Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Dragobetele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Înc-odată, iar şi iară, 
  
a iubi e primăvară.” 
  
Lucian Blaga 
  
Sărbătorit pe 24 februarie, în ziua când Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, tradiţia populară consemnează ziua lui Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. Este considerat fiul Dochiei, bărbatul frumos, puternic îndrăgostit. Baba Dochia este unul dintre miturile româneşti importante şi există multe variante ale acestui mit. Semnalez şi o frumoasă poveste a lui George Călinescu „Traian şi Dochia”, în care Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta s-a ascuns pe muntele Ceahlău, împreună cu oile. Maica Domnului a transformat-o împreună cu turma sa, într-un complex de stânci.  
  
Din copilărie cunoşteam frumoasa legendă a călătoriei Dochiei pe timp de iarnă când, părându-i-se că vremea se încălzise, şi-a scos, rând pe rând, cele nouă cojoace (unii spuneau de douăsprezece) pe care le purta, până când a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat şi pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse mai târziu. Ningea şi totul începuse să îngheţe. Dochia a îngheţat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Se spune că rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi că ar fi o mărturie vie a acestui mit românesc. Zi a îndrăgostiţilor, început de primăvară, început de viaţă, acesta este Dragobetele! 
  
S-au ocupat mulţi cercetători de provenienţa acestei sărbători. Nicolae Constantinescu - etnolog al Universităţii din Bucureşti - afirmă că nu există atestări documentare ale acestei sărbători decât în secolul al XIX-lea; lingvistul Lazăr Şăineanu propune analogia cu „dragu-bete”, sufixul „bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulţime”; etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie din Moldova prezintă etimologia acestei sărbători populare considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă de care spuneam că este celebrată pe 24 februarie şi care în limba slavă se numeşte „Glavo-Obretenia”. Românii ar fi adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume - „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” - în perioada Evului Mediu, până când s-a impus în unele zone (sudul şi sud-estul României) ca Dragobete; Ion Ghinoiu, în Dicţionarul cu obiceiuri populare de peste an (1997) asociază şi el numele de Dragobete cu personajul din mitologia populară românească - zeu al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti - identificat cu Cupidon (la romani) şi cu Eros (la greci). Ovidiu Focşa etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat: „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate şi de renaştere a naturii”. Unii afirmă că ar data dinaintea apariţiei creştinismului. În mitologia dacilor, Dragobetele ar fi fost peţitorul şi naşul animalelor, cel ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. Exista credinţa că în această zi şi păsările ne-migratoare se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau şi începeau să-şi construiască cuiburile. Cu timpul, de la păsări obiceiul ar fi fost preluat şi de către oameni, Dragobetele ajungând să fie considerat zeitate ce ocroteşte iubirea şi care poartă noroc îndrăgostiţilor. Motivaţiile preluării ar fi fost profunde, întrucât păsările erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvântul grecesc „pasăre” însemnând chiar „mesaj al cerului”.  
  
El este considerat de cei mai mulţi a fi Zeul dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile carpatice, numit şi „Logodnicul Păsărilor”, dar şi „Cap de Primăvară”. 
  
Se povesteşte despre obiceiurile din această zi, cum în jurul focurilor aprinse pe dealurile golaşe din jurul satelor se adunau fete şi băieţi care discutau, glumeau şi cochetau. Spre prânz, fetele coborau în fugă spre sat; fuga în unele părţi era denumită „zburătorit”. Fiecare băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă o ajungea, urma sărutul în văzul tuturor, sărut ce semnifica logodna ludică, care de multe ori era finalizată cu logodna adevărată. De aici a rămas zicala: „Dragobetele sărută fetele!” Şi se mai spune că era un semn rău dacă o fată sau un băiat nu întâlnea la Dragobete fata sau băiatul care să-i placă, era semn că tot anul nu putea fi iubit.  
  
Credinţa populară româneasă mai spune că cei care participau la această sărbătoare erau feriţi de boli tot anul. Astăzi, sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii de import Valentine's Day sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Personajul românesc Dragobetele se diferenţiază de blajinătatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat frumos, arătos, cu un temperament năvalnic. 
  
Simţim de pe acum, în preajma acestei zile, un început în toate!  
  
Pământul se trezeşte la viaţă, natura renaşte. Soarele revarsă o căldură mângâietoare, vântul suflă din plămânii săi aer mai cald, sângele îşi schimbă culoarea, inima - pulsaţiile, o mireasmă dulce se-mprăştie pe cărări, chipul blând al primăverii ne zâmbeşte, mâinile ei ne mângâie ... Seva pomilor musteşte, dragostea începe să domine pământul. Zilele devin mai lungi şi mai blânde, natura începe să-şi arate farmecul. În curând se va îmbrăca în hainele-i frumoase, va da colţul ierbii, copacii vor fi ninşi de flori albe în vânt. 
  
Miros de început, miros curat, proaspăt, miros de ghiocei, mirosul dragostei ...  
  
În întâmpinarea acestei zile am scris versurile: 
  
Copacii sărută statornic văzduhul./ Aripi de gând sărută nevăzutul./ Foame de săruturi, foame de-mbrăţişări.../ Păsările, inoculate cu virusul dragostei,/ se caută fâlfâind din aripi,/ dansând printre crengile copacilor./ Iubirea mea respiră/ prin vers şi rugăciune. 
  
Din volumul de „Articole si Eseuri”- vol. II, în curs de apariţie. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dragobetele / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 418, Anul II, 22 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!