Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului

Dr. Luminiţa Marilena Pascariu: un medic al umanului şi adorabilului omenesc
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dr. Luminiţa Marilena Pascariu. Un medic al umanului şi adorabilului omenesc  

 

Criza, măcinările zilnice de tot felul, excesivitatea împingerii omului dincolo de rezistenţa, luciditatea şi forţele umanului, dor în lumea pe care o trăim, ca o traumă! Toate acestea articulează azi mai temeinic decât oricând, toate drumurile omului, spre cel mai uman dintre noi, spre cel cu o forţă formativă a reconstruirii-de-sine, pe cât îi este îngăduit de natură: medicul !  

Şi glorie, şi decădere a universului, omul, oricât urcă, ajunge întotdeauna să nu materializeze toate viziunile sale elementare, iar limitele de sus se întorc ciclic la ritmul şi limitele lăuntrice, la stările de conştiinţă evoluate perpetuu la un perpetuu neo primitivism. Totul se corelează la misteriosul punct iniţial şi firescul punct terminus, la care nu se ajunge prin discontinuitate, ci prin consumarea totală a realităţii. În tot acest mers, omul caută, în fiecare secundă, vindecarea. Omul are în sine rădăcinile durerii, care se ramifică, deşi nu se percep necontenit.  

Fiinţa umană se confruntă permanent, cu aparenţele durerii, mai mult decât cu structurile şi realitatea ei. De aceea medicul nu trebuie să ne fie departe în nicio împrejurare. Omul se simte mai în siguranţă în prezenţa medicului, chiar şi dacă este conştient uneori, de un sfârşit grăbit şi iminent. Alinarea, fie numai şi de la cuvântul medicului, suprapune realităţii dramelor umane, o cât de vagă speranţă. Contrariul nu e nepermis în universul uman, el există atunci când un medic e sărăcit de luminozitatea interioară a iubirii, atunci când iubirea nu se asociază profesionalului iscusit. Oricât de profesionist, ştiinţific şi novator, medicul rămâne împietrit profund în încercări care nu spun nimic, de a face bine oamenilor, asemeni unei maşini surde şi oarbe. Maşina nu te vede, nu te ascultă, nu te aude, nu îţi vorbeşte. Fără afectivitate, fără a atinge bolnavul sufleteşte, sau fizic, fără a se raporta la bolnav, printr-o lirică a trăirii în comuniune cu bolnavul, medicul tip robot rămâne într-o detaşare maşinală şi nu arată decât statuia omului în halat alb, fără a reprezenta pe omul din medic, pe vindecătorul sufletesc şi corporal. Sufletul din medic, omul din medic, îmbucurând sufletul în eşuare este esenţialul vindecător!  

Drama suferinţei umane există de la geneza lumii, izbăvirea umană există în frumuseţea lumii! De aceea, graţia cea mai desăvârşită a medicului e frumuseţea, iar frumuseţea e cea mai simplă formă a umanului, omenescul în act şi natural!  

Nu e nici greu, nici costisitor pentru medic, să fie omenos! Dar e măreţ! Neînlăcrimarea dezumanizează, dar plânsul disperat, strigătul descătuşat, la durere îl monumentalizează pe om, îl săvârşeşte în templul suferinţei la altarul căruia se imploră milă, ajutor! De aceea, medicul care ajută este zeul din acest templu. Însă numai dacă atribuie profesiei sale medicale, un dram din iubirea sa, iubirii sale, un dram din viaţa sa, vieţii sale, un dram din moartea celui sfârşit, morţii acestuia, o secundă de întârziere, întârzierii, o minimă încredere...!  

Sunt medici pentru care gândurile exprimabile decurg din recunoştinţă. Experienţa cea mai adevărată a omului este durerea, doar ea reamintind cel mai credibil că omul este eminamente fiinţă şi de aceea, recunoştinţa bolnavului se transformă adeseori în iubire! Fiecare cunoaştem oameni cărora le suntem îndatoraţi, oameni pe care îi iubim!  

Pentru mine, doctoriţa Luminiţa Marilena Pascariu este medicul şi omul pe care amintirea mea îl va evoca admirabil, până la sfârşit, când se va isprăvi drumul care nu am închipuirea că mă urcă la cer, de vreme ce durata pe pământ nu-mi confirmă că parcurg pe o direcţie ideală! Poate că fără doctoriţa Luminiţa Marilena Pascariu, acest drum ar fi fost şi mai zădarnic, mai scurt şi mai tulburat de boală. Mă las abandonat naturii şi mă manifest drept cel mai neconvenţional spirit în faţa legii pe care nu a biruit-o nimeni, de a fi şi a dispărea! Dar nu pot să uit niciodată că datorez o viaţă mai lungă decât era cât pe ce să nu fie, doctoriţei Luminiţa Marilena Pascariu.  

De la starea de a apărea şi spre starea de a dispărea, am fost uneori răzvrătit şi nu m-am ales cu fructele, ci cu sâmburii amari! Am fost, însă, şi sunt statornic în recunoştinţa preschimbată în iubire, de câte ori s-a întâmplat! Medicului Luminiţa Marilena Pascariu îi datorez aceste sentimente, ca rod al încrederii mele cele mai optimiste în splendorile vieţii. Fără ea, dezolarea m-ar fi doborât câteodată! Nu numai pentru mine, eu cred că pentru toţi suferinzii, medicul Luminiţa Marilena Pascariu face conştiinţa inseparabilă de ideea că nu există niciun om pe lume născut pentru nimic, că în sufletul fiecăruia, este elevaţie şi transcedere a sensurilor simplităţilor umane în miracole.  

Generozitatea, fineţea, vrednicia doctoriţei Luminiţa Marilena Pascariu se adaugă neclintirii interesului ei de a aduce alinare, a reda pe suferind sieşi, încrezător, vindecat de complexări pesimiste, pentru a-l întoarce în familie şi în societate, din spital, despovărat de dureri, spaime, dezolări!  

Este o doctoriţă cu o căldură umană care ajută bolnavul să recâştige forţă şi speranţă. Este o umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfăţişarea corporală şi sufletească, naturalismul frumuseţii, superbitatea umană. Este suprasensibilă faţă de chinurile bolii, ascultă, înţelege, alină pe om. Acolo unde speranţa încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriţei palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere.  

Cuvântul doctoriţei Luminiţa Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunţă nici în faţa unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocoleşte gândul abandonului în faţa invincibilităţii unei boli oricât de severe. Sfătuieşte, arată milă, grijă, însufleţeşte o companie foarte plăcută, alege un mod de comunicare foarte agreabil. Este atrăgătoare, preamăreşte optimismul, lupta, victoria. Ce poate determina mai mult decât acestea, înmugurirea voioşiei în sufletul întreţesut de viţele bolii?!  

O astfel de descriere afectivă pare în asonanţă cu vârsta ei, pentru că e necrezut de tânără, spre a fi atât de convingătoare, în aliteraţie cu un portret în cuvinte, deoarece nicio metaforă nu e egală cu frumuseţea ei.  

În fiecare om există miracole şi semnificaţii ale atracţiei. Nimic nu e mai viu şi mai aproape de uman decât aceste trăsături ideale, inseparabile de realismul omenesc. Ele nu domnesc suveran la nimeni, fără să aibă un naturalism necondiţionat, statornic. Odată cunoscută, doctoriţa Luminiţa Marilena Pascariu devine expunere a sufletului bolnavului care îşi caută dreptul la a preţui, admira, iubi şi recunoaşte liber, neoprit de nimic. Natura umană redevine în largul ei, impunându-şi legile, ca apa care nu poate fi oprită veşnic de niciun dig. Din prima clipă, doctoriţa Luminiţa Marilena Pascariu scoate bolnavul din starea de rutină academizantă a întâlnirii cu omul de ştiinţă, magicul, intangibilul medic, şi îl apropie de omul medic, de omul blând, cald, milos, bun, frumos !  

Ar trebui să aibă un caier de ani, ca să fie crezută ca medic excepţional?! Nu! E tânără. E medic internist. O cunoaşte toată comunitatea, în oraşul în care funcţionează, Buhuşi, judeţul Bacău. A făcut măcar o dată un bine cuiva! Nu trebuie să predomine nicio imaginaţie, spre a o descrie, nu-şi închide criptic viaţa în excesivitate de confidenţialitate, e deschisă, nu ascunde, nu ocoleşte, nu prefabrică imagini cu ea. Dar nici pe cele reale nu şi le lasă afişate excesiv. Este sinceră şi subordonează comunicarea, respectului. Privind-o dezvălui întregul, ascultând-o, intuieşti speranţa. Nu se fereşte de oameni. Vorbeşte decent, între limitele respectului.  

Are un fiu de doisprezece ani, pe Alexandru George. În mirarea ochilor doctoriţei, fiul creşte zi cu zi, e tot mai mândru, frenetic în a se deveni pe sine, în a-i fi doctoriţei împlinirea cea mai străbătătoare spre ideal. Alexandru George este culegătorul, roditorul, dăruitorul iubirii pentru doctoriţă, este rostul pentru care ea îşi atribuie cu totală dăruire tribulaţiile vieţii sale.  

E un voinic frumos, pe care îl adoră !  

Nu-i nevoie de nicio predilecţie pentru sentimentalism, la o creionare afectivă a doctoriţei Luminiţa Marilena Pascariu. Este suficient a o cunoaşte, a o descrie realist, neîmbunat de scopuri, ci întocmai cum este şi întocmai cum simte şi a simţit-o la rândul său, pe ea, cel căruia i s-a ascultat inima sau i s-a palpat trupul, căutându-se zăcământul durerii.  

E un medic între oameni, un medic pentru oameni, un medic al umanului şi adorabilului omenesc. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Dr. Luminiţa Marilena Pascariu: un medic al umanului şi adorabilului omenesc / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1007, Anul III, 03 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!