Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 502 din 16 mai 2012        Toate Articolele Autorului

Două scări
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu mai are Dumnezeu milă de noi şi pace bună. Nu ne mai dă ploaie la timp, de pe câmp strângem numai o brumă de recoltă. Alunecări de pământ, cutremure, inundaţii, boli de care înainte nici nu se pomenea, toate cad pe capetele noastre. 
  
Dar noi facem ce vrea Dumnezeu, ca şi Dumnezeu să facă ce vrem noi?! Am, ajuns să formulăm cereri atât de nesocotite, de parcă noi am fi stăpânul şi nu sluga. De declarat, toţi ne declarăm credincioşi, că sună bine dar oare şi suntem credincioşi în realitate? Aceste mustrări ne vin de sus, e adevărat, dar noi ni le-am atras printr-o îndepărtare şi împotrivire crescânde faţă de Dumnezeu. Şi oricum, sunt cu mult mai mici decât am merita după cerbicia şi apetenţa noastră pentru neascultare. Fiecare scară urcă, asta este menirea ei, ajungi acolo unde ţi-ai propus şi nu ai fi putut fără ea. Dar cu fiecare treaptă, ea se şi îngustează şi mai puţini oameni au loc unul lângă celălalt. Moment în care omul zice: Nu mai am loc din cauza ăstuia, vecinul său, căruia începe să-i caute nod în papură. Să aibă el mai mult loc, să mai urce el o treaptă în plus. Unde altul îi va face şi lui la fel. Şi tot astfel mai departe, lupta devine din ce mai încrâncenată, ca sus pe culme, să nu mai fie loc decât pentru unul singur. Şi uite cum pentru o poziţie vulnerabilă şi precară, cei mai ambiţioşi dintre noi ajung să se caţere din ce în ce mai sus, lăsând în urmă şi un număr din ce în ce mai mare de victime. Şi reuşesc să stea în vârful ei, până când un altul, mai viguros, vine din urmă, singur sau cu ceata lui, şi lupta reîncepe cu şi mai multă patimă . 
  
O piramidă socială, pentru a ajunge în vârful căreia, se practică tot felul de lovituri, permise sau mai puţin permise, la vedere sau sub centură. Şi uite aşa, oamenii ajung să se lupte fiecare cu fiecare, aproape fără să ştie de ce, doar pentru un loc mai bun pe scară şi, pentru iluzia unui trai mai bun în umbra vreunui protector, ajuns şi el de azi pe mâine, printre mai marii zilei. 
  
Târziu de tot am aflat că fiecare dintre noi, are la îndemână o altă scară a lui, de pe care nu-i mai face nimeni vânt şi pe care nu numai că este invitat să se înalţe, ci chiar ajutat să o facă. O scară la capătul căreia ne aşteaptă Domnul şi Stăpânul tuturor, stând cu mâna întinsă către fiecare dintre noi. Gata să ne întâmpine cu dragoste şi bucurie la fel ca pe fiul risipitor, hotărât să-şi vină în fire şi să se reîntoarcă în ascultare. Niciodată nu ne este refuzată o penitenţă dacă este făcută cu sinceritate şi cu inimă curată. Scara virtuţilor sufleteşti pe care noi am pierdut-o la cădere şi de care avem nevoie pentru mântuire, pentru a fi repuşi în demnitatea din care am căzut. Buni sau mai puţin buni, fiecare dintre noi ştie când suferă o alunecare, o cădere din credinţă, pentru că legile iubirii sunt scrise de Tatăl în inimile noastre ale tuturora.  
  
Şi atunci, în locul Tatălui, ne mustră propria noastră conştiinţă pentru aceste căderi zilnice, mai mici sau mai mari. Şi atunci câţi dintre noi primim mustrările şi ne folosim de ele pentru a ne ridica din starea de cădere şi a ne reîntoarce la cele bune? După părerea mea, la fiecare dintre abaterile care ne pândesc şi în care cădem cei mai mulţi dintre noi, nu suntem pedepsiţi imediat, ca să nu începem să cârtim: Nici nu am apucat bine să alunec, că uite ce pedeapsă grea şi disproporţionată mi-a trimis Domnul. 
  
Şi mai departe, azi o cădere, mâine o alta, nici o sancţiune aparentă pentru vreuna din ele, şi iarăşi ne anesteziem singuri cu amăgirea: uite că n-am păţit nimic pentru atâtea căderi, sigur că Dumnezeu în bunătatea Sa, mă va ierta şi am să fiu şi eu mai atent în viitor să nu se mai întâmple... aşa de des. Cred că în a doua jumătate a vieţii, fiecare dintre noi începe să simtă mai pregnant pe propria lui piele, consecinţele conduitei sale. Dacă omul nu renunţă la răutăţi şi nu face nici un efort să să se rupă şi să se îndepărteze de ele, nici pentru asta nu îl pedepseşte Dumnezeu imediat, ci numai îi retrage o parte din protecţia de care se bucura mai înainte. Şi atunci omul cade mult mai uşor în ispite faţă de care mai înainte era protejat. Adică toate cele ale Domnului, sunt pline de iubire faţă de noi toţi, care suntem copiii Lui. 
  
- De ce Doamne, am parte de atâtea belele, că înainte nu se întâmpla aşa ceva? - adică împotrivire în loc de căinţă.  
  
Dorinţa de zbor este una din calităţile pe care omul şi-a dorit-o, fie chiar pe subconştient, încă din perioada copilăriei sale. Şi cu toate astea cei mai mulţi dintre noi, ne dăm sau nu seama, coborâm. Dar până unde se poate coborî? Ce te poate aştepta, altceva decât căderile, la capătul unui drum care a mers numai în jos? Fundul unei prăpăstii. Sau prin analogie, tărâmul de dedesubt. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Două scări / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 502, Anul II, 16 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!