Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Două cronici de Ileana Sandu despre cărţile Marianei Cristescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronici de Ileana SANDU 
  
Damen Passo Doble - o carte scrisă „cu furie şi iubire” 
  
Când, într-o discuţie purtată cu o lună în urmă, Mariana Cristescu m-a invitat la prezentarea noilor sale volume, am acceptat pe loc, deşi autoarea nu a fost prea darnică în a-mi oferi amănunte. O carte de poezie, ediţie româno-germană şi un volum de publicistică, a precizat totuşi Mariana, adăugând că acesta din urmă e scris „cu furie, dar şi cu mare iubire de oamenii care i-au marcat existenţa”. Explicaţii lapidare, suficiente însă pentru a-mi stârni curiozitatea şi interesul pentru o lectură pe care, precedentul fiind creat de Trandafirii deşertului, deja o bănuiam captivantă, incitantă şi nu lipsită de surprize. Preconizam, de asemenea, un eveniment editorial de ţinută, cu un public pe măsură – elevat, rafinat şi pretenţios, în sensul bun al cuvântului. În fine, aşteptam cu emoţie, reîntâlnirea cu vechi colegi de breaslă, o mână de gazetari de modă veche – care încă ne mai încăpăţânăm să despărţim corect în silabe, să nu punem virgulă între subiect şi predicat şi să nu ne fie ruşine de cuvântul „patriot”. 
  
În Damen Passo Doble, autoarea reia şi aprofundează temele abordate în anteriorul volum de publicistică, Trandafirii deşertului. Regăsim aceleaşi comentarii pertinente, aceeaşi claritate şi concizie, aceeaşi sobrietate, aceeaşi preocupare pentru acurateţea limbajului şi a informaţiei. Noutatea constă în faptul că autoarea îşi face mai multă ordine în lucruri, oferind textelor o perspectivă mai practică şi mai precisă. Creionate cu vigoarea cu care ne-a obişnuit în Trandafirii deşertului, portretele din Damen Passo Doble sunt structurate în module tematice distincte: o seamă de personaje „ieşite din peisaj”, foşti artişti, vedete ale timpului lor, dar care au ales să se dedice credinţei şi căutării divinităţii, sunt grupate sub genericul „Departe de lumea dezlănţuită”.  
  
Un capitol aparte îl constituie apoi o consistentă galerie de portrete de muzicieni, dirijori, profesori, compozitori, pianişti, violonişti, etnomuzicologi, cu aferentele cronici de concerte, note şi interviuri de specialitate, atestând solida formaţie profesională a Marianei Cristescu. Volumul este dedicat, de fapt, momentului aniversar ce a marcat, în această vară, împlinirea a patru decenii de când autoarea a absolvit Conservatorul bucureştean, dascălilor şi foştilor colegi,„rămaşi pentru toată viaţa, îndrăgostiţi şi subjugaţi de dumnezeiasca religie a Muzicii”. 
  
Faţă de anterioarele volume de publicistică, remarcăm în Damen Passo Doble acutizarea, potenţarea şi intensificarea spiritului critic al autoarei: deloc concesivă de această dată, ea lasă la o parte ironia surâzătoare, menţinându-se însă în limitele atitudinii etice şi deontologice, fără derapaje şi tonalităţi rechizitoriale. Biciul ei nu este, în nici un caz, unul de mătase, iar, pe alocuri, francheţea devine aproape brutală. Ce-i drept, peisajul socio-politic pe care îl abordează îi oferă material din abundenţă. Mariana Cristescu surprinde, secvenţial dar precis, deruta din societatea românească, în care indivizi dubioşi, care dau gir prostiei, înfumurării şi bunului plac, sunt scoşi în faţă de un mecanism social dereglat, spre furia, dar şi spre tristeţea autoarei. Observaţiile ei sunt tranşante, categorice şi de bun-simţ, dar formulate fără echivoc şi fără cruţare: „Nu cred în niciun fel de criză, nici economică, nici politică, nici a literaturii ... povestea asta cu criza este cea mai mare diversiune a secolului, pentru a manipula în ultimul hal ... turma, pentru a-i convinge pe oameni că sunt neputincioşi şi că nu se pot descurca fără iubiţii conducători”. Sau: „Cred că ura de sine a noastră, a românilor, este cel mai mare duşman al naţiei. Ca atare, tot aceasta stă în calea afirmării valorilor ... Când ele încep să se ducă spre lumea umbrelor, avem grijă să le bocim cu fastul tragediei antice, observând, în fine, că au existat”. Despre atmosfera în care s-a consumat, la Târgu-Mureş, un act cultural de excepţie (concertul violonistului Alexandru Tomescu), autoarea notează: „L-am ascultat vinerea trecută pe viul unui ecran amplasat în exteriorul sălii de spectacol a Casei de Cultură Mihai Eminescu (sală în care n-am reuşit să intru nici măcar cu legitimaţie de presă), în zumzetul citadin al zonei universitare, între sirenele Salvărilor, pârâielile motocicliştilor şi conversaţiile ad-hoc ale norocoşilor mai egali decât alţii, care primiseră invitaţii (deşi fusese anunţat acces liber), ieşiţi să-şi răcorească berea din halbe sau să-şi rezolve problemele domestice la telefon. Ce-i drept, mici nu se dădeau (aşteptăm campania!), dar fetele de la bar mişunau prin public mai ceva ca furnicile. Ca în duminicile de odinioară, din Cişmigiu, când în parc, fanfara cânta ”. Reflecţii amare îi prilejuieşte autoarei minunata iniţiativă a dregătorilor hunedoreni, care, pentru „succesurile turistice ale zonei”, au decis să intre cu buldozerul în zidul cetăţii dacice de la Sarmizegetusa Regia (aflată pe lista siturilor istorice protejate de UNESCO) pentru a „implementa” o măreaţă parcare. „Se lucra cu un entuziasm cel puţin bizar chiar lângă zidurile cetăţii, pe o zonă în care în anii '80 au fost găsite urme ale existenţei dacilor. Cineva doreşte să ne distrugă memoria, să ne mancurtizeze bazându-se pe proşti şi corupţi. Căci avem şi din aceştia, destui. Prea destui”. Pertinentă şi tristă constatare, căreia autoarea îi contrapune, într-un scurt istoric al ASTREI, cuvintele rostite, în 1897, de Timotei Cipariu: „Simţul naţional s-a deşteptat în toată românimea. Naţiunea română a venit la cunoştinţa poziţiei care i se cuvine între naţiunile Europei; ea va face toţi paşii cuveniţi pentru a ocupa această poziţiune cu demnitate. Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba”. 
  
Scoase din „prăfuite cronici”, cuvintele marelui învăţat au forţa unui mesaj adresat nouă, tuturor, dar îndeosebi clasei politice, rămasă, din nefericire, aceeaşi „elită prădalnică” despre care vorbea Eminescu, şi care, peste veac, nu dă semne că s-ar ridica deasupra acestei ignobile condiţii.  
  
... Un mesaj pe care jurnalista şi-l asumă ca pe o profesiune de credinţă şi, de aceea, se simte obligată să-l transmită celor cărora le mai pasă de treburile cetăţii, cu conştiinţa că îndeplineşte o misie şi că e datoare atât faţă de sine, cât şi faţă de obşte, dar, mai ales faţă de acea instanţă care a predestinat-o acestei nobile şi grele întreprinderi. 
  
Amor prohibit - În căutarea iubirii interzise 
  
Întrebată de Nicolae Băciuţ, editorul noilor sale volume – el însuşi un redutabil şi erudit cărturar – ce mai poate fi transformat în poezie –, autoarea răspunde cu francheţe: „Noi înşine. Noi putem deveni poezie. OCHIUL veghează încă. Trebuie doar să crezi. Nefericirea lumii izvorăşte din neştiinţa privirii. Dacă te vei uita de jur-împrejurul lumii şi al tău însuţi ( ... ), vei afla răspunsuri dintre cele mai neobişnuite”. 
  
Răspunsuri dintre cele mai neobişnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac şi se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă şi străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate, când stridente, în combinaţii senzoriale dintre cele mai surprinzătoare: „mânzul cel alb nechează a drum”, „a sare miroase petala de măr”, „maci sângerii sfâşie albul zăpezii” sunt metafore care transfigurează concretul, redând poeziei „starea de cuvânt”, punând semnul egalităţii între actul creaţiei şi cel al purificării iniţiatice: „Cred că va trebui să scriu această carte, / până la urmă,/ ca pe o altă naştere, după moarte, / scârbită de turmă” (Capitulare). Contraste şi contrarii, contururi abia trasate, graniţe abia vizibile ori latitudini incendiare, asocieri ale extremelor, alunecări şi reveniri în spaţiul incert dintre teluric şi celest alcătuiesc partitura generoasă pe care verbul autoarei se mişcă sigur şi graţios, în efortul de a „re-poetiza” lumea, de a-i reclădi reperele.  
  
Ca tematică, grupajul de poeme se concentrează asupra erosului, aflat sub semnul fragilităţii, al echilibrului precar şi al incertitudinii: „Iubirea - /ţâşnit din amurguri cocor /beat de speranţă / şi ars/în cădere /la fiece zbor” (Repetabila durere). „Ţi-am spus că / nu se moare / de dragoste, /nu se moare./ Până te doare, / eşti viu. /Nu se iubeşte uşor” (Veste- poveste).  
  
Citită în această cheie, cartea este o emoţionantă pledoarie pentru iubire, pentru legile inimii, care ignoră legile raţiunii: trăită sau imaginată, reală sau inventată, chiar neîmplinită, chiar neîmpărtăşită, iubirea este repetabila povară pe care ne-o asumăm cu toţii la un moment dat,,ca pe un numitor comun, conştienţi de amărăciunea renunţării şi a eşecului, de izolarea noastră în etern nerezolvatul conflict cu noi înşine şi cu lumea. Mesajul autoarei este însă unul pozitiv: poezia Marianei Cristescu emoţionează prin dezvăluirea a tot ceea ce fiinţa are mai vulnerabil şi, prin aceasta, mai profund omenesc. O iubire ne poate fi interzisă, dar nimeni nu ne poate interzice să iubim nevoia de a iubi „şi/zâmbind /să murim /în fiece lacrimă /câte puţin”.  
  
Ileana Sandu 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Două cronici de Ileana Sandu despre cărţile Marianei Cristescu / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 682, Anul II, 12 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!