Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Dosarele Secrete ale Istoriei Romaniei - cap. 2
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Continuare la DOSARE SECRETE privind războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii 
  
Cronica lui Priscus afirmã apariţia khazarilor pe scena europeanã pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni. Totodatã, împreunã cu maghiarii şi alte triburi, khazarii pot fi socotiţi un vlãstar târziu al hoardei hune a lui Atila. Khazarii s-au aflat, într-adevãr, sub tutela hunilor, apoi sub cea a turcilor. Dupã declinul turcilor la mijlocul veacului al VII-lea le-a venit lor rândul sã stãpâneascã "Regatul de miazãnoapte", cum îl numeau persanii şi bizantinii. 
  
La anul 627 Statul Persan a fost definitiv învins de cãtre împãratul bizantin Heracliu, aflat în alianţã cu hoarda khazarilor condusã de regele lor, Ziebel, care a contribuit la campanie cu peste 40.000 de cãlãreţi. Pentru a obţine aceastã alianţã, fiica împãratului Heracliu, Evdochia, i-a fost fãgãduitã de soţie regelui khazar. 
  
Un nou triunghi al puterii se nãscuse în Asia: Califatul Arab (de religie islamicã sau mahomedanã), Imperiul Roman de Rãsãrit (sau Bizantin, de religie creştin-ortodoxã) şi Regatul Khazar (care era în cãutarea unei identitãţi religioase personale), în primii douãzeci de ani de la fuga profetului Mahomed la Medina în anul 622, musulmanii arabi izbutiserã deja sã cucereascã Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul şi sã încercuiascã centrul Imperiului Roman de Rãsãrit (Turcia de astãzi). Pentru înconjurarea Imperiului Bizantin, Caucazul khazar reprezenta însã o piedicã. Ca urmare a avut loc serie de bãtãlii interminabile între arabi şi khazari, din care victorioşi ieşeau de regulã khazarii care, la un moment dat, în anul 730 au cotropit Gruzia şi Armenia şi au înaintat pânã dincolo de jumãtatea drumului spre Damasc, capitala Califatului Arab. O armatã musulmanã proaspãt ridicatã a stãvilit însã hoarda khazarã şi a alungat-o înapoi, peste munţi, spre casã. 
  
Decizia khazarilor de a se converti la religia evreiascã, mozaismul, a avut un caracter politic, scopul principal fiind acela al unei identitãţi religioase diferite de cea a romanilor creştini şi a arabilor musulmani, principalii lor concurenşi, cãrora le era astfel stopatã capacitatea de asimilare cultualã şi apoi culturalã. În altã ordine de idei, mozaismul, promiţând adepţilor sãi stãpânirea tuturor popoarelor lumii, convenea de minune unui neam rãzboinic şi sângeros precum khazarii. O cronicã arabã nota: "Regele khazarilor se fãcuse evreu încã sub Califatul lui Harun al Raşid (anii 786-809)". Aproape concomitent cu convertirea lor, khazarii au adoptat şi alfabetul ebraic. 
  
Peste 300 de ani însã, statul khazar a început sã decadã, decãderea sa fiind marcatã de repetatele izbucniri ale unui sionism mesianic, cu falşi mesia, precum David El-Roy, eroul unui roman de Benjamin Disraeli, ce au condus campanii donchihoteşti pentru "recucerirea Ierusalimului". În anul 1141 un evreu khazar sionist, pe nume Iehuda Halevi, în celebra sa carte, KUZARII, susţinea ideea cã "naţiunea evreiascã"este singurul mediator între Dumnezeu şi restul omenirii, dar cã la sfârşitul istoriei toate popoarele vor fi supuse iudaismului. 
  
Apariţia vikingilor rhuşi (strãmoşii ruşilor) pe scena istoriei a cauzat decãderea finalã a khazarilor. Rhuşii efectuau campanii violente de pradã, ceea ce i-a obligat pe khazari sã se apropie mai mult de supuşii lor maghiari, pe care i-au aşezat strategic peste malul apusean al Donului, ca tampon la nãvãlirile rhuşilor. Schema a funcţionat vreme de aproape un secol, timp în care relaţiile dintre maghiari şi khazari s-au strâns tot mai mult, culminând cu douã evenimente ce au influenţat profund naţiunea maghiarã. A fost înfiinţatã prima dinastie maghiarã, khazarii instalându-l ca rege pe Arpad, peste cele 7 hoarde maghiare, iar mai multe triburi khazare s-au contopit cu maghiarii, modificând astfel caracterul etnic al acestora. Pentru cã s-au dovedit "mai vrednici în rãzboaie"maghiarii le-au încredinţat conducerea militarã a statului lor celor trei triburi khazare care s-au unit cu ei. Pânã la mijlocul secolului X, în Ungaria se vorbeau atât maghiara, cât şi khazara, ceea ce face ca în maghiara de astãzi sã existe peste 200 de cuvinte de origine khazara. 
  
Rhuşii au reuşit în cele din urmã sã distrugã regatul khazar la sfârşitul secolului al X-lea, pentru ca apoi, la mijlocul secolului al XIII-lea, khazarii sã cadã victime ale marii invazii mongole declanşate de Ginghis Han. Hoarda de Aur a acestuia şi-a stabilit centrul imperiului chiar pe teritoriul khazar. "Dar înainte şi dupã ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe lãstare şi ramificaţii în ţãrile slave nesubjugate, în cele din urmã contribuind la fãurirea marilor centre evreieşti din Europa rãsãriteanã"(S.W. Baron, A social and Religious History of Jews). Într-adevãr, dispariţia naţiunii khazare din habitatul sãu istoric este concomitentã cu apariţia celor mai mari concentrãri de evrei dinspre nord. 
  
Exodul evreilor khazari spre Ţãrile Româneşti sau spre centrul Europei a fost precedat de întemeierea coloniilor şi aşezãrilor khazare în diferite pãrţi ale Ucrainei şi Rusiei meridionale. Astfel, la Kiev a continuat sã existe o mare comunitate evreiascã şi dupã cucerirea oraşului de la khazari de cãtre neamul rhus. De aceea, în Ucraina şi Polonia sunt numeroase toponime derivate de la "khazar"sau "jid"(evreu): Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska Voia, Zydaticze etc. 
  
O situaţie mai specialã au avut evreii khazari din Ungaria. Ultima rezistenţã khazarã în Ungaria a avut loc în secolul X, când sfântul Ştefan a îmbrãţişat credinţa romano-catolicã şi l-a învins pe khazarul Gyula, rãzvrãtit şi "trufaş în credinţa lui, care nu voia în ruptul capului sã se creştineze". În anul 1222 regele maghiar Andras II a emis, la presiunea supuşilor sãi, "Bula de aur", prin care evreilor li se interzicea sã fie şefi, perceptori sau controlori ai monopolului regal al sãrii, ceea ce înseamnã cã pânã la emiterea edictului, evreii din Ungaria deţineau aceste importante poziţii, fapt confirmat şi de poziţia de custode al veniturilor curţii regale, deţinutã de contele Teka, evreu khazar. 
  
Prin urmare, exodul evreilor khazari a fãcut ca, practic, Ţãrile Româneşti (mai ales Moldova) sã se afle dupã secolul al XIII-lea înconjurate de cãtre o populaţie evreiascã nestatornicã, aşezatã vremelnic în Rusia, Polonia, Ucraina şi Ungaria. Focarul propriu-zis al evreimii rãsãritene a fost însã Polonia, aici nãscându-se idişul, limbajul popular al evreilor pânã la al II-lea Rãzboi mondial (încã vorbit în S.U.A. i Rusia), amalgam de ebraicã, germanã medio-rãsãriteanã şi elemente slavone. Explicaţia constã în faptul cã, din punct de vedere cultural şi social, în Polonia medievalã elementul dominant l-au constituit germanii, populaþie imigrantã superioarã evreilor khazari şi mai influentã din punct de vedere economic şi intelectual. 
  
În concluziile sale, A. Koestler (autor evreu khazar) afirma cã, din punct de vedere etnic, triburile semite de pe malurile Iordanului ("adevãraţii evrei") sunt total deosebite de triburile turco-khazare de pe Volga (care formeazã evreimea de astãzi), "Dar în acelaşi timp religia lor exclusivistã genereazã tendinţa de a se strânge laolaltã şi de a refuza contactele cu exteriorul, de a-şi stabili propriile comunitãţi cu propriile lor lãcaşuri de rugãciune, cu şcolile lor, cu cartierele lor de locuit şi cu ghetourile (iniţial impuse de ei înşişi, nu din afarã) în orice oraş sau ţarã în care se stabileau... Religia mozaicã - spre deosebire de creştinism, budism sau mahomedanism - implicã apartenenţa la o naţiune istoricã, la o rasã aleasã. Toate sãrbãtorile [religioase] evreieşti comemoreazã evenimente din istoria lor naţionalã: exodul din Egipt, revolta maccabeilor, moartea asupritorului Haman, distrugerea Templului. Vechiul Testament este mai întâi şi întâi naraţiunea istoriei unei naţiuni..., crezul ei este mai degrabã tribal decât universal. Toate rugãciunile şi toate riturile practicate proclamã apartenenţa la o rasã strãveche, ceea ce în mod automat îl separã pe evreu de trecutul rasial şi istoric al poporului în sânul cãruia trãieşte. Credinţa mozaicã, aşa cum dovedesc douã mii de ani de istorie tragicã, determinã auto-segregaţia pe plan naþional şi social. Ea îl izoleazã pe evreu şi îndeamnã la izolarea lui de cãtre ceilalţi. Ea creeazã în mod automat ghetourile fizice şi culturale. Ea îi transformã pe evreii din diaspora într-o pseudo-naţiune...; aceastã pseudo-naţiune este vag unitã printr-un sistem de credinţe tradiţionale întemeiate pe premise rasiale şi istorice..."A. Koestler evitã sã spunã direct adevãrul: "pseudo-naţiunea"evreiascã s-a constituit într-o reţea mondialã oligarhicã cu scopul precis conturat de a controla şi stãpâni întreaga omenire. 
  
Pânã la anul 1600, Nicolae Iorga nu gãsise nici o menţiune de element evreiesc aşezat "în pãrţile noastre", iar cea mai mare parte a evreilor care s-au stabilit în Ţãrile Române, cu precãdere în Moldova, provin din evreii khazari, veniţi dinspre Polonia şi Rusia. Apariţia primilor evrei în Moldova se leagã de rãscoala de dezrobire economicã a cazacilor poloni din anul 1648. Latifundiarii polonezi şi lituanienii cedaserã treptat evreilor khazari întreaga activitate de administratori şi încasatori de impozite, aceştia devenind astfel exponenţii exploatãrii celei mai nemiloase. Rãscoala cazacilor a aruncat însã în Moldova o mare parte dintre exploatatorii evrei, ca arendaşi şi cãmãtari, cum a aflat-o, la Iaşi, un cãlãtor sirian (Paul din Alep) din gura unuia dintre fugarii evrei, Iancãl, scãpat de masacrul declanşat de cazaci. 
  
Refugiaţi în Ţãrile româneşti, evreii au adus cel mai perfid mod de exploatare a ţãrãnimii, înşelând şi furând fãrã scrupule în orice împrejurare. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dosarele Secrete ale Istoriei Romaniei - cap. 2 / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!