Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Dostoievski geniul romanului rus şi părintele existenţialismului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eseu de Al.Florin ŢENE 
  
Dostoievski geniul romanului rus şi părintele existenţialismului  
  
-190 de ani de la naştere şi 130 de la trecerea în nefiinţă-  
  
Când rostim numele scriitorului rus Feodor Mihailovici Dostoievski, imediat ne ducem cu gândul la marile sale romane: Crimă şi pedeapsă, Idiotul, Fraţii Karamazov, însă pe lângă acestea autorul se afirmase mai înainte cu romanul epistolar Oameni sărmani ( 1845- 1846), despre care Bielinski scria:” un talent neobişnuit, original, care dintru început, de la prima lui operă, s-a desprins categoric din pleiada scriitorilor noştri, mai mult sau mai puţin tributari lui Gogol în ceea ce priveşte orientarea şi specificul lor.”  
  
Viziunea lui Dostoievski-omul şi scriitorul- felul de a înţelege viaţa, a fost determinată de coordonatele istorico-sociale ale vremurilor în care a trăit şi a creat, de împrejurările vieţii lui zbuciumate, la care a participat în mare măsură şi un factor subiectiv- structura lui psihică ambiguă, construită pe antagonism şi de o bolnăvicioasă sensibilitate.  
  
El este părintele existenţialismului prin publicarea volumului Însemnări din subterană, despre care Walter Kaufmann spunea că este ”cea mai bună uvertură pentru existenţialism scrisă vreodată”.  
  
Cele două date, ale naşterii şi morţii lui Dostoievski, coincide cu două momente de cotitură în istoria imperiului Rus.  
  
1821( 30 octombrie )- când s-a născut, era anul când în rusia ţaristă luau fiinţă societăţile secrete din Nord şi din Sud ale luptătorilor decembrişti, care, cu tot eşecul răscoalei din 1825, aruncaseră sămânţa rodnică a ideilor revoluţionare, pe ogorul gândirii sociale ruse.  
  
1881( 28 ianuarie )- când a decedat, a fost un moment de răscruce, resorturile mişcării de eliberare se aflau într-un greu impas. Falimentul teoriilor narodnice din faza lor teroristă prilejuia triumful vremelnic al reacţiunii între două situaţii revoluţionare: tradiţiile raznocinţilor democraţi-revoluţionari fuseseră părăsite de intelectualitatea rusă dezorientată, iar conştiinţa de sine a clasei sărace de abia începea să se închege pe făgaşul unei mişcări organizate.  
  
Pe nedrept Maxim Gorki, având o mentalitate bolşevică, spunea despre autorul romanului Idiotul că este expresia “conştiinţei bolnave “ a societăţii ruse, conştiinţă pe care scriitorul a căutat s-o ridice la rangul unei categorii etice, chipurile “eterne şi imuabile “ pentru psihologia omului luat ca individ.  
  
În această perioadă de câteva decenii, Dostoievski a fost în permanentă căutare prin care încerca să găsească soluţii la problemele nodale ale unei epoci de crepuscul al feudalismului rus, peste care se grefau puternic şi brutal formele noilor relaţii capitaliste.era perioada când se afirmase în prima sa operă-romanul epistolar Oameni sărmani.  
  
Această latură psihologică a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov şi mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariţia acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde şi subsoluri “de la periferia societăţii.  
  
Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său şi a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru săraci“.  
  
Şi datorită acestui fapt nenumărate personaje din opera sa , întruchipând nevinovăţia sufletească sau suferinţa luminată de sacrificiu precum: Varvara Dobroselova ( din Oameni sărmani ), Netocika ( din Netocika Nezvanova), Nelly ( din Umiliţi şi obidiţi ), Sonia Marmeladova ( din Crimă şi pedeapsă), Nastasia Filipovna şi prinţul Mîşkin ( din Idiotul), Iliuşa ( din Fraţii Karamazov), inclusiv eroina “smerita “ din nuvela cu acelaşi nume, sunt văduviţi de căldura dragostei materne.  
  
Orfan şi Dostoievski de mamă, acesta a tânjit după această căldură, vibrând la suferinţele celor din jur, la suferinţele umanităţii. De aceea şi atmosfera cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare şi dezgust:”Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăieşti fără speranţe.Scrutez viitorul şi sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheţ polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “  
  
Cu această dezamăgire şi altele multe, îşi va renege mai târziu, după şederea în “ casa morţilor “ din ogna ţaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului utopic, la care se împărtăşise în cadrul cercului de revoluţionari petreşevţi.De aceea anul 1849- arestarea, condamnarea la moarte, comutată în ultima clipă în muncă silnică- a produs o cotitură primordială şi decisivă în psihologia scriitorului, emulând înclinarea-I congenitală spre interiorizare, spre interpretarea metafizică şi subiectivistă a lumii înconjurătoare, ceea ce va duce la răsturnarea, la transfigurarea totală în conştiinţa scriitorului, ca într-o oglindă concavă ce deformează datele existenţei sociale.  
  
În operele scrise imediat după întoarcerea din Siberia demască liberalismul împletit cu compasiunea pentru suferinţele celor ce duc traiul obscur al “oamenilor sărmani “.Aceste trăsături ale realităţii sunt oglindite în roamnele ”Amintiri din casa morţilor “ , “Umiliţi şi obidiţi”, dar şi în nuvelele “Satul Stepancikovo “, “Visul unchiului “, scrise, aproape toate, în jurul anului 1860.Ele sunt, împreună cu “Oameni sărmani “ şi “Inimă slabă “, un fel de varaţiuni pe tema “omului mic “, neânsemnat, înfrânt sufleteşte de contradicţiile capitalismului în ascensiune, contradicţii care îl măcinau pe autor însuşi.  
  
Înclinarea scriitorului pentru morbid, pentru patologie, dezvăluie cum scria Gorki,”frica organică în faţa străfundurilor tenebroase ale propriului său suflet “.  
  
Strania împletire între bine şi rău, între protest şi resemnare, între impuls şi raţiune şi raţiune, între fantastic şi real, între principiul atotbiruitor al vieţii şi sumbra renunţare la bucuriile ei-aceasta este opera lui Dostoievski.  
  
Ea ne transmite mesajul unui suflet torturat de o dublă viziune: spectacolul tragic al lumii moderne supusă unui destin impecabil şi speranţa reclădirii viitoare a omenirii prin regenerarea ei spirituală.Acestea sunt elementele caracteristice ce ne fac să percepem opera scriitorului rus, pe care el însuşi a definit-o drept “realism fantastic “. Analizând-o, această formulă o putem exprima prin cuvintele unuia din personajele sale:”ceea ce pare imposibil e cel mai cu putinţă “.  
  
Atât în marile romane, cât şi în nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forţe sociale şi felul cum ea se răsfrânge în conştiinţa oamenilor.  
  
Aşa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situaţiilor şi conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât şi a nuvelisticii sale, prin complexitatea psihologică a personajelor, prin extraordinara forţă de evocare şi expresivitate în zugrăvirea relaţiilor dintre oameni- Dostoievski nu paote fi egalat decât cu Shakespeare.  
  
Al.Florin ŢENE  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dostoievski geniul romanului rus şi părintele existenţialismului / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!