Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Partea I 
  
De unde ne vin Evreii!? 
  
O stranie poveste a fost mereu lansatã de-a lungul timpului de cãtre evrei, relativ la închipuita lor existenţã milenarã pe teritoriul României, revendicând astfel un drept natural. O astfel de teorie, care susţine colonizarea Daciei de cãtre imperiul roman cu populaţie evreiascã strãmutatã din Iudeea, a fost relansatã în anul 2002 de cãtre Teşu Solomovici în lucrarea România Iudaicã, lucrare sub forma a douã volume uriaşe publicate pe banii Ministerului Culturii din România, deci pe banii contribuabililor români. De aici decurge ideea cã evreii au o existenţã naturalã în România dinainte încã de naşterea poporului român. Ei bine, de aici mai este doar un pas pânã la a spune cã drepturile lor asupra teritoriului României sunt mai vechi decât ale noastre. Astfel, am ajuns sã ne învãţãm istoria de la strãini. Ungurii (hunii) ne spun cã nu ne-au gãsit aici când s-au aşezat în Transilvania şi în Câmpia Panoniei, iar evreii ne spun cã nici nu ne nãscusem când ei erau stãpâni în Dacia ca cetãţeni romani. 
  
Teoria ascendenţei evreieşti asupra românilor în teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau România Mare de mai târziu) a fost lansatã într-o serie de studii ale autorilor evrei încã de la jumãtatea secolului al 19-lea şi prima jumãtate a secolului 20, pentru ca sã revinã în forţã la începutul mileniului 3, de data aceasta pe banii românilor şi fãrã nici o reacţie din partea istoricilor români. Cu totul alta a fost situaşia acum 90 de ani, când Nicolae Iorga îşi prezenta în şedinţa Academiei Române lucrarea Istoria Evreilor în Ţãrile noastre, dând replica necesarã unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, în lucrarea Statul român şi situaţia juridicã a Evreilor în România cã: "Fãrã îndoialã (o siguranţã hazardatã, am spune noi - n.n.) cã un numãr mare de familii israelite au venit în provincia dunãreanã Dacia, încã sub domnia vechilor împãraţi romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici şi sunt cel puţin tot aşa de vechi pãmântene ca şi naţiunea românã... Ele formeazã şi sâmburele populaţiei evreieşti de astãzi din România". Astfel de fundamentãri fãrã nici un probatoriu decât imaginaţia autorilor evrei s-au dorit lucrãri de "rigurozitate ştiinţificã"ce se publicau la momentele când evreii încercau sã-şi consolideze poziţia socio-economicã din România, ci nu de dragul adevãrului ştiinţific. "Provincia dunãreanã Dacia", despre care scria Bluntschli, era totuşi Dacia Traianã, iar împãratul Traian, aşa cum s-a vãzut mai sus, nu i-a agreat deloc pe evrei în calitate de "colonişti", punând armata chiar sã îi extermine (cazul insulei Cipru). Scrierea lui Bluntschli a fost, însã, una politicã, pusã în slujba evreilor din România, deoarece afirma, în chiar anul 1879, cã familiile evreieşti sunt "cel puþin tot aşa de vechi pãmântene ca naţiunea românã", adicã apãrea chiar în vremea când evreii, nãvãlitori peste români, revendicau "împãmântenirea"de la tânãrul stat român. (A se vedea capitolul urmãtor.) 
  
Nicolae Iorga, dupã ce enumera toate documentele în care este menţionatã prezenţa unor evrei pe teritoriul Ţãrii Româneşti şi al Moldovei, rãspunzând de fapt lucrãrii L'histoire des Israelites roumains et le droit d'intervention (Paris 1913) a evreului Bernard Stambler, formuleazã urmãtoarea concluzie: "Astfel am ajuns la [anul] 1600 fãrã a gãsi menţiunea unui element evreiesc aşezat în pãrţile noastre": 
  
Adevãrul despre apariţia evreilor pe pãmânturile românilor a fost totuşi scris de adevãraţii cercetãtori, mulţi dintre ei chiar evrei. Este vorba despre autorii istoriei "Imperiului Khazar", numit şi "Regatul Evreiesc", sau cele "Nouã Tãrâmuri"ale khazarilor – popor barbar rãspândit în Caucaz, pe Volga şi pe Don, convertit la mozaism în anul 740, integrat mai apoi ca "evreu"în Ucraina şi Polonia, dupã care împins cu urã de cãtre aceste gazde spre românii din Moldova, ulterior anului 1600. În limba românã a fost publicatã traducerea remarcabilului studiu al lui Arthur Koestler, Al treisprezecelea trib, Khazarii (în 1987 la Roma, de cãtre editura Nagard, anagramare a numelui Drãgan, al finanţatorului Iosif Constantin Drãgan). 
  
O listã foarte mare de studii israeliene (în limba ebraicã), dar şi din întreaga lume, folosite ca surse de cãtre evreul Koestler, conduc la o concluzie cutremurãtoare: cetãţenii actualului stat Israel nu au nici o legãturã geneticã şi rasialã cu evreii de acum douã mii de ani (semiţi), / autori ai textelor biblice, deşi au complotat şi revendicat teritoriul Palestinei pentru a înfiinţa Israelul, în baza dreptului lor natural asupra vechiului lor stat. Aceşti israelieni îşi trag originea din sãlbaticii khazari (numiţi şi aşkenazi), bãutorii de sânge uman, popor fãrã culturã scrisã, care împreunã cu rudele lor aliate, hunii, au îngrozit douã continente acum 1.000 de ani, prin sadism şi plãcerea de a ucide. 
  
Unul dintre pionierii cercetãrilor privind obârşia khazarã a evreimii de astãzi este Abraham N. Poliak, profesor de istorie medievalã a evreilor la Universitatea din Tel Aviv, subminând astfel legenda "poporului ales", afirmã A. Koestler, prin cele douã studii ale sale în limba ebraicã: Convertirea khazarilor la iudaism (1941 editura Zion, Ierusalim) şi Khazaria - istorja unui regat evreieşti în Europa (1951 editura Mossad Bialik, Tel Aviv). În introducerea lucrãrii sale, A. Poliak scrie cã "Realitãţile impun un nou mod de abordare, atât a problemei relaţiilor dintre evreimea khazarã şi celelalte colectivitãţi evreieşti, cât şi a întrebãrii cât de departe putem merge în considerarea acestei evreimi khazare drept nucleu al marii comunitãţi evreieşti din Europa orientalã [cu principal debuşeu România - n.n.]. Descendenţii acesteia - cei care au rãmas pe loc, cei care au emigrat în Statele Unite şi în alte ţãri, precum şi cei care s-au dus în Israel - formeazã astãzi marea majoritate a evreimii mondiale."La rândul sãu Koestler adaugã: "Marea majoritate a evreilor care au supravieţuit în lumea contemporanã sunt de origine est-europeanã, şi deci, probabil, mai ales khazarã..., strãmoşii lor veneau nu de pe malurile Iordanului, ci de pe ale Volgãi, nu din Canaan, ci din Caucaz. Deci din punct de vedere genetic, ei se înrudesc mai de aproape cu triburile hunilor, ungurilor şi maghiarilor decât cu seminţiile lui Abraham, Isaac şi Iacob." 
  
Înainte de a arãta pe scurt istoria acestor barbari travestiţi în popor biblic, khazarii, vom arãta temerile autorilor evrei, privind propriile lor dezvãluiri, acelea cã "evreii nu sunt evrei". 
  
"Sunt conştient de primejdia ca lucrarea mea sã fie interpretatã - scrie A. Koestler, de origine evreu khazar -ca o negare a dreptului la existenţã a statului Israel. Dar acest drept nu se bazeazã pe originile ipotetice ale poporului evreu şi nici pe legãmântul mitologic al lui Abraham (şi al lui Iacob) cu Dumnezeu; el se întemeiazã pe dreptul internaţional, adicã pe hotãrârea luatã de Naţiunile Unite în 1947". Îl înţelegem pe Koestler, cã trebuie sã se apere în faţa conaţionalilor sãi, dar noi trebuie sã ne amintim cã hotãrârea luatã de Naþiunile Unite se bazeazã pe şantajul baronului bancher evreu Rothschild asupra Marii Britanii, ca "evreii sã îşi primeascã patria înapoi", adicã pãmânturile Palestinei. Neexistând, însã, nici o justificare a prezenţei actualei rase de evrei (khazari) pe teritoriul de astãzi al Israelului, Koestler insistã cu justificãri fabricate la întâmplare şi noroc: "Oricare ar fi originile rasiale ale cetãţenilor Israelului [adicã cele khazare - n.n.] şi oricare ar fi iluziile nutrite de ei în aceasta privinţã [cã ar fi urmaşi ai poporului biblic - n.n.], statul lor existã de jure şi de facto [?]... împãrţirea Palestinei a fost rezultatul unui secol de imigraţie paşnicã şi eforturi de pionierat ale evreilor, ceea ce oferã justificarea eticã pentru existenţa legalã a statului Israel. Dacã cromozomii populaţiei sale conţine gene de origine khazarã... e un lucru irelevant şi nu poate afecta dreptul Israelului la existenţã". Noi credem cã dimpotrivã, nu numai cã NU justificã dreptul la existenţa modernã a unui stat evreu, dar astfel de studii, cu realã bazã ştiinţificã, dãrâmã chiar şi orice pretenţie (a la Teşu Solomovici) de ascendenţã a evreilor de azi asupra teritoriilor româneşti. 
  
"Paradoxul"descoperit de aceste cercetãri ştiinţifice, este acela cã nu urmaşii vechilor evrei semiţi (ai celor 12 triburi biblice) sunt cei pe care astãzi, sub identitate evreiascã, îi regãsim ca cei mai mari conspiratori la adresa tuturor celorlalte popoare, ci un popor asiatic rãzboinic, violent şi rapace, înrudit cu hunii (şi, într-o mai micã mãsurã, chiar cu turcii), anume khazarii sau aşkenazii, care în anul 740 dupã Hristos au trecut la religia evreiascã, mozaismul, deoarece le satisfãcea instinctele primitive, criminale şi de jaf. 
  
Evreii khazari sau aşkenazi, turcomani din stepele Asiei, sunt astãzi proprietarii marilor afaceri din întreaga lume, a marilor finanþe, ei conduc organismele mondialiste şi oligarhice ale lumii occidentale, sub identitate evreiascã. 
  
La apogeul puterii lor medievale, khazarii aveau sub control circa treizeci de naþiuni şi triburi diferite, stabilite pe teritorii întinse între Munþii Caucaz, Marea Aral, Munþii Ural şi stepele ucrainene. Îi aveau supuşi pe bulgari, burtaşi, ghuzi, maghiari, coloniile gotice şi greceşti din Crimeea, triburile slave de la nord-vest, iar armatele khazare fãceau expediţii de jaf în Gruzia, în Armenia şi în Califatul Arab. Pânã în secolul IX khazarii nu aveau rivali în regiunile de la nord de Marea Neagrã şi Marea Caspicã (denumitã în epocã Marea Khazarã), fiind stãpânii supremi vreme de peste un secol şi jumãtate şi astupând poarta Uralo-Caspicã de trecere din Asia în Europa. Un cronicar arab îi descrie ca având feţele albe, cu pãrul mai ales roşu, fluturându-le în vânt, iar trupurile le erau mãrunte şi firea rece. În schimb, o cronicã georgianã îi identificã pe khazari cu armatele lui Gog şi Magog, sãlbatici, cu feţe hidoase şi deprinderi de fiare sãlbatice, "care beau sânge de om". Privitor la semnificaţia denumirii de "khazar", cercetãtorii amintesc despre unele presupuse derivate moderne ale cuvântului: cuvântul rusesc "cazac"; cuvântul maghiar "huzar"(ambele desemnând un cãlãreţ cu înfãþişare rãzboinicã); sau cuvântul german "ketzer", însemnând eretic, adicã evreu. (Nu trebuie fãcutã totuşi confuzia etnicã între khazari şi cazaci, chiar dacã este posibilã o apropiere istoricã între ace tia.) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!