Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CRONICAR. DRAMATURGI CONTEMPORANI - PIESE DE ACTUALITATE 
  
ROSTIREA DE SINE ÎN DIVERSE IPOSTAZE  
  
Lansarea cărţii: “Miniona” – piesă de teatru în trei acte, de Ioana Stuparu, la Biblioteca Metropolitană “Mihail Sadoveanu”, Sala Mircea Eliade, Bucureşti, 19 octombrie 2011 
  
Printre evenimentele culturale de însemnătate istorico-educativă dar ;io memorialistică, desfăşurate în luna octombrie şi găzduite de Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu Bucureşti, a avut loc în ziua de 19, în Sala Mircea Eliade, lansarea volumului de teatru “Miniona” al Ioanei Stuparu, dramă în trei acte, Editura Arefeana, 2011.  
  
Este îndeobşte cunoscut, faptul că nu toţi oamenii conştientizează că, prin propria lor persoană, prin simpla lor prezenţă, chiar dacă pasivă, prin viaţa şi activitatea lor, indiferent de resortul care îi susţine ori scoate la suprafaţă, participă la făurirea unor acte istorice. Abia când evenimentele îşi pierd din incandescenţa lor, ei îşi dau seama că au avut şansa/ori neşansa de a participa la un eveniment care le-a schimbat, fără doar şi poate viaţa. Şi că acest eveniment devine pentru ei, un reper important, un prag trecut, fie cu uşurinţă, fie mai anevoie, în funcţie de datele fiecăruia. A fi contemporan unor evenimente istorice, înseamnă a ţi le însuşi precum şi a lua atitudine faţă de ele. Şi scriitorul a avut întotdeauna misiunea de a participa, fizic ori spiritual la viaţa cetăţii, luând act de fiecare eveniment şi transfigurându-l în pagini autentice. El este de fapt, porta-vocea Cetăţii. Poate că nu întâmplător, lansarea volumului a avut loc în preajma zilei de naştere a autoarei, pentru ca bucuria să fie deplină. 
  
Evenimentul lansării cărţii de teatru a Ioanei Stuparu, “Miniona”, vorbeşte tocmai despre acest reper, Revoluţia din decembrie 1989, prin care am trecut cu toţii, ca un examen major pe care unii l-au promovat, alţii nu. Întrunirea de la Biblioteca Metropolitană a fost pentru toţi participanţii o întâlnire de suflet, o adevărată sărbătoare a spiritului. Printre invitaţii de onoare, s-au numărat: distinsul poet Radu Cârneci, dramaturgul şi romancierul Emil Lungeanu, poetul şi romancierul Mihai Antonescu, scriitorul şi editorul Ion C. Ştefan, scriitorul şi criticul literar Geo Călugăru, poeta Florica Gh. Ceapoiu, poeta şi traducătoarea Paula Romanescu, scriitoarea Teodora Moţet, poeta Victoria Milescu, directorul fondator al revistei Climate Literare - scriitorul Ion Iancu Vale, critic de artă şi profesoară de română Steliana Neagu, poetul Petru Solonaru, scriitorul Theodor Răpan, Preşedinta Ligii Scriitorilor Filiala Bucureşti - Elisabeta Iosif, epigramistul Gheorghe Grosu, scriitorul şi editorul Ion Gabriel Puşcă, doamna Maria Anghel, reprezentantă a Publicaţiilor ARP înfiinţate de regretatul scriitor Artur Silvestri, poeta Elena Ionescu, scriitorul Gheorghe Marin, poetul Sorin Arbănaş, scriitorul Dorian Ionescu Pascal, poetul Mircea Popescu, dramaturgul George Enache, scriitoarea Marilena Caraghiaur şi alţii. 
  
Piesa de teatru a fost primită cu multă căldură de către cei prezenţi şi a fost o invitaţie la lectură şi aprofundare a textului, dar şi de meditaţie profundă asupra unor evenimente care s-au petrecut cu mulţi ani în urmă, despre care nu se ştie încă totul, dar se mai pot afla sau broda istorioare despre ele. Nimeni nu a trecut indiferent pe lângă mişcarea de masă care a fost în decembrie 1989, decât dacă era de vârstă prea fragedă, ori nu erau în deplina capacitate fizică. Oricum, cei tineri şi foarte tineri, din amintirile părinţilor sau rudelor, şi-au putut face deja o impresie veridică asupra a ceea ce a fost. Ei au cules impresii peste impresii din trăirile celor mari şi şi-au făurit povestea de mai târziu. 
  
În acest sens, cartea Ioanei Stuparu poate fi considerată o mărturie-document, scrisă cu acurateţe, cu sinceritate, cu har şi multă responsabilitate. 
  
În alocuţiunile lor, vorbitorii au scos în evidenţă multiplele însuşiri ale scriitoarei Ioana Stuparu, în aproape toate domeniile literaturii: poezie, schiţe, nuvele, roman de largă respiraţie, în trei volume (“Oameni de nisip”), meditaţii spirituale, poveşti pentru copii, poezii pentru copii, cronici literare, portrete, omagii, întrunite într-o carte admirabilă: “Cuvinte de mătase”, şi iată, acum, talentul de dramaturg ţâşnit din adâncurile fiinţei sale sub forma unor piese de teatru. Ioana Stuparu ştie să preţuiască valorile culturii româneşti şi universale. Ea dă dovadă de o gentileţe şi o generozitate rare, atunci când scrie despre alţii sau îi promovează pe confraţii scriitori şi poeţi mai tineri. 
  
În microprefaţa la volum, scriitorul şi editorul Ion C. Ştefan, de la Editura Arefeana, o prezintă astfel, creionând în câteva tuşe subiectul piesei: “O NOUĂ ABORDARE: Afirmată ca prozatoare, ziaristă şi critic literar, doamna Ioana Stuparu incearcă acum, cu succes, să scrie teatru. Titlul piesei Miniona se potriveşte de minune cu mărirea ei şi cu tematica aleasă. Poate fi un teatru radiofonic şi de spus pe scenă, intr-un spaţiu restrâns, cu un număr mic de personaje. Este ceea ce, în proză, s-ar numi schiţă, prezentându-ne, cu talent şi umor, o singură secvenţă din viaţa unei fabrici de textile. 
  
Pe vechiul director, un om capabil, drept şi corect, muncitorii îl alungaseră, fiindcă aşa se obişnuia după 1989, adică o schimbare cu orice preţ, fără ca oamenii să se gândească la consecinţe. Şi, în locul lui, ministrul de resort a adus o Minionă: o doamnă micuţă de statură, elegantă, potrivită poate pentru alte îndeletniciri, dar nepricepută la industria textilă şi la conducerea unei fabrici. Abia 
  
atunci lucrătoarele şi funcţionarele îşi dau seama că Miniona nu este femeie potrivită la locul potrivit şi hotărăsc s-o schimbe. Cum procedează? Mai întâi 
  
printr-o grevă japoneză, apoi prin grevă generală, prin ocuparea biroului directoarei şi deplasarea întregului colectiv revoltat la Bucureşti, unde ministrul, forţat de imprejurări, aprobă schimbarea Minionei şi înlocuirea cu un om din fabrică. 
  
Dar, lovitură de teatru in final: pe poarta unităţii apare tot fosta directoare ... Surprize şi ipoteze ... Un teatru care rămane deschis chiar şi după lăsarea cortinei, cum insăşi viaţa ne oferă uneori surprize ... O piesă bine gândită şi scrisă cu talent.  
  
Scriitorul Geo Călugăru a subliniat faptul că Ioana Stuparu “a luat în stîpânire un nou tărâm literar: teatrul”. 
  
Petru Solonaru într-o scurtă “Deschidere de cuvânt” – a rostit printre altele, o butadă proprie: “Începând prin a rosti murmurări, cartea de faţă încheie în a murmura o rostire”. 
  
Florica Gh. Ceapoiu, a făcut o analiză temeinică piesei de teatru, subliniind printre altele calităţile epice şi dramaturgice ale Ioanei Stuparu:  
  
“Înzestrată cu o capacitate dumnezeiască de armonizare a cuvintelor, Ioana Stuparu şi-a ocupat locul printre cei aleşi, cucerindu-ne inimile prin harul său de povestitor, astfel că, după ce realizezi lectura măcar parţială a unora dintre creaţiile sale: Clipa de lumină, Editura Miracol, 2001 (romanul de debut), trilogia Oameni de nisip, Editura Amurg Sentimental, 2006 sau Grădina care s-a suit la cer, Editura Florile Dalbe, 2007 (proză scurtă), constaţi cu plăcere că ai pătruns într-un univers inedit, aparţinând celei mai sincere şi sensibile scriitoare – fire nobilă şi suflet deschis, de adevărată creatoare. 
  
Posesoarea unui filon puternic de sevă epică; atentă şi receptivă la viaţa înconjurătoare, la istoria neamului, la legendele populare şi la obiceiurile strămoşeşti; înzestrată cu o putere aproape paranormală de percepere şi vizualizare a vibraţiilor pământului şi oamenilor, Ioana Stuparu ne surprinde cu viziunile sale artistice şi limbajul colorat cu regionalisme, utilizat deseori, desprinse dintr-o lume a satului românesc, pe care majoritatea dintre noi, orăşenii, nu am întâlnit-o decât în literatura marilor clasici. Conştientă de acest lucru, Ioana Stuparu încearcă şi reuşeşte cu succes să conserve, între coperţile cărţilor sale, adevărate comori de spiritualitate românească”. 
  
Florica Gh. Ceapoiu o vede pe Ioana Stuparu împărţită între “Bunătate faţă de semeni şi dragoste pentru Dumnezeu”, ceea ce este perfect adevărat. 
  
Actriţa Doina Ghiţescu, o prietenă fidelă a Bibliotecii Metropolitane şi a Ligii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti, a citit în felu-i cunoscut, câteva fragmente din piesa “Miniona” spre deliciul auditoriului. 
  
Şi ceilalţi vorbitori au subliniat talentul de dramaturg, de subtil umorist şi de creator de suspans al Ioanei Stuparu, care reuşeşte să construiască scene viabile cu personaje emblematice ale sfârşitului de veac XX din ţara noastră, într-un moment cheie al evoluţiei istorice, şi anume, căderea regimului comunist şi consecinţele imediate ale acestui act revoluţionar. Prin felul cum surprinde personajele, reacţiile lor în momentul crucial al mişcării istorice care a avut loc în iarna anului 1989, autoarea scoate în evidenţă tarele sistemului comunist şi ale oamenilor politici din acea perioadă, trăsături care ies la iveală spontan, caracterizând principalele tipologii existente: secretarul de partid, cadrele de conducere, muncitorul de rând, funcţionarul, noua structură creată ad-hoc, cu oameni nepotriviţi, bazată pe simpatii şi nepotisme. 
  
Vechiul sistem de conducere cu secretarii, preşedinţii, vicepreşedinţii şi executanţii lui, deşi şubrezit de multă vreme, pare că nu doreşte să cedeze locul unuia nou. Aşa cum se întâmplă peste tot, îndeobşte. Înlăturarea brutală a lui este iminentă. Cu toate acestea, uneori, schimbarea este nefastă şi ea pune frâne dezolvării economice a producţiei de textile dar şi relaţiilor armonioase dintre lucrători şi conducere ori dintre lucrărtorii înşişi. 
  
Condeiul autoarei este necruţător şi obiectiv, radiografiind starea de fapt a lucrurilor într-o unitate de producţie românească unde oamenii s-au săturat de ordine, de teroarea psihică exercitată de partidul în funcţie şi doresc libertatea spirituală, libertatea de cuvânt, de presă, de a se exprima creativ, mai mult decât orice. 
  
Ioana Stuparu construieşte situaţii şi personaje veridice, pornind de la realitatea în sine, în care putem recunoaşte evenimente, întâmplări şi persoane ştiute. Textul poate fi interpretat paradigmatic sub aaspectiul unei oglinzi care reflectă starea de fapt. Universul trăirilor personajelor este unul obişnuit şi doar în momente de criză ies la iveală unele trăsături de caracter pe care nu le-ai fi bănuit. 
  
Principiile de viaţă pe care le defineşte şi demască autoarea, sunt şi ele, foarte cunoscute. Intriga este bine întreţesută, iar punctul culminant, alungarea directorului întreprinderii – pe criterii anarhice, este bine zugrăvit, într-o scenă dinamică, având dialoguri alerte, spumoase, pline de suspans. Piesa este construită pe stelajul microromanului „Tovarăşi de ultimă zi”, apărut la Editura Dacoromână, Bucureşti, 2010, a aceleiaşi autoare, în care atmosfera care precede revoluţia este aceea a iminenţei unei schimbări. Dar nu toate schimbările aduc bine în viaţa oamenilor. Orizontul de aşteptare este imens, fervoarea e uriaşă, dar după o vreme în care se comit fel de fel de erori, se constată că nu s-a schimbat mai nimic în mentalitatea comună şi că aşteptările au fost înşelate. Acesta ar fi mesajul piesei. 
  
Tematica, de largă circulaţie în ultimele două decenii, situaţiile similare pe care autoarea le înfăţişează le recunoaştem cu uşurinţă, pentru că au fost generalizate în perioada care a premers evenimentelor din decembrie 1989 şi apoi, imediat în anii de după. Personajele sunt fixate într-un sistem închistat, cu mentalităţi încartiruite, şi e foarte greu să schimbi aceste mentalităţi imediat. E nevoie de ani de zile de adaptare şi transformare a omului. Răsturnarea de situaţie a adus doar unora profit. Celor mai mulţi, le-a înrăutăţit situaţia materială şi mai ales, socială. În schimb, apar personaje care, peste noapte se trezesc “în frunte”, dreptul primului care loveşte cu piatra-n geam, intră samavolnic şi se instalează confortabil în fotoliu, ca apoi să ţină cu dinţii de el şi să nu mai dorească să cedeze puterea. Clişeu frecvent în viaţa reală, redat în lietartură în diferite modalităţi de exprimare. 
  
Nu trebuie să privim prea departe de “grădina noastră”. E destul să aruncăm o privire pe lângă casă şi vom recunoaşte situaţii identice ori asemănătoare.  
  
Ioana Stuparu a părăsit, prin ultimele sale scrieri, “Tovarăşi de ultimă zi” şi “Miniona”, fermecata lume a satului cu tradiţiile şi obiceiurile lui, de care este intim legată cu fire freatice, chiar după zeci de ani de când a plecat de acolo, pentru a păşi în viaţa citadină în care s-a încadrat perfect în scurtă vreme, fără să părăsească filonul din care se trage şi care-i furnizează, hrana spirituală, s-a transmutat cu întreg bagajul lingvistic şi stilistic în lumea, nu cu totul străină, a urbei. Aici a întâlnittoate situaţiile şi caracterele, amplificate de tentaţiile şi privilegiile pe care ţi le oferă mediul citadin. O lume în care uşor te poţi pierde, la propriu şi la figurat. Dar, lucrul cel mai grav, o lume care-şi pierde busola, principalele repere, şi vai, e în primejdie de a-şi pierde şi sufletul. Scriitoarea trage în acest sens, un semnal de alarmă.  
  
Dialogurile sunt cât se poate de autentice şi ele au darul de a caracteriza personajele: fie lucrători din fabrică, fie parveniţi, fie noile cadre de conducere, fie noii şefi de partide care nu şi-au clarificat şi definit încă poziţiile politice şi sunt cameleonici. Se zice că un om poate fi judecat după primele 12 cuvinte pe care le rosteşte. În piesa Ioanei Stuparu, oamenii se autodefinesc după primele replici. 
  
Ioana Stuparu nu pregetă să-şi afirme prin această piesă Crezul artistic, să se rostească pe sine în diferitele ipostaze în care ar putea fi pusă de viaţă. 
  
Impactul pe care l-a avut mişcarea generală din decembrie asupra marii majorităţi a populaţiei României, răsunetul de care s-a bucurat în întreaga lume, ecourile pe care le-a trezit în inimile românilor din Diaspora care în primii ani s-au grăbit să se reîntoarcă ori au venit cu ajutoare materiale în ţară, pe meleagurile de unde plecaseră, la vetrele lor, dovedeşte faptul că acest eveniment nu a trecut neobservat. 
  
Scriitorii şi eseiştii, reporterii, jurnaliştii, pe diverse voci, au comentat, în felul lor evenimentele de atunci, dar şi cele care au urmat. Amplele mişcări de stradă, victimele care nu au încetat să-şi dea obolul pentru aşa-zisa libertate, stau mărturie în arhive, dar şi în sufletele familiilor lor. 
  
Iluminată de propriile raze care se răsfrâng precum aura pe fruntea celor cu inima curată, Ioana Stuparu a închipuit o poveste bazată pe fapte reale, care, în accepţia multora dintre cei care au fost prezenţi la întâlnirea prilejuită de lansarea cărţii, va sta drept mărturie în Timp. Aici e vorba şi de memoria lucrurilor decisive. Este semnificativ tot ceea ce e menit să nu se uite. Ori, evenimentele acestea, în pofida dramatismului lor, nu trebuie uitate, nu avem dreptul să uităm nimic, ci trebuie aduse în atenţia, mai cu seamă a tineretului, ca să ştie şi să tragă concluzii despre felul cum au descurs lucrurile şi cui îi datorează libertatea de exprimare, dreptul de a fi socotiţi cetăţeni liberi, capabili să-şi făurească destinul, acolo unde vor. 
  
Reiterând la scară mică evenimentele decembriste, autoarea trecându-le prin propriul filtru mental şi sufletesc, le conferă o însemnătate deosebită, istorică şi sentimentală.  
  
Ecoul evenimentelor din decembrie 2011, după 22 de ani pe care, noul regim îi va împlini doar peste două luni, nu s-a stins şi nu se va stinge atât de uşor. Dovadă aceste scrieri de prestigiu ale unor oameni cu conştiinţa netedă şi cu responsabilitatea morală de a consemna Adevărul. 
  
De fapt, cea mai mare însuşire a Ioanei Stuparu este aceea de a aduce lumină şi bucurie în suflete, de a-şi împărţi monadele sufleteşti cu semenii ei, fără nici un dram de invidie ori răutate. Dacă ar fi să i se dea un nume, nici un altul nu i s-ar potrivi mai bine decât Împărţitoarea Luminii. De câteva crâmpeie din această Lumină de sine, ne-am bucurat şi noi, de câte ori i-am citit cărţile ori am avut prilejul de a o îmbrăţişa pe viu, cu cea mai mare afecţiune. 
  
Unul din oamenii cu o conştiinţă responsabilă şi cu o morală fără cusur: Ioana Stuparu. Care a oferit încă o dovadă, o mărturie, un Crez, o Clipă de lumină, o Clipă de graţie, ce se pot transforma în clipe eterne. 
  
CEZARINA ADAMESCU 
  
www.agero-stuttgart.de 
  
SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE 
  
Izvoditorul de Mir, 2011 
  
DATE DESPRE AUTOARE:  
  
IOANA STUPARU 
  
• CLIPA DE LUMINĂ, Editura Miracol, 2001, roman de debut. 
  
• OAMENI DE NISIP, Editura Amurg Sentimental, 2006, roman-trilogie. Subtitlurile volumelor: Vol. 1 „Jurămantul văduvei”, Vol. 2 „Targu iala”, Vol. 3 „Lacrimi pe vatră”. 
  
• CARE S-A SUIT LA CER, Editura Florile Dalbe, 2007, proză scurtă. 
  
• CUVINTE DE MĂTASE, Semănătorul – editura online, 2009, cronică literară, exegeze, portrete, omagii. 
  
• TOVARĂŞI DE ULTIMĂ ZI, Editura Dacoromană, 2010, roman. 
  
Publicaţii în antologiile:  
  
În pas cu orologiul – 2003, Printre sfinte tăceri – 2004, Vioara din inima pădurii – 2004, Trepte de lumină – 2006, Proprietarii de visuri – 2006, Gânduri înstelate – 2004, Zenit aniversar – 2005, Auroră în amurg – 2005, Viaţa ca un sonet – 2004, Parfum de liliac – 2007, Întotdeauna cu noi – 2006, Noul Orfeu – 2008, Înţeleptul din America –2008, Mărturisirea De Credinţă Literară – 2008, Scriitori Români Contemporani – 2008, Cărticica Pentru Copii – 2008, Romanul Minima list – 2008, Mărturii tulburătoare (In memoriam Artur Silvestri) – 2009, Solidaritate şi Toleranţă – 2009, Antologia Sonetului Românesc (realizat de Radu Carneci) – 2009, Antologia de Poezie – 55 de poeţi 
  
contemporani – 2010, Personalităţi Române şi Faptele Lor – 2010, Fântâna cuvintelor (antologie de poezie bilingvă, romano-albaneză) – 2011, Boema '33 – 2011, Studii şi cercetări de dacoromânistică – 2011 etc. 
  
_______ 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (prezentare de Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!