Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului

Drama româncelor din străinătate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În cartea sa “Dezrădăcinare sau Un nou început” doamna Helene Pflitsch (Germania) prezintă drama unei românce care trecuse de prima tinereţe şi căreia soarta i-a pregătit o trăire zbuciumată de câţiva ani. Ca orice om, eroina româncă, Emma, aspiră nu numai la împlinirile profesionale, ci şi la o dragoste adevărată, indiferent de vârstă. Se recăsătoreşte dintr-un imbold al unei şoapte care o îndeamnă să facă acel pas în viaţa sa. Din acel moment necazurile şi suferinţele par că nu se mai termină. Printr-un act nesăbuit renunţă la servici şi la locurile natale şi pleacă împreună cu soţul în Germania.  

Ca orice român încătuşat de un regim care tocmai apusese, a simţit nevoia de evadare spre lumea tuturor posibilităţilor, spre acea democraţie pe care o visam cu toţii, dar care, fără să bănuim, are numeroase capcane.  

Emma pleca dintr-o ţară frumoasă, bogată, cu ţinuturi mirifice, cu oameni harnici şi ospitalieri, cu tradiţii şi obiceiuri specifice către o lume necunoscută, într-o ţară occidentală cu un renume, dar a cărei limbă, destul de dificilă, nu o cunoştea. Evadarea în necunoscut se asemăna cu o veritabilă aventură din care spera că va ieşi cu multe satisfacţii şi împliniri. Dar, deşi avea o facultate la bază, s-a alăturat unui bărbat bolnav care între timp a suferit un handicap. Dăruirea şi altruismul său n-a ţinut cont de acest impediment şi s-a decis să lupte pentru noua sa familie, sacrificându-şi mândria şi demnitatea de femeie cultă, să se adapteze noii situaţii.  

Dar în Germania, ca de altfel în toate celelalte state occidentale, românii nu sunt priviţi decât ca un popor de ţigani. În occident totul înseamnă bani, afaceri profitabile şi înrobirea celor de altă naţionalitate.  

Chiar dacă mulţi dintre noi credem că poporul german este plin de corectitudine, ne cam înşelăm. Comporatmentul său faţă de străini este la fel ca al latinilor din occident. Am o experienţă de viaţă de doi ani în Italia şi am cunoscut multe românce tratate ca slugi de către persoane analfabete care nici nu ştiau pe ce continent este România.  

Adevărul este că după “revoluţie”, noi românii ne-am dezbinat şi în afară nu suntem uniţi. Sunt românce care în legătură cu alte “agenţii” îşi bat joc de propriile concetăţene.  

Autoarea, doamna Helene Pflitsch, ne prezintă povestea Emmei ca pe un film cu secvenţe ce alternează de la prezent la trecut şi invers. Eroina, pentru că Emma este într-adevăr o eroină, se sacrifică, dar nu cedează să lupte cu obstacolele vieţii şi societatea în care păşise.  

Astfel, ajunsă în Germania cu soţul său, Erich, stigmat de un handicap şi căruia îi trebuia o proteză pentru piciorul amputat, dar care mai era şi pretenţios, reuşeşte să găsească o slujbă pe bani puţini, prin intermediul altei românce care lunar îşi aştepta comisionul, la o familie de nemţi bătrâni, Oma de 88 de ani şi Opa de 92 de ani.  

“Mă simţeam o plantă ruptă. Rădăcinile mi-au rămas undeva, la două mii de kilometri şi nu ştiam dacă voi găsi pământ bun să pot supravieţui”, se destăinuie Emma.  

Românca încearcă să se adapteze condiţiilor şi „etichetei” nemţeşti. “Masa de prânz o luăm la doisprezece fix. Aş putea spune, fără să exagerez, că tot ce se întâmplă în această casă este după ceas. Parcă suntem la pupitrul unui aeroport şi coordonam zborurile. Trebuie respectat programul. O deviere de un minut presupune muncă în plus şi complicaţii pentru alte zboruri..."  

Dar Emma nu cedează. “Lacrimile sărate îmi inundă obrajii. Îngenunchez să aduc ordinea în dulap şi am impresia că viaţa mă îngenunchează definitiv. Şi asta doar pentru că sunt acuzată într-o limbă în care nu mă pot apăra” La toate acestea se adaugă cuvintele:  

“Tigancă proastă”de care bătrâna nemţoaică nu făcea economie.  

Emma, de la o femeie respectată în ţara sa, ajunsese batjocura acestei bătrâne de 88 de ani. Dar cu timpul a înghiţit aceste ieşiri şi s-a obişnuit cu eticheta de “ţigancă”.  

Autoarea pătrunde adânc în sufletul personajului şi-i descrie cu emoţie trăirile şi zbuciumul interior, de parcă ea însăşi ar lua parte la acele evenimente nefaste.  

În momentul când Emma părăseşte acea familie, Helene Pflitsch, îi surprinde cu măiestrie acea eliberare din cuşca în care fusese prizonieră câteva luni: “Eram liberă! Pentru a doua oară în viaţă aveam impresia că îmi luasem zborul dintr-o colivie în care nu pătrunseseră nici razele soarelui, nici lumina stelelor. Şi pentru a doua oară în viaţă mi-am jurat să nu mă mai las prinsă în cuşcă, indiferent din ce era confecţionată”.  

Dar bucuria i-a ţinut doar până acasă unde o aştepta soţul, Erich, care se obişuise să stea cu orele la calculator şi să comande, având şi anumite pretenţii, fără să aprecieze sacrificiul unei femei de care era legat doar printr-o consimţire şi un act de mariaj. Fiecare avea copiii săi din căsătoria anterioară. Erich nu ţinea cont de umilinţa la care fusese supusă şi-i pretindea bani ca să-şi schimbe proteza cu alta de 3000 de euro! Revoltată, femeia i-a replicat pe bună dreptate: “ Ştii tu cum se câştigă 500 de euro?! Ştii tu câte umilinţe am îndurat în aceste patru luni? Şi nu e vorba că am schimbat pixul cu pămătuful de la WC. Am fost nevoită să mă transform într-un robot… Fără minte, fără simţuri!... Ştii tu cum e să priveşti acele ceasuri care refuză să se mişte?”  

Singura lui consolare era că nu nimerise la o familie imobilizată la pat care să urle şi să ţipe la orice oră din zi şi din noapte, să scoată de sub ea şi s-o spele de “rahat”.  

Dar şirul suferinţelor nu se termină aici. Emma îşi caută joburi. Lucrează la curăţenie, la călcat rufe, la restaurant unde se luptă cu maldărele de vase. “Nu plânsesem niciodată. Nici măcar atunci când tata m-a parasit, mult prea devreme şi pe neaşteptate, lacrimile nu au vrut să apară. Acum, parcă erau un şuvoi ce nu mai încăpea în matcă”.  

Alteori era înfruntată cu obrăznicie, ceea ce-i redeschidea rănile sufletului: “Când am îndrăznit să mă plâng mi s-a strigat flegmatic:  

- Du-te în România!”  

Se simţea o victimă printre străini, dar altă şansă nu mai avea decât să sufere. În afară de teroarea străinilor era obligată să suporte ifosele şi sâcâielile soţului bolnav, care, din pricina invalidităţii, îşi descărca răutatea asupra celei care îl iubea şi-l întreţinea ca pe un copil neascultător şi mofturos.  

Scriitoarea, Helene Pflitsch, prinde din zbor, cu fineţe, acel zbucium interior al femeii departe de concetăţenii săi, de părinţi şi copii, drama sa într-o societate în care o străină crede că nu se va adapta. Totuşi, personajul principal din romanul “Dezrădăcinare sau Un nou început” nu abandonează lupta cu capriciile societăţii capitaliete, unde “bravează” democraţia sub semnul întrebării şi drepturile omului sunt “fluturate” statelor din răsăritul Europei, printre care şi dreptul de a fi slugă! În realitate democraţia este o lozincă sau mai degrabă o noţiune utopică, deoarece ceea ce vrea să exprime este o perfecţiune care de fapt nu există! Orice orânduire, orice regim are imperfecţiunile sale bazate pe interese şi o emulaţie cu viaţa însăşi. Dar ce este viaţa? Este drumul de la maternitate la cimitir! Cu cât distanţa dintre ele este mai mare, cu atât durata de viaţă a individului este mai lungă şi implicit trăirile mai intense şi experienţele mai numeroase, unele pozitive aducătoare de fericire iar altele îndurerându-ţi sufletul.  

Lectura acestei cărţi este lejeră, fluentă ca apele unui râu şi-ţi creează o anume tensiune prin care nu-ţi vine s-o laşi din mână până nu ajungi la deznodământ.  

Ceea ce ne prezintă scriitoarea Helene Pflitsch în cartea „Dezrădăcinare sau Un nou început” este doar un episod din dramele de care au parte mamele, soţiile sau fiicele românce plecate în lupta pentru existenţă nu numai în Germania, Italia sau Spania, ci oriunde în lumea aceasta. De multe ori urmările unor astfel de „dezrădăcinări” sunt nefaste pentru familie românilor.  

Din fericire destinul îi acordă Emmei încă o şansă pe care aceasta, în urma unor complexe frământări psihice, o acceptă. Şi aceasta pentru că nici în acele clipe de disperare nu şi-a pierdut cumpătul şi a sperat neîncetat într-o viaţă mai bună. În cele din urmă soarele a răsărit din nou în viaţa Emmei cu „Un nou început”!  

Referinţă Bibliografică:
Drama româncelor din străinătate / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1015, Anul III, 11 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!