Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Dr. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr. MITE MĂNEANU,  

 

 

 

MARELE PAHARNIC  

LUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600  

 

Face parte dintre boierii noi ridicaţi prin meritocraţie din rândurile micilor boieri Urdăreni şi ale rudelor lor moşnenii Izverceni , cu moşul lor Lupu9.  

Originea modestă, moşnenească –boierească nu l-a împiedicat pe Lupu Mehedinţeanu să acceadă la demnităţile de mare paharnic şi mare spătar şi să adune o mare avere, datorită vitejiei sale .  

În acest sens este elocvent Hrisovul din 1595 prin care Mihai Viteazul întăreşte lui Lupu al doilea paharnic satul Ponorălul ( lângă Balta , azi dispărut ), cu tot hotarul şi din câmp şi din pădure şi din apă şi din vadul pentru mori şi din plai şi de pretutindeni. Pentru că acest sat care este mai sus scris l-am cumpărat domnia mea când am fost ban în judeţul Mehedinţi , încă din zilele lui Mihnea Voievod , de la Barbu din Drăgoani şi de la Badea din Roşia şi de la Radul fratele său, cu 24 000 de aspri gata. Şi au văndut ei de a lor bună voie şi cu ştirea megieşilor din jurul locului. Iar apoi domnia mea, am miluit pe sluga Domniei mele, pe Lupu al doilea paharnic cu acest sat mai sus scris, pentru credincioasa şi dreapta slujbă ce a slujit domniei mele şi pentru vărsarea de sânge ce a făcut înaintea domniei mele 10.  

Impresionat de faptele de vitejie ale acestui erou, cunoscutul istoric interbelic, Constantin V.Obedeanu, în studiul intitulat sugestiv Boierii Mehedinţeni- Glogoveni (Arhivele Olteniei, VI, 1927, nr.29-30, p. 155-156) face o schiţă a vieţii lui Lupu Mehedinţeanu, cel care în vremea domniei lui Alexandru Iliaş (1616-1618) a pus la cale o răscoală a boierilor naţionalişti care se împotriveau elementelor străine, asupritoare de ţară. Tot aici, arăta istoricul amintit, au strălucit două secole în istoria noastră membri din această familie Mehedinţeanu, care pentru actele lor de mare virtute, bravură şi vitejie au dobândit, prin hrisoave de la domnii ulteriori pământeni recompense şi favoruri (p.155). Autorul (C.V.O.) şi-a pus întrebări despre originea numelui şi a familiei, arătând că în catagrafiile de nume olteneşti nu a găsit şi pe Mehedinţeanu. Astfel, acesta este de părere că numele iniţial era Glogoveanu şi că cel de Mehedinţeanu era un fel de cognomen , de bravură (p. 155).  

Glogovenii au fost boieri mari –aveau o moşie de baştină, la Glogova în Mehedinţi-ultimul posesor al acestui nume fiind colonelui Alexandru Glogoveanu(m. în 1919 la Craiova) unchiul lui Ion Glogoveanu, contemporan cu autorul şi care a pus acestuia la dispoziţie o serie de documente (C.V.O.p. 156 ).  

Glogovenii s-au aşezat la Craiova la finele veacului al XVIII lea (C.V.O.p. 156).  

Din cele trei documente puse la dispoziţia lui C.V.O de Ion Glogoveanu rezultă în mod indiscutabil că acel vestit Lupu Mehedinţeanu, era de fapt un Glogoveanu şi că dacă a purtat numele de Mehedinţeanu a fost tocmai ca să marcheze şi mai bine originea sa oltenească din Mehedinţi, de care se vede că se mândrea, fiindcă îl găsim semnând documente Glogoveanu Mehedinţeanu (C.V.O. p. 156).  

Constantin V.Obedeanu, (C.V.O.) dă rezumatul celor trei documente :- Hrisovul lui RaduVV din 12 ianuarie 1609 prin care întăreşte lui Vladislav moşiile Baia (de Aramă) şi Costeşti (nu Gosteşti cum citează eronat C.VO.) în care figurează între martori, alături de Radu clucer Buzescu Cernica Vornic Ştirbei şi Lupu Glogoveanu, logofăt Mehedinţeanu, şi Lupu Ispravnic Glogoveanu Mehedinţeanu (tată şi fiu), Nica Vistier, Mărzea Spătar, Bărcan Stolnic (tovarăşul lui Lupu în răscoală, ucis şi el ca şi Lupu în acele tragice întâmplări) şi Grigore Comis Grădişteanu (C.V.O. p. 156) .  

Alt document – hrisovul din 20 februarie 1611 de la Radu VV-prin care confirmă lui Lupu moşia Prunişor, cumpărată de la Ilinca, fata Ţochii, cu 2800 aspri, document dat în Cetatea Strehăi (unde era atunci refugiat domnul). Prunişorul a rămas în stăpânirea neamului Glogoveanu până la Nicolae Glogoveanu (din generaţia trecută - sfârşitul sec.XIX) tatăl lui Ion Glogoveanu(C.V.O. p. 156).  

Al treilea document este un hrisov din 13 februarie 1621 prin care se întăreşte jupânesei Marica, a stolnicului Sârbu din Cerneţi (tot boier mehedinţean ce şi-a vărsat sîngele în luptele lui Mihai Viteazul) dania făcută mănăstirii Tismana (veche necropolă de care se leagă familia Glogoveanu prin importante şi permanente danii), anume 1/4 din moşia Ergheviţa, document în care Marica îl numeşte pe Lupu nepot de frate. Documentul precizează că aceasta Marica ot Glogova fusese măritată cu Sârbu Mehedinţeanu şi a lăsat averea nepotului de frate Lupu (după cum rezultă şi din documentul Mânăstirii Tismana, pac. III, doc 7, 8, 129 de la Arh. Ist Centrale Bucureşti. Martorii semnează Danciul ot Glogova şi Nicola ot Medvejde - (C.V.O. p. 156). Constantin V.Obedeanu concluzionează: După cum se vede, mulţumită întâmplării fericite a găsirii documentelor Domnului Ion Glogoveanu s-a stabilit, credem, în mod precis că aceşti vestiţi şi de nădejde fii ai Olteniei, cărora cronica le-a consacrat pagini atât de frumoase, erau Glogoveni şi că dacă le-a plăcut lor, lui Lupu şi fiului său Buligă să se iscălească Mehedinţeanu este tocmai pentru că au vrut să evidenţieze originea lor din Mehedinţi, origine cu care ei desigur că se mândreau (C.V.O. p. 156).  

Concluzia lui Constantin V. Obedeanu că Buliga este fiul lui Lupu Paharnicul Mehedinţeanu credem totuşi că este forţată. Cel mult acesta a fost adoptat de Lupu, practică (adopţia) întâlnită şi în alte cazuri (vezi Ştirbei).  

În privinţa mândriei de a se declara Mehedinţeanu, împărtăşim acelaşi punct de vedere, căci autorulare dreptate - era atunci chiar o mândrie, aceasta pentru că o parte însemnată din Oastea Ţării era Oastea Mehedinţiului, ţinutul cuprindea 1/3 din Oltenia şi controla, asigura liniştea vestului Ţării Româneşti foarte expus evenimentelor nedorite în acea perioadă, iar demnitatea de Ban de Severin sau de ban (Bănişor) de Mehedinţi nu a fost considerată nici de Mihai Viteazul, cu atât mai puţin de tovarăşii de arme ai Marelui Domn, de succesorii şi de admiratorii săi ca sinecură.  

Deşii nu a avut urmaşi naturali pe linie bărbătească, prin ascendenţii săi (Urdărenii, moşnenii Izverceni ş.a) prin sora sa, Brânduşa şi fiicele sale, Lupu Paharnicul Mehedinţeanu este strămoş direct al marilor familii boiereşti din sec. XVII-XVIII: Glogovenii, Urdărenii, Vlădăienii 11. Înrudiri cu neamul Marelui Paharnicului Lupu Mehedinţeanu găsim şi la boierii Filişeni, Brădeşti, Creţeşti, Poenari, Obedeni, Brăiloi ş.a., adică la noua generaţie de boieri Olteni ce se ridică în timpul lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu şi continuă să ţină sus tradiţia boierească naţională şi propensia românească în epoca fanariotă şi apoi, în prima jumătate a secolului XIX 12.  

Toţi aceştia moşteneau de la înaintaşul lor nu numai dârzenia, tenacitatea şi destoinicia în a se ridica, prin forţe proprii şi vitejie, de la o condiţie modestă, de moşnean sau mic boier, la mari demnităţi şi averi, dar şi cultivându-şi suflul patriotic de apărare a valorilor naţionale, dobândite în lupta dusă împotriva elementelor greceşti spoliatoare, ca lider al unuia dintre primele revoluţii antigreceşti, desfăşurată de boierimea românească în perioada 1617-1618, iar uciderea sa prin trădare, de către paşa de la Silistra13, rămâne o pildă de sacrificiu pentru cauza naţională, exemplu urmat mai apoi şi de faptele patriotice ale altor boieri şi domni români, până la Tudor Vladimirescu.  

Tradiţia cultă despre faptele de vitejie ale lui Lupu Paharnicul Mehedinţeanu s-a păstrat în judeţul Mehedinţi până spre sfârşitul secolului al XIX lea, fiind consemnată şi de Al Slătinescu Sever în interesanta sa monografie Mehedinţiul şi Catatea Severinului, (vol. I, Tr Severin 1912, p.81)  

 

 

 

Note  

 

  1. Înrudirea Urdărenilor cu moşnenii Izverceni şi disputele dintre cele două părţi pentru hotarul Izvernei sunt clar atestate de hrisovul din 25 martie 1569, dat de Alexandru Mircea VV (o copie din 1814 se află la Arhivele Naţionale Mehedinţi, Colecţia de documente, XIX/1, prin care se recunoştea lui Nicola şi feciorilor săi, partea Badei Urdăreanu din Izverna, aceasta din urmă înfrăţindu-l pe Nicola în faţa Domnului şi Sfatului Domnesc, în schimbul unor daruri de preţ şi sume de bani. În deceniile şi secolele următoare au loc multe procese între cele două părţi -Urdărenii şi Izvercenii, pentru împărţirea hotarului (Mite Măneanu, Agricultura şi comerţul românesc în secolele XVIII-XIX, p. 151-152.). Despre descendenţa lui Lupul Paharnicul Mehedinţeanu din Urdăreni vezi şi studiul lui Ion I. Vlădoianu, Marele Paharnic Lupu Mehedinţeanu, în Arhivele Olteniei, XVIII, 1939, nr. 104-106, p. 435-436.

10. Ion I.Vlădoianu, op. cit, p. 446-448 .  

11. Despre legăturile dintre Urdăreni şi Glogoveni am făcut precizările cuvenite în text şi la note. În privinţa descendenţei Vlădăienilor din neamul lui Lupu Paharnicu, vezi excelenta demonstraţie din lucrarea realizată de Alexandru Izvorau, Dinică Ciobotea , Ioachim Iulian Voica , Bisericile Craiovei, I Biserica Sf. Spiridon , Editura Universitaria , Craiova, 2008, p. 11-32.  

12. Vezi şi anexele 1,2 de la sfârşitul cărţii, precum şi Mite Măneanu , Boierii din Oltenia în secolul al XIX lea, Editura Radical, Drobeta Tr. Severin, 2008, p. 161-225 şi passim. Documente despre moşiile şi succesorii din sec. XVII ale lui Lupu Paharnicu Mehedinţeanu se află şi la Arhivele Naţionale Drobeta Tr. Severin, Colecţia Manuscrise mss 90, f. 4-21 şi în Ahiva Istorică Centrală din Bucureşti în fondul Mănăstirea Tismana ş.a .  

13. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, Bucureşti, 1942, p.26-27. C.V. Obedeanu descrie pe larg viaţa şi faptele de adevărată epopee cavalerească a lui Lupu Paharnicu Mehedinţeanu, citând, după indicaţia lui Nicolae Iorga, din mitropolitul grec Matei al Mirelor, care a scris cu ură despre revoluţia antigrecească a lui Lupu Paharnicu (cartea tipărită la Veneţia în 1785) dar şi din nuvela istorică consacrată acestei personalităţi de G. Creţeanu, scriitor modest din a doua jumătate a secolului XIX (ibidem p. 430-436 ).  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Dr. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600 / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 899, Anul III, 17 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!