII-XIX . Aspecte generale, regionale şi specifice, Editura MJM, Craiova 2009, p. 200-201; Pavel Ciobanu, Plaiul Cloşani. Folclor de pe Valea superioară a Topolniţei , vol. II, Drobeta Tr Severin, 1977, p. 35-40; Paul Petrescu, Arhitectura populară, în Arta populară în Mehedinţi, Drobeta Tr Severin, 1983, p.43-44; Marcela Bratiloveanu Popilian, Plaiul Cloşanilor, Editura Sport –Turism, Bucureşti,1990, p.66-67, ş-a..  

40. Mite Măneanu, Repere istorice şi culturale în Oltenia Epocii Moderne, p. 100-104; Gabriel Croitoru, Situaţia economică a judeţului Mehedinţi la începutul secolului al XIX-lea, în Arhivele Olteniei, serie nouă, nr.15, 2000, p. 138; Constantin Juan-Petroi, Vasile Şişu, Morile-râşniţă din satul Sălişte, (Izverna-Mehedinţi), în Mehedinţi- culturăşi civilizaţie, IV, Drobeta Tr Severin, 1982,p.479-485; C. Pajură, D.T. Giurescu, Istoricul oraşului Tr Severin,1833-1933). Cu prilejul centenarului, Bucureşti, 1933, p.194.  

41. La 20 noiembrie 1865, Consiliul comunal al oraşului Tr Severin îl considera pe Conrad I. Graff , alături de Mihu Polihronie, cei mai capitalişti brutari din această urbe (N.Chipurici, M. Măneanu, Catalog de documente privitoare la istoria municipiului Drobeta Tr Severin, partea a II a (1560-1900), Drobeta Tr Severin, 1972, p. 57; Nicolae Chipurici, Tudor Răţoi, Documente ale Municipalităţii, vol. I, (1833-1874), Editura MJM, Craiova, 2005, p. 390-391),pentru ca , la 6 aprilie 1874, acelaşi consiliu comunal să fie înştiinţat de către căpitanul Portului Tr Severin că se impunea mutarea la Schela Cladovei a trei dintre morile care funcţionau în port(Arhivele Naţionale Mehedinţi,fond Primăria Drobeta Tr Severin, dosar 3/1874, f.17 şi Catalog cit., II, p.67-68); În 1881 funcţiona chiar în Tr Severin, pe apa din Ogaşul Fântânilor, care delimita spre est incintele Bisericii Maioreasa şi Liceul Traian, moara ce aparţinea Bisericii Sfintei Treimi din Cerneţi (Documente ale municipalităţii severinene(1874-1900), vol. II, Craiova, 2006, p. 122-123  

42.N.Chipurici, M. Măneanu, Catalog de documente privind istoricul oraşului Tr Severin, 1833-1944, Drobeta Tr Severin, 1972, p. 43, 57.;Dinică Ciobotea, Ion Zarzără, Camera de comerţ şi industrie”Oltenia”.140 de ani de istorie, Craiova, 2005, p. 82.  

43. Ion Ionescu, op., cit.p.1-44  

44. Ibidem.  

45. Exemplul investiţiilor masive din industria modernă a morăritului realizat în Bucureşti, Craiova, Calafat, Tg Jiu şi Tr Severin determină o dezvoltare importantă a acestei ramuri industriale în toată partea de vest a Olteniei situaţie ilustrată şi de statistica industrială din decembrie 1924, întocmită de Banca Naţională a României, care înregistra numai în judeţul Mehedinţi, pe lângă cele 120 de mori cu motor din zona rurală, morile mari Traian din Tr Severin, Sabetay şi C.Schwartz de la Bistriţa şi alte mori importante cu care era recomandabil să se facă afaceri între care moara fraţilor Nego şi moştenitorii, Iacob Graff de la Bistriţa, Carol Schwark(Strahaia),Ilariu Bojin(Cerneţi), Bălteanu ( Tr Severin), M. Anastasescu (Tr Severin ), Tilică Ioanid(Tâmna şi Ilovăţ), Pompiliu Băbeanu(Plopi), fraţii Spulber(Broşteni), Corneliu Rădulescu(Ploştina) ş a. (Tudor Răţoi, Camera de Industrie şi Agricultură Mehedinţi, Editura Prier, Drobeta Tr Severin, 2000, p.75.)  

46. Ion Ionescu, op., cit.p.43-44.  

47. O prezentare amplă a modului de construcţie şi de funcţionare a morilor cu făcaie sau ciutură, întemeiată pe descrierile a doi moşneni, buni cunoscători ai tradiţiei, Vasile Dobromirescu din Băseşti şi Ion Burcu din Cireşu avem de la Pavel Ciobanu, Plaiul Cloşani, vol. II, Drobeta Tr Severin, 1977, p.33-40. Această relatare de martor ocular, comparată cu desrierea construcţiei morii popii Constantin Bălteanu de la Cireşu din 1818(Arh.Naţ. Mehedinţi, Colecţia de documente , XVIII/13)- conduce la concluzia că în principal, tehnica şi materialele de construcţie, procedeele şi practicile de instalare, funcţionare, stăpânire şi exploatare ale morilor şi făcăilor au rămas aceleaşi de la începutul sec. al XIX-lea şi până în prima jumătate a sec. XX. Astfel, morile şi făcăile existente în teren (nordul Mehedinţiului şi Gorjului)- întâlnite de noi în cursul cercetărilor, dar şi cele din muzee, au caracteristicile preţioase ale autenticităţii şi originalităţii pastrate aproape neschimbate timp de peste două secole. De aceea studiul evoluţiei acestora şi păstrarea – conservarea celor care mai există- unele chiar în funcţiune în nordul Mehedinţiului, pe apa Izvernei- trebuie încurajate.  

48. Ion Ionescu, op. cit., p.39-40  

49. Arhivele Naţionale Mehedinţi, Colecţia de documente, XVIII/28, XX/15; Tribunalul jud. Mehedinţi, dosar 8925/1835, f.4-5.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Dr.Mite Măneanu, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 945, Anul III, 02 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!