Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 87 din 28 martie 2011        Toate Articolele Autorului

DREPTUL LA VIAŢĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sofia s-a trezit într-o cameră de spital.  A privit în jur şi a observat lângă patul ei o infermieră care stătea pe un fotoliu şi o privea. Obosită, a întors capul spre fereastră şi a observat că era noapte. Nu ştia ce este cu ea şi nu-şi amintea nimic. Femeia s-a ridicat şi a venit aproape spunându-i blând. 

- Staţi, liniştită, vă rog, merg să-l caut pe doctorul Isac. 

În clipa în care aceasta a pronunţat numele soţului ei, adevărul s-a imprimat fulgerător în mintea Sofiei amintindu-şi totul. A pus mâna pe abdomenul ei şi cu celaltă mână a prins-o cu disperare pe femeie de halat şi a strigat. 

- Copilul, unde este copilul meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiţi aşa la mine? Unde este, unde?! 

A început să urle cu disperare şi femeia speriată s-a smuls din mâna ei şi a plecat să-l cheme pe Isac, dar el auzise strigătele Sofiei şi a intrat repede în cameră. I-a cerut femeii să plece şi s-a aşezat lângă patul pe care stătea soţia lui. I-a prins mâinile ca pe un mănunchi sărutându-i-le şi i-a spus cu durere în glas. 

- Îmi pare enorm de rău, iubito, dar el nu mai este! Era prea mic şi nu a avut nicio şansă. Sufăr la fel de mult ca tine, dar nu se mai poate face nimic! Trebuie să încercăm împreună să trcem peste acestă durere şi te rog iartă-mă că te-am adus în locul acesta blestemat! Iartă-mă! 

A început şi el să plângă şi îi săruta pumnii strânşi. Sofia simţea lacrimile care curgeau din ochii lui plini de durere şi l-a privit în tăcere. O cuprinsese o mare slăbiciune care parcă îi omora încetul cu încetul puterea. Acum ştia că băiatul ei plecase cu un tren, care nu se va mai întoarece niciodată. După un timp a oftat şi i-a spus încet şi foarte calmă soţului ei. 

- Vreau să rămân singură, Isac, şi dacă nu pleci în clipa aceasta încep să ulru! Lasă-mă, te rog cu durerea şi cu neputinţa mea! Te implor! 

El s-a ridicat fără un cuvânt şi a ieşit din cameră. Sofia bănuia că aştepta la uşă, aşa că a plâns tăcut ca să nu o audă. S-a ridicat uşor din pat şi a mers la fereastră. Rezerva în care se afla era slab luminată şi nu vroia să aprindă lumina. Îi făcea rău! A deschis fereastra şi a privit marea, care părea agitată ca şi sufletul ei. Era la un etaj destul de sus şi pentru o clipă gândul sinuciderii îi dădea târcolae ca o nălucă îndemânând-o să evadeze dincolo. A privit în jos şi a vrut să se urce pe pervaz şi să-şi dea drumul ca să pluteasă până jos de mână cu durerea ei. Simţea o senzaţie stranie de vid ca şi cum timpul se oprise în loc şi nu mai exista pentru ea, nici prezent şi nicio dorinţă, care să o ţină în viaţă. 

În clipa aceea, parcă bănuind ce vroia să facă, soţul ei a intrat în cameră. A venit pe la spate şi a cuprins-o cu braţele, sărutându-i părul. Au rămas mult timp tăcuţi amândoi şi într-un târziu el a luat-o în braţe şi a dus-o în pat. I-a dat un calmant şi ea a adormit imediat. 

A doua zi când Sofia s-a trezit, Isac era lângă ea. L-a rugat să o ducă acasă şi el a fost de acord. Era deja de trei zile în spital şi nu erau probleme în privinţa sănătăţii ei. Când au plecat, el a vrut să meargă pe un alt traseu, ca să nu treacă pe lângă locul tragediei, dar ea i-a spus foarte hotărâtă. 

- Nu vreau să discutăm nimic acum, Isac, dar un singur lucru vreau să ştiu. Când am fost ridicată din locul acela, copilul meu murise deja sau s-a întâmplat la spital? 

- Acolo, a spus el, cu vocea sugrumată de durere.                                                                                

- Bine. Vreau să mergem exact în locul unde am căzut, dar mai întâi, te rog, opreşte la un macolet (magazin) şi cumpără două lumânări şi un chibrit. 

Fără să spună un cuvânt, el a mers şi i-a adus ce i-a cerut. Au ajuns acolo şi înet, încet, sprijinită de braţul lui, a coborât treptele şi au ajuns pe locul unde căzuse. Dintr-o dată a simţit cum amintirile năvăleau în ea cu toată durerea. Atunci nu observase că în apropiere era un palmier, aşa că s-a rezemat de el şi a privit ca hipnotizată locul. S-a aplecat apoi şi a aprins o lumânare pentru sufletul băiatului ei, iar Isac a făcut acelaşi lucru. Când a ridicat ochii, se simţea ca o umbră şi a privit lung spre restaurantul care se renova şi s-a gândit amintindu-şi numele lui, că ei primiseră ca o ironie a sorţii maximul durerii. Ştia că acest cuvânt va sta mereu ca o sabie înfiptă în inima ei. Au plecat  spre maşină şi ea se simţea ca şi cum îmbătrânise dintr-o dată. Avea mintea goală şi doar inima îi mai bătea neliniştită în piept, ca o rândunică rănită de teama răului nevăzut. Ştia că va trebui de dragul lui Isac să mai trăiasă, dar viaţa ei nu va mai fi niciodată la fel 

  

........VA URMA.... 

  

ACESTA ESTE UN FRAGMENT DIN CARTEA ::DREPTUL LA VIAŢĂ:. 

  

AŞTEPT IMPRESII PE ADRESA DE MAIL..katzsilvia32@gmail.com 

  

  

Referinţă Bibliografică:
DREPTUL LA VIAŢĂ / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 87, Anul I, 28 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!