Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Dr. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZAREA  

STATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI  

ALEXANDRU IOAN CUZA(1)  

 

 

 

În timpul domniei lui Cuza, clasa boierească din Oltenia  

(fără ranguri şi cu privilegiile în “scădere”) a continuat să  

reprezinte principala forţă politică a provinciei, având un rol  

determinant în evoluţia evenimentelor din această perioadă  

frământată, caracterizată de mari transformări şi reforme ce au  

avut drept efect imprimarea unei tendinţe înnoitoare în evoluţia  

societăţii româneşti din acea vreme. Modul cum a evoluat  

această provincie istorică între 1859-1864 a depins, în mare  

parte, de poziţiile pe care boierimea, devenită o clasă de  

proprietari (termen introdus prin Regulamentului Organic), le-a  

adoptat faţă de principalele probleme ale societăţii româneşti ce  

se cereau reformate. Din această perspectivă, trebuie spus că  

atitudinea acestei clase (de facto încă boierească) nu s-a  

diferenţiat de poziţia generală a clasei boiereşti din Principatele  

Unite, dimpotrivă, au existat cazuri când, faţă de unele reforme,  

transformări sau măsuri, aceasta a fost mai tranşantă în  

exprimarea unor poziţii proprii.  

Pentru a juca un rol atât de important, boierimea olteană  

avea însă puternice atuuri. Pe plan economic aceasta domina  

încă situaţia din provincie pentru că deţinea peste 55% din  

suprafaţa şi producţia agricolă, asigurând, în cea mai mare  

parte, piaţa internă, cât şi o semnificativă parte a pieţei  

externe14. Aceeaşi boierime crepusculară, intrată de câteva  

14 Ion Pătroiu, op.cit., p.17-39; Ion I. Neacşu, Comerţul intern cu cereale  

din Ţara Românească în perioada regulamentară, în “Studii şi materiale de  

istorie modernă”, vol. IV, Bucureşti, Editura Academiei, 1973, p.363-371;  

31  

decenii într-un complex proces de transformare în sens  

capitalist, are în această perioadă un rol deosebit în dezvoltarea  

economiei de tip urban. Studiul dezvoltării principalelor oraşe  

ale Olteniei din această perioadă, cu deosebire al Craiovei şi  

Severinului, relevă cu pregnanţă rolul deosebit al boierilor  

întreprinzători în fondarea şi susţinerea unor iniţiative,  

stabilimente, societăţi sau afaceri comerciale, industriale,  

financiare, de tip capitalist, modern15. Contrar unor păreri  

privind dispariţia boierimii din cauza incapacitătii acestei clase  

de a se adapta la noile condiţii şi a unui proces de involuţie,  

datorat imobilismului de care ar fi dat dovadă, ne exprimăm  

punctul de vedere conform căruia boierimea din Oltenia a  

suferit, de fapt, o transformare de esenţă (ca de altfel şi cea din  

restul ţării), fenomen care poate fi documentat ca fiind datorat  

tocmai acestui proces de tranziţie şi mutaţie paşnică,  

economică şi socială, început în perioada anterioară şi  

accelerat în timpul lui Cuza, prin investirea capitalurilor  

obţinute din agricultură în ramuri mai dinamice şi mai  

profitabile, “eminamente burgheze”, cum erau cele ale  

economiei urbane16.  

Gr. Chiriţă, Din istoria legăturilor economice între Principatele Unite şi  

Transilvania în anii domniei lui Al. Ioan Cuza; (idem, p.230-232); Analele  

Economice pentru cunoşciinţa părţii Muntene a României, an IV, nr.13-  

16/1863, p.212-213; Istoria comerţului în sud-vestul României, sec.VIIIXX,  

Esitura de Sud, Craiova, 1999, p.198-236.  

15 Nicolae Iorga, Istoria comerţului românesc. Epoca mai nouă, passim;  

Istoria Craiovei, p.62-65; N. Chipurici, M. Măneanu, Catalog de  

documente privind istoricul oraşului Tr-Severin (1833-1944), Tr Severin,  

1972, p.25-42; Mite Măneanu, Boierimea din Oltenia în perioada  

Regulamentului Organic, în Porţile de Fier, III, 1998, nr. 2, p. 1-7  

16 Ibidem; C. Pajură, D.T. Giurescu, op.cit, 1933, p.47-65; Mihai  

Butnariu, Monografia municipiului Drobeta Tr-Severin (coordonator  

ştiinţific, prof. univ. dr. Ion Pătroiu), Editura Prier, Tr-Severin, 1998, p.85-  

103.  

32  

În fine, o altă pârghie deţinută încă de boierimea olteană  

în această perioadă de reforme o constituia poziţia sa  

tradiţională şi permanent consolidată în perioada  

Regulamentului Organic şi a Unirii de creatoare şi deţinătoare  

“majoritară” a valorilor intelectuale. Prin intermediul acestora  

controla şi orienta mental colectivităţile, ocupând, totodată,  

mijloacele de dirijare şi conducere ale societăţii oltene:  

administraţia, justiţia, armata, şcoala.  

Toate acestea: proprietatea, puterea economică, rolul de  

elită (putere politică şi intelectuală), necontestate încă de  

nimeni în perioada 1859-1864, au creat boierimii oltene o  

poziţie dominantă în societate, de la nivelul căreia s-a simţit nu  

numai îndreptăţită, dar şi obligată de interese economice,  

sociale şi politice majore, să ia poziţie faţă de reformele lui  

Cuza, reforme care îi afectau statutul, locul, rolul şi ponderea  

în societate. De aceea, reacţia acestei clase, cu un trecut atât de  

mândru şi cu un rol deosebit în societatea timpului17, s-a  

manifestat cu putere şi diferenţiat faţă de reformele esenţiale  

care-i afectau grav interesele, dar şi faţă de altele, de cele mai  

multe ori aprobativ, fără reacţii emoţionale deosebite. După  

cum se ştie, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a fost numită pe  

bună dreptate, “a marilor reforme”18. Acestea au fost  

numeroase şi au influenţat pozitiv toate domeniile, întreaga  

societate românească din Principatele Unite, însă gradul de  

intensitate al impactului lor a fost diferit, în funcţie de  

domeniile sau categoriile sociale afectate. Din această  

perspectivă, pentru boierimea din Oltenia, clasă aflată la  

amurgul unei evoluţii multiseculare, două erau reformele care îi  

17 I. Pătroiu, op.cit., p.12-19; Mite Măneanu, art .cit., p.5-6.  

18 Istoria României, vol. IV, p.341-343; Constantin C. Giurescu, Viaţa şi  

opera lui Cuza Vodă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p.324-325.  

33  

afectau rolul şi locul în societate: cele ce priveau proprietatea şi  

reforma politică (electorală )19.  

După cum se ştie, întreaga epocă modernă este marcată  

de necesitatea înfăptuirii reformei sociale a proprietăţii. Pentru  

noi, românii, principală a fost reforma proprietăţii rurale,  

acompaniată de măsuri sociale şi de reglementare a relaţiilor  

dintre ţărani şi boieri (proprietari). Într-o ţară şi o provincie  

precum Oltenia, în care agricultura fusese, şi era încă, ramura  

dominantă a economiei, iar evoluţia acesteia era fundamental  

determinată de regimul proprietăţii asupra pământului, era  

firesc ca problema schimbării acestui regim (moştenit, doar cu  

unele mici modificări, de secole) să provoace reacţii puternice  

şi diversificate în rândul deţinătorilor de moşii, ca şi al  

ţăranilor, care erau primii beneficiari ai aplicării reformelor20/.  

De fapt, poziţiile diferite faţă de problema proprietăţii funciare  

se manifestă încă din perioada anterioară Uniri21, însă de abia  

acum acestea devin tranşante, deoarece era clar că problema nu  

mai putea fi ocolită în condiţiile în care însăşi Convenţia de la  

Paris din august 1858 stabilise măsuri pentru îmbunătăţirea  

soartei ţăranilor, paralel cu clarificarea problemei proprietăţii  

după modelul codurilor civile europene (francez sau italian).  

În aceste condiţii, şi în rândul boierimii oltene se  

cristalizează două poziţii faţă de reforma proprietăţii şi a stării  

social-economice a ţărănimii de pe moşiile boiereşti. O primă  

categorie, formată din foştii boieri mari şi mijlocii, grupată în  

jurul familiilor Bibescu şi Ştirbei, avea ca purtător de cuvânt pe  

marele avocat cu studii strălucite la Paris, Constantin Brăiloiu.  

Această grupare, destul de numeroasă (căci în jurul ei gravitau  

numeroşi proprietari sau arendaşi de moşii), nu se opunea  

reformei proprietăţii şi măsurilor de îmbunătăţire, dar cerea  

recunoaşterea dreptului de proprietate deplină asupra întregii  

19 I. Pătroiu, op.cit., p.77-80.  

20 Ibidem, p.18-25  

21 Ibidem, p.78-89  

34  

moşii (după sistemul Codului civil francez) şi eliberarea  

ţăranilor de servitutea clăcii sau “boierescului” 22.Tot ei erau de  

acord să se recunoască ţăranilor (foşti clăcaşi) drept de  

proprietate deplină asupra locurilor de casă, iar unii chiar  

asupra sădirilor (vii, livezi de pomi, grădini de legume etc.).  

Aceste opţiuni erau de fapt o variantă îmbunătăţită a  

Aşezământului lui Barbu Ştirbei din 185123, reglementare  

susţinută la vremea respectivă cu deosebită fermitate de  

boierimea olteană, care a şi inspirat-o reprezentantului său cel  

mai bine plasat, capabil şi să o pună în aplicare: domnitorul  

Ţării.  

Cealaltă grupare boierească, formată din proprietari, în  

general mici şi mijlocii, reprezentată în lupta politică şi de  

presă de Petru Opran şi prietenii săi din jurul Gazetei “Oltul”,  

ce apărea la Craiova, susţinea necesitatea recunoaşterii  

dreptului de proprietate deplină a unei treimi din moşie pentru  

foştii boieri, ţăranilor urmând a li se recunoaşte dreptul de  

proprietate deplină asupra loturilor deja lucrate sau sădite de ei,  

precum şi a locurilor de casă şi a celor pentru păşunatul şi  

hrana vitelor, urmând să-i despăgubească pe proprietari (prin  

intermediul statului) de valoarea clăcii pe un număr de ani ce  

urma a se stabili (în general 20 de ani) 24/. Se invoca practica  

anterioară din Europa şi chiar recentul exemplu rusesc  

(Aşezământul agrar al Ţarului Alexandru al II-lea – comentat  

pozitiv de boierii olteni). Exponenţii celor două poziţii  

(adevăraţi “purtători de cuvânt” şi reprezentanţi ai opiniei  

majorităţii celor două grupări) se afirmă cu “aplomb” în  

dezbaterile şi polemica naţională declanşată începând cu vara  

anului 1859. Conservatorul (fost liberal înainte de 1848)  

22 Istoria României, vol. IV, p.345; Alexandru D. Xenopol, Studii  

economice, Craiova, 1882, p.149.  

23 I. Pătroiu, op.cit., p.7-8, 78.  

24 Ibidem, p.79-82; Petru Opran, Răspuns la un articol din “Conservatorul  

Progresist”, nr.14, 15, 16, 20 şi 21, anul 1860, Craiova, 1864, p.1-37.  

35  

Constantin Brăiloiu a combătut, încă din 1860, în Comisia  

Centrală de la Focşani, propunerea de recunoaştere a dreptului  

de proprietate pentru ţărani (pentru o suprafaţă mult mai mică  

decât cea care s-a stabilit în 1864). Acesta şi-a susţinut cu  

tenacitate (şi cu argumente serioase) poziţia chiar în Camera  

Legiuitoare în sesiunea mai-iunie 1862, determinându-l pe  

Mihail Kogălniceanu – conducătorul şi coordonatorul naţional  

al reformei – să ia atitudine în două discursuri celebre, rostite  

pe această temă în 25 mai şi 18 iunie 186225. Aşadar, acţiunea  

conservatorilor, a foştilor mari boieri şi aliaţii, susţinătorii sau  

“imitatorii” lor din Oltenia, conjugată cu puternice forţe  

boiereşti din Muntenia şi Moldova, a reuşit să întârzie cu peste  

cinci ani şi jumătate orice altă reformă în acest domeniu. La  

rândul său, gruparea boierilor liberali (proprietari) combătea cu  

deosebită fermitate pe adversarii “naţionali”, mai ales prin  

“pana” lui Petru Opran, care răspundea în jurnalul “Oltul” şi  

apoi într-o broşură tipărită la Craiova în 186426 lui Apostol  

Arsachi (reprezentant de marcă al marilor boieri conservatori  

din Muntenia), autor al seriei de articole Cestiunea proprietăţii  

înaintea Adunărilor legislative (publicate în ziarul  

“Conservatorul Progresist”, nr. 14, 15, 16, 19, 20, 21 din 1860),  

unde exprimase poziţia acestei grupări de susţinere deschisă a  

necesităţii păstrării integrale a moşiilor, în deplină proprietate,  

ca o garanţie a menţinerii rolului dominant în conducerea şi  

administrarea statului, în societate în general. Olteanul Petru  

Opran se dovedeşte un analist redutabil în polemica de presă cu  

25 Mihail Kogălniceanu, Îmbunătăţirea soartei ţăranilor (....) cu o prefaţă de  

Petru Grădişteanu şi o introducere de Vasile M. Kogălniceanu, Bucureşti,  

1907, p.115; A.D. Xenopol, op.cit., p.149.  

26 O variantă a acesteia a apărut bilingv la Paris sub titlul Cestia proprietăţii  

de moşii în Principatul România ( I. Pătroiu, op. cit, p. 79). Se pare că  

această varianată a fost reluată şi completată în broşura din 1864, citată ( a  

se vedea şi studiul elaborat de profesorul univ. Dr. Ion Pătroiu, Un  

program unionist craiovean necunoscut, în Arhivele Olteniei serie nouă,  

I . 1991, p. 111-121)  

36  

Apostol Arsachi (la rândul său un bun specialist în domeniu),  

însă credem că exagerează oarecum, lucru explicabil, de altfel,  

atunci când susţine încă de la începutul demersului său  

publicistic că “Din coprinderea acestui articol din  

«Conservatorul Progresist», nr.14/1860, transpiră silinţa ce şia  

dat-o autorul (Apostol Arsachi n.n.) de a susţine cu orice  

preţ proprietatea absolută de pământ din România, pentru  

care în sfârşit, negăsind d-lui temeiuri destul de tari în  

instituţiile şi legile noastre, a alergat la legi streine, la scrieri  

de autori, la fapte chiar şi nepotrivite împrejurărilor noastre; ca  

prin citări peste citări să dobândească admirarea celor ignoranţi  

sau orbiţi de interese, tot de o dată să întunece adevăratul drept  

al proprietăţii de pământ la noi; şi aşa să ajungă la scopul  

său” 27. Trebuie să recunoaştem curajul boierului de dată  

relativ recentă, Petru Opran, acum mare proprietar în Oltenia,  

conştient că în urma intrării în vigoare a Convenţiei de la Paris  

din 1858 rangurile şi privilegiile boiereşti se desfiinţau, de a-l  

înfrunta public, într-o chestiune fundamentală pentru existenţa  

însăşi a clasei boiereşti, pe marele proprietar şi finanţist  

Apostol Arsachi, alogen ca provenienţă şi deci mai “tăios” în  

susţinerea recentelor drepturi de mare boier şi proprietar de  

moşii. Se înfruntă aici nu numai reprezentanţii a două categorii  

boiereşti, aflate în acelaşi amurg “ghepardian”, dar, mai ales,  

două concepţii asupra evoluţiei viitoare a societăţii româneşti  

în cadrul căreia proprietatea îşi consolida rolul pozitiv. Modul  

în care reprezentantul boierimii liberale oltene combate (uneori  

chiar “demontează” argumentele adversarilor), demonstrează  

marile acumulări teoretice, ştiinţifice chiar, înregistrate în sânul  

clasei boiereşti oltene, evoluţiile şi chiar mutaţiile în gândire şi  

mentalitate, care permit angajarea într-o confruntare de idei  

(având la bază interese economice, sociale şi politice bine  

determinate) cu un adversar bine documentat şi “motivat” în  

27 Petru Opran, Răspuns la un articol din Conservatorul Prograsist,  

Craiova, 1864, p.1.  

37  

susţinerea ideilor româneşti şi europene de expresie  

conservatoare, cum era Arsachi. În plus, acesta din urmă era  

încurajat de liderii marii boierimi oltene: Gh. Bibescu, Barbu  

Ştirbei, Al. Lahovari, Costache Glogoveanu, Barbu  

Vlădoianu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Filişanu ş.a. În finalul  

“expozeului” său, Petru Opran concluziona: “Precum, dar, nu  

ne-am unit nici cu un temeiu pe care-l aduce autorul acestui  

articol despre absolutul drept al propritarilor asupra moşiilor,  

tot aşa nu ne putem împăca numai cu măsurile ce ni se  

recomendă de d-lui, pentru îmbunătăţirea soartei săteanului;  

fiindcă deşi este de netăgăduit ce folos se trage dintr-însele;  

dar pe cât timp vor fi sătenii siliţi a se supune îndată  

arbitrajului proprietarilor, instituţiile, şcoalele şi cele mai  

bune regule pot mări răul, pot adăuga la nemulţumirea lor, în  

loc să o scadă”28.  

În confruntarea dintre cele două grupări ale boierimii  

oltene – conservatoare şi liberală – au intervenit şi alte  

elemente care au contribuit la “radicalizarea” poziţiilor, astfel  

că legiferarea propriu-zisă, din august 1864, a găsit în Oltenia  

un echilibru între cele două “tabere” 29. De aceea, opoziţia  

28 Ibidem, p.32-33  

29 În finalul amplei sale analize Petru Opran arăta: “Nu ne unim apoi câtuşi  

de puţin cu opiniunea domniei sale (a lui Apostol Arsachi – n.n.) ca legile  

regulamentare, fiind pregătitoare, ca să ajungem la tocmeli de bună voie, ar  

fi modul oportun a se zice sătenilor cu ocaziunea preschimbării legilor  

actuale: V-aţi pregătit destul de la promulgarea regulamentului încoace,  

acum învoiţi-vă pentru toate, sau de unde nu, plecaţi, pământul este tot al  

proprietarilor şi voi v-aţi dobândit deplina libertate, să vă hrăniţi unde vă  

veţi putea ajunge. Fiindcă precum un copil de părinţi buni nu se scoate din  

casa parintească cu mâinile goale, ci dobândeşte mijloace spre a putea  

îngriji pentru existenţa şi înaintarea sa, zic încă: că precum o pasăre ce se  

scoate din colivie cu scopul de a se liberă, nu poate pierde aripile sale, care  

urmează a-i servi libertatea dobândită, tot aşa urmează ca şi săteanul să se  

libereze cu tot ce a fost a lui şi cu tot ce serveşte de a se putea bucura de  

libertatea sa. Această ajungere de bună voie, coprinsă în regulament, poate  

mijloci, precum s-a mai zis, după o pregătire solidă a săteanului, după ce a  

38  

trăit şi dânsul într-o adevărată _____libertate, care a putut oferi ocaziune de  

înaintare, cel puţin pentru cei buni şi diligenţi, poate mijloci asupra  

prisoaselor, care nu vor mai cădea în categoria legiuitelor pogoane din ziua  

de astăzi şi nu vor servi pentru îndestularea spornicilor. Fiindcă tot ce se  

recomandă, nu este precum zic unii, o împărţeală de pământ, nu o împărţire  

a averilor, nu o îndestulare a sărăcimei prin care metodă am ajunge să fim  

datori a îndestula şi pe săracii de prin oraşe, ci este recunoaşterea dreptului  

fiecărei clase, o precizare a pământului, definitivă, precizare, care a mijlocit  

şi în alte state, şi care nu s-a mai repetat nici chiar în Francia, nici în  

Anglitera, unde regularea acestei cestiuni s-a făcut cu desăvârşire în  

favoarea proprietarilor şi cu toate acestea eclatând în urmă nenumarate  

revoluţiuni, nu s-a mai reînnoit asemenea dorinţe din partea nimănui.  

Determinate fiind dar lucrurile cu chip arătat, vom felicita din toată inima  

recomandarea d-lui Arsachi în privinţa libertăţii comerţului, în privinţa  

instituţiunilor, şcolilor şi celor mai bune reguli de protecţiuni pentru clasa  

sătenească. Până atunci însă ne vom opune ideilor D-sale de absolutism şi  

de învoieli de bună voie asupra pământului ce serveşte azi pentru existenţa  

sătenilor, şi vom recomanda alte principii mai asemănate cu dreptatea şi  

adevărul adecă: 1. Ca intervenirea guvernului sau regularea reciprocităţilor  

în parte în privinţa proprietăţilor de pământ este un drept al său  

incontestabil, care urmează însă astăzi a se desfiinţa pentru binele comun...  

2. Ca cu ocazia lepădării guvernului de dreptul său de intervenire urmează a  

se lăsa ambele părţi în poziţiune, ca să nu atârne o parte de la arbitragiul  

celeilalte, astfel încât ajungând cineva din rău la un rău mai mare, să dea loc  

la alte conflicte. 3. Ca sătenii au a rămânea tot sub scutul, sub îngrijirea  

guvernului. Având săteanul dreptul muncii asupra legiuitelor pogoane  

pentru existenţa sa, cu o plată către guvern, hotărâtă din nou, fără să aibă  

voie a vinde sau împărţi pogoanele între copii, familie, ca să le lase numai  

unuia prin tragere la sorţi sau cum se crede că este bine şi copiii ceilalţi să  

se îndestuleze tot de către guvern din moşiile statului. 4. Ca proprietarii să  

se despăgubească de venitul locurilor destinate pentru existenţa sătenilor şi  

să dobândească pentru totdeauna absolutul drept asupra prisoaselor, care  

declarare îi va îndemna apoi a face oarecare sacrificii cu această ocaziune.  

Asemenea măsuri ar preciza şi ar asigura existenţa şi averile ambelor două  

clase; ar îndemna pe tot proprietarul mic şi mare la îmbunătăţirea  

pământului pentru în parte şi pentru folosul comun; ar oferi guvernului  

ocaziune propice şi motiv solid spre a renunţa la dreptul său de intervenţie,  

exercitate de el ...ab antiquo. Aşa am scăpa de neprecizatele şi confuzele  

drepturi, care transpiră din articolele Regulamantului Organic în privinţa  

proprietăţii de pământ; am scăpa încă de încurcăturile care rezultă din  

39  

boierimii conservatoare s-a manifestat în modul de aplicare al  

legii, nu prin refuz deschis (cu excepţiile “normale”, întâlnite şi  

în alte părţi ale ţării). Aplicarea Legii rurale din 1864,  

problematică asupra căreia au zăbovit numeroşi cercetători,  

demonstrează că boierimea olteană, devenită acum “de facto” o  

clasă de proprietari, a acceptat, în timp, noua stare de fapt, iar  

problemele ce se puneau în aprecierea poziţiilor sale (uneori  

obstrucţioniste, dar în general “cooperante” cu administraţia) se  

cer revăzute. Acest moment de cumpănă a fost trecut cu  

relativă uşurinţă şi în scurt timp de fosta clasă boierească  

olteană, astfel că reprezentanţii săi cei mai înzestraţi se  

integrează “natural” în noul climat economico-social,  

modernizat, al ţării în general şi al Olteniei în special.  

multele porunci ministeriale contradictorii între ele într-un mod, încât putem  

mărturisiri, că avem atâtea regulamente atâtea diverse drepturi asupra  

proprietăţii, câte prefecturi, subprefecturi şi câte sate există în ţară; aşa am  

putea zice cu drept cuvânt, că ne asemănăm pe deplin cu următoarele idei  

ale domnului Arsachi: că lepădarea guvernului de dreptul său în Ungaria a  

fost mai mare folos pentru proprietari, decât despăgubirea dobândită pe  

deasupra pentru pământul cedat locuitorilor; şi prin urmare putem zice: că  

aceia care recomandă asemenea măsuri, n-ar merita numirea de  

antiproprietari, ci aceia, care, pentru aparenţă seamănă a ţine mult la  

proprietate, aceia care par a voi să apare cestiunea dar în realitate  

consulându-ne în modul d-sale ne împing la erori mai mari spre vătămarea  

şi pieirea noastră. Cu toate acestea, Camera legislativă, de este chemată a  

regula şi cestiunea proprietăţii de pământ nu se va întemeia pe opiniunile  

nimănui, ci le va consulta pe toate; va considera dar diversele împrejurări,  

va cântări cu imparţialitate drepturile şi trebuinţele ambelor clase; fiindcă nu  

poate fi nici o îndoială, că pe atât ar fi de trist, ca cu această ocaziune să se  

despoaie o clasă de averea sa, pe atât ar fi de trist, ca cealaltă să ajungă a  

depinde de la întâmplare şi de la buna voinţă a celei dintâi, atunci când este  

vorba de nutrimentul de toate zilele şi de împăcarea acestor două clase din  

societatea noastră. Noi nu ne îndoim că cu ocaziunea regulării cestiunei se  

va determina proprietatea cu toată ceruta dreptate şi exactitate, ca fiecare să  

ştie cât este de întins şi valabil dreptul său; fiindcă numai aşa vom putea  

deveni proprietari de pământ absoluţi, numai aşa vom putea conta şi la noi  

pe o stabilitate, vom putea spera la înaintarea naţiunii Române” – încheia  

optimist Petru Opran. (ibidem, p.33-37).  

40  

Referinţă Bibliografică:
Dr. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) / Varvara Magdalena Măneanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Varvara Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Varvara Magdalena Măneanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!