Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Vizual > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Dr.ing. Mihail Lupu. Izbânzi şi experienţe.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Timpul de azi impune la Buhuşi o existenţă cu mari diferenţe între cei care o rabdă şi cei care o petrec. Unii au legate de picioare pietre de moară, cu lanţuri greu de rupt! Sunt ca nişte cocostârci trişti, sunt suflete pustii, ca nişte cumpene bătute de vânt la marginile câmpiilor! Tot mai apăsaţi şi mai părăsiţi de sus, n-ar mai vrea decât să aibă cu ce-şi creşte copii şi cu ce să-şi cumpere bătrânii medicamentele râvnite ca pietrele rare! S-a ajuns să se trăiască de azi pe mâine, tot mai amar, fiind viaţa, din ce în ce, ca o pedeapsă.Nimic nu ar putea întoarce la loc şansa buhuşenilor, răsturnată fără frica de Dumnezeu de cei care nu se gândesc decât la ei. Numai munca şi răsplata muncii, pot. Dar unde să muncească oamenii?! Unde se muncea cândva, în ţara aceasta, azi nu mai e zare de fabrică, de uzină, de şantier, iar ogoarele nu pot rodi fără investiţii pe care ţăranul cu buzunarele întoarse pe dos nu le poate suporta. Aşa-i şi la Buhuşi.Fostafabrică de postav colcăie de jivine şi e acoperită de bălării. S-a început a fi împărţită pe hălci şi nimeni nu prevede ce se va alege dintr-un rai care a îmbrăcat şi hrănit un oraş şi împrejurimile!Bisericile cu bolţi peste bolţi nu fac pâine în locul holdelor şi de aceea, oamenii caută izbăvitori care au o legătură de bază cu realitatea şi o benefică aspiraţie a realismului. Cine sunt ei? Sunt creatorii locurilor de muncă! Dar cine, şi unde se mai creează azi locuri de muncă, cine şi ce mai avântă pe cineva să muncească, dacă nu are unde?Pe această rază de reflecţii, cu atât mai mult este pentru ce creiona portretul unui om care investeşte timp, muncă, bani, în a crea, forma de a dezvolta unităţi de producţie şi, în consecinţă, locuri de muncă. El este dr. ing. Mihail Lupu, un tânăr de 38 de ani, care a pornit o investiţie cu paisprezece angajaţi, pentru ca în prezent să asigure pâinea din ce în ce mai greu de câştigat în pustiitul oraş Buhuşi, pentru mai mult de cinzeci de oameni.Absolvent al Universităţii de ştiinţe agricole şi medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, domeniul Ştiinţe agricole şi silvice-zootehnice, doctor în zootehnie, cu pregătire de cadru didactic, Mihail Lupu a repornit o fabrică, într-un loc dintre o pânză de linii ferate ruginite şi mirişti cu pelin, la Buhuşi, oraşul cu o populaţie tot mai rară şi necăjită. A găsit aici, în anul 2000 o fabrică de nutreţuri combinate cu o situaţie economică ajunsă în lichidare judiciară pe care a închiriat-o şi şi-a făcut firmă proprie.Aici şi acum începe să prindă viaţă un colţ de Buhuşi! La ora actuală, fabrica are desfacere în toată ţara, producând peste 6 000 de tone pe lună, comparativ cu 100 de tone, cât producea înainte de a fi pusă pe picioare şi gospodărită de către actualul administrator, dr. ing. Mihail Lupu. Apariţia acestei fabrici într-un itinerariu lipsit de unităţi cu potenţial economic a însemnat ce înseamnă o ploaie de vară pe un pământ crăpat de secetă. Fabrica avea nu numai să asigure locuri de muncă şi venituri pentru angajaţi, ci să fie benefică şi pentru împrejurimi, prin aceea că face colectări de cereale şi oleaginoase din zonă, fiind parteneră cu o firmă care a plecat acum trei ani cu 40 de hectare, pentru ca în prezent să lucreze 500 de hectare - respectivul lot situându-se în comuna vecină Blăgeşti. Extinderea culturilor asigură produsele de materie primă continuu, ceea ce măreşte volumul de lucru, producţia, resursele umane, în directă proporţionalitate cu prosperitatea buhuşenilor angajaţi, şi nu numai…În 2009 Mihail Lupu a achiziţionat fostul CAP de la Blăgeşti, care era o groapă de gunoi. L-a salubrizat, şi este acum destinat pentru spaţii de depozitare. Aşa răsar pe alocuri mici bolţi cu soare de sub nori, care renasc speranţa oamenilor. Una dintre ele-i la Buhuşişi i se datorează unui om harnic şi chibzuit. Din ruine şi fier ruginit a dat viaţă unei fabrici, a pus în mişcare o linie de extrudat soia, a făcut un lot întins de ogor să rodească hrană pentru animale, a construit din grajdurile înăduşite de salcâmi, ale CAP-ului comunei Blăgeşti, spaţii de depozitare a produselor de pe câmp. Proiectează azi construirea unei ferme de găini de ouă pentru consum, modernă, care să respecte toate normele de bună stare, are în vedere ca de pe suprafaţa de teren pe care o cultivă să producă cereale şi oleaginoase bio, pe care să le proceseze şi să le utilizeze în hala găinilor, pentru obţinerea ouălor bio (urmând ca dejecţiile de la păsări să fie folosite, într-un circuit închis, ca îngrăşământ organic, pe propriul teren).La Buhuşi, dr. ing. Mihail Lupu concepe pentru prosperitatea sa, a locuitorilor aşezării şi împrejurimilor, ceea ce lipseşte tot mai mult în România: unităţi rentabile de producţie şi locuri de muncă. Sub această incidenţă de idei, perspective, planuri s-a ordonat intrarea sa în cursa electrală pentru locale la Buhuşi, în 2012.După un timp de reflecţii şi reaşezare, dr. ing. Mihail Lupu, răspunde unor întrebări - poate că altele rămân fără răspuns...  
 
Ce aspiraţie v-a tractat în trenul acesta electoral care a pornit la drum cu mai multe vagoane, ca să rămână numai cu unul în gara de sosire?  
 
Dacă aş parafraza spusele lui Noica v-aş răspunde aşa: la început e nimicul, la sfârşit neantul! Nimicul e autohton, pe când neantul presupune ceva pozitiv pe care îl neantifică de data aceasta.  
 
Ce v-a rămas de pe urma voiajării cu acest tren?  
 
Participarea mea în lupta electorală pe care o cred făcută onest, cel puţin din perspectiva comportamentului meu o văd ca pe o experienţă cu beneficii, în niciun caz cu deservicii. E o experienţă pe care e bine să o avem, e o experienţă nerecomandată de mine celor slabi de inimă şi înger, deoarece cântăreşte şi cred că dă coordonatele unui tablou mai complex dar nu complexat ale prieteniei, ale valorilor umane, ale societăţii, dacă distribui o analiză extinsă (în măsura în care umanul în politică există).  
 
Pomeniţi de fair play-ul politic... Cu cine vorbesc? Am confundat omul, am greşit ţara?  
 
Nu. Nici omul, nici ţara! Cu bunul simţ şi fair play-ul promovat de mine în campanie mi-am păstrat locul avut între oameni, nu am închis uşile de întoarcere, nu am pierdut direcţia.  
 
Aţi descoperit unele măşti şi feţe trucate, caractere perfide la cei pe care nu i-aţi cunoscut îndeajuns înainte?  
 
Experienţa socială dintr-o campanie nu înnobilează, dar determină înţelegerea vieţii cu mai multă maturitate. Începând cu prietenii şi continuând cu partenerii de afaceri ori colegii de partid interacţiunea cu ei se poate distorsiona. Este foarte adevărat. Am intuit alte forme de caractere, am descoperit ţinte ascunse la unii, am căpătat încredere în alţii.  
 
„Într-o zi ne vom întoarce!”. Vă place sloganul?  
 
Da, într-o privinţă, nu în altă privinţă. Viitoarele mele intenţii, cu siguranţă nu rezonează în sloganul acesta istoric. Şi în niciun caz, în ce mă priveşte nu poate avea conotaţie de ameninţare! Nu! Pe de altă parte vă pot spune că nu mă voi întoarce să candidez imediat. Aş vrea să nu cred în alt aforism: „niciodată să nu spui niciodată!”. Dar cred în „niciodată nu se ştie”.  
 
Vă întoarceţi din campanie mai învins?  
 
Exprimarea „învins” în alegeri nu mi-e comună mie, nu e pe „matricea” mea. Eu nu lupt să înving o persoană, o personalitate sau personaj. Nici nu mă consider învins de o persoană, o personalitate sau un personaj. Eu creez o alternativă, nu lupt ca un gladiator în arenă. Eu vin cu o opţiune. Dacă e primită şi sunt perceput ca făcând parte din această categorie socială, dacă reuşesc să imprim şi celorlalte categorii sociale ideea de a aduce aproape minţi mai luminate, bine... dacă nu, înseamnă că nu mă pot face auzit sau înţeles, ori că opţiunea mea nu rezonează la proiectele electoratului.  
 
Depinde exclusiv de individ, victoria electorală, sau sunt şi aporturi anexate?  
 
Perspectiva unei părţi a electoratului trece prin sacoşă, prin stomac, găleată, bancnotă... Totul depinde de situaţia materială şi de educaţie. Manipularea cu pomană electorală deconspiră în primul rând o mare carenţă morală.  
 
A celui care primeşte, ori a celui care dă?  
 
Din partea amândurora! Nu îi prisoseşte demnitatea celui care primeşte, nu îi dă pe dinafară inteligenţa celui care dă!  
 
Dumneavoastră ce fel prestaţie aţi avut?  
 
În niciun caz a mitei electorale, în niciun caz a abdicării de la morală şi demnitate. Nu mă pot vedea împărţind sacoşe, pentru că mi s-ar părea că eu sunt milogul, nu cel care apucă. Nu îmi place să obţin ceva cu preţul servilismului.  
 
Contracandidaţii dumneavoastră au făcut-o?  
 
Dacă aş aplica acum exerciţii de comparaţie ce aş sugera? Oamenii şi-au dat singuri seama fără să fac eu această analiză. Eu pot să am depline drepturi de a vorbi despre mine. Am creat cel puţin sentimentul că există şi o altfel de lume. Eu nu m-am luptat cu fostul primar, nici cu predendenţii colaterali mie, din campanie. Eu m-am luptat cu propriile limite. Le-am depăşit pe unele şi am descoperit singur propriile slăbiciuni.  
 
Cum interpretaţi greutatea schimbării la noi în administraţiile locale. Avem primari de treizeci de ani în funcţie. Şi la Buhuşi primarul prinde patină de colecţie. Există primari de colecţie, ca un muzeu de relicve?  
 
Or fi! Eu cred că legea electorală ar trebui modificată. La preşedinţie există baremul maxim de două mandate. Cred că prima regulă din manualul de management ar trebui respectată. Nu e normal ca dreptul la candidatură pentru locale să fie perpetuu, nu e normal ca un primar să-şi construiască o fortăreaţă în timp, din care nu mai poate fi scos. Ar trebui un barem de maxim două mandate. E suficient. După această perioadă poţi urca dar poţi şi cădea şi mai poţi intra în sevraj. Beţia puterii dezechilibrează. Pe parcursul a două mandate se pot duce la capăt proiectele pe care le prezinţi în campanie. Dacă nu, atunci ai venit cu proiecte iluzorii şi nu are acoperire să proclami că mai ai nevoie de alţi ani pentru alte realizări ipotetice. Trebuie respectat şi dreptul altora de a veni cu altceva. Cu atât mai mult, atunci când după opt ani spui că mai ai ceva de făcut. Nu-i nimeni deţinătorul absolut al înţelepciunii, nimeni nu are dreptul de a se irija în unicul ce ştie şi poate tot. Opt ani de zile sunt suficienţi pentru o persoană ca să dovedească ceea ce are de dovedit. După ei vine uzura şi clica. Uzura, ca şi timpul, nu poate fi oprită iar clica vine inevitabil. Orice funcţie adună lângă ea o clică.  
 
Cu preşedintele Traian Băsescu aţi avut ocazia unui schimb de cuvinte?  
 
Da, şi, printre altele, pe tema celor afirmate acum. Şi domnia sa a fost de acord că la un moment dat se poate apropia o clică de cineva într-o funcţie importantă. Poate domnul preşedinte are chiar o experienţă personală în acest sens, poate că la un moment dat i s-a suprimat o anume perspectivă din câmpul vizual personal, poate că i s-a suprimat ceva din experienţa domniei sale. Împotriva erodării experienţei, însăşi experienţa nu ajută. De pe o funcţie, uneori vezi cu ochii altcuiva.  
 
Campaniile electorale sunt amprentate de prezenţa sau lipsa experienţei?  
 
Din nou nu pot avea o exprimare decât în raport cu persoana mea. Eu am vut să particip în această campanie din interiorul unei lumi normale şi alături de o echipă normală. Mi-a lipsit această şansă! Campania în care am intrat a avut pentru prima dată o altă tentă, s-au profilat prima dată mai multe opţiuni..  
 
Ce va avea preponderenţă în viitorul dumneavoastră: politica, sau business-ul?  
 
Nu cred că mai vreau să îmi aloc, la această vârstă, timp pentru politică. Încă mai am ceva de spus în profesia mea şi business-ul pe care îl am. După ce va trece un timp, voi face atunci proiecte, pe baza unor alte aşezări, reaşezări, evaluări. Acum am o vârstă la care pot creea alături de colegii mei, în profesie. Profesionalul face întotdeauna un pas înapoi, în faţa ocupaţiilor politice. Nu se poate distribui eficient timpul pentru ambele. Suprapunerea conduce la jumătăţi de măsură, ambele părţi câştigă şi pierd într-o cedare reciprocă.  
 
Aveţi modele în politica românească?  
 
Uităm de oamenii politici de valoare ai României şi vorbim despre politruci, despre politici bizare. Modelele mele sunt miniştrii de la 1900-1912.  
 
Afacerile dumneavoastră au micşorat pasul în campanie, datorită centrării energiei pe domeniul politic? Au suferit „leziuni” în urma pierderilor alegerilor?  
 
Am alocat mult timp campaniei şi am avut de suportat pentru aceasta consecinţe nefaste, ca om de afaceri. Spre sfârşitul anului am avut minusuri mari pe care le-am plătit. Mă voi îndrepta în continuare, cu exclusivitate, spre afaceri şi voi reprezenta grupul care mi-a acordat încrederea, în Consiliul Local al oraşului Buhuşi, cu bun simţ şi cu fair play. Nu-mi propun să schimb lumea dar îmi propun să schimb mentalităţi. Am găsit în Consiliul Local oameni pentru dialog.  
 
Asupra familiei a avut un anume impact participarea dumneavoastră în campanie?  
 
Am rămas însurat! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
Referinţă Bibliografică:
Dr.ing. Mihail Lupu. Izbânzi şi experienţe. / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 907, Anul III, 25 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!