Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Doru Sicoe         Publicat în: Ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Doru SICOE - LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Moto: „Chiar dacă nu dispun de un alfabet, au o bogată literatură” Laurens van der Post  
 
Boşimanii au reprezentat de multă vreme o populaţie enigmatică, pe seama căreia s-au făcut tot felul de presupuneri. Ei erau practic nişte non-negri într-o Africă neagră, având o piele gălbuie şi unele trăsături asiatice, mongoloide, ale feţei. Motiv pentru care unii au presupus că ar fi o populaţie asiatică venită în Africa sau metisată cu niscaiva marinari chinezi. Interesant este că vechilor cercetători le venea greu să presupună că procesul putea fi exact invers, din aceşti africani extrăgându-se, prin selecţie sexuală, ceea ce se numea pană mai ieri „rasa galbenă”.  
 
Încet, încet, printre cercetătorii pasionaţi şi-a croit drum ideea că boşimanii ar fi cei mai vechi oameni de pe pământ. Iată ce afirma sud-africanul Laurens van der Post în anii '50 ai secolului trecut: „Boşimanii sunt cea mai veche seminţie de oameni cunoscută în Africa, dacă nu chiar pe întreg pământul. Mi se pare ridicol să cauţi pretutindeni pietre antice şi oraşe în ruină pentru a afla cum trăiau oamenii în trecut, când aici, în Africa, îşi duce o existenţă grea, dispreţuită şi uitată, cel mai vechi trib din lume” (p.57). Laurens van der Post a realizat, intre 1955-56, un serial de 6 episoade despre boşimani, la cererea BBC. Purtând acelaşi titlu cu documentarul BBC, în 1958 publică volumul Lost World of the Kalahari (Lumea pierdută din Kalahari), devenită cea mai celebră carte a sa pe întreg mapamondul. Ecoul ei l-am regăsit, copil fiind, într-una dintre broşurile Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice (apărută între 1955-1974), unde erau descrişi şi boşimanii la un moment dat.  
 
Şi, aproape 60 de ani mai târziu, iată cum anunţa Daily Mail, cotidian din Marea Britanie, în ediţia din 8 martie 2011, ştirea ce avea să facă înconjurul planetei: „După ce au analizat mostrele de ADN a 27 de populaţii din Africa zilelor noastre, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că leagănul umanităţii este regiunea deşertică Kalahari din Sudul Africii, în Namibia şi Botswana. Cercetătorii de la Universitatea Stanford din California au analizat mai mult de 500.000 de mostre de ADN prelevate de la toţi atâţia oameni care trăiesc în prezent pe continentul african”.  
 
Interesant este ca populaţia de boşimani este legată indisolubil de desertul Kalahari, aflat în partea de sud a Africii, deci la sud-vest de Valea Marelui Rift, unde se considera că au apărut primele hominide. Distanţa între cele două repere geografice este mare, fiind vorba cel mai probabil de o retragere a boşimanilor din calea altor populaţii apărute în decursul zecilor de mii de ani în Africa, cum sunt negroizii de pildă. Au făcut acest lucru pentru a-şi apăra modul de viaţa de vânător-culegător nomad, în faţa unor populaţii care trecuseră deja la practicarea agriculturii şi sedentarizare, cum sunt de pildă fraţii lor hotentoţii. Aşa se face ca azi boşimanii sunt cei mai bine adaptaţi oameni la traiul în ţinut secetos, ştiind să supravieţuiască cu apa extrem de puţină şi nu cu clasicul 2,5 l de apă pe zi, cum ne recomandă noua medicul. Din punct de vedere al vieţii materiale, aceşti oameni ar putea fi taxaţi ca printre cei mai înapoiaţi, ei rămânând ancoraţi cel mult în Epoca Pietrei. Din punct de vedere antropologic, ei sunt însă o adevărată comoară, un creuzet al timpului, păstrat în forma intactă până azi, ca un fel de certificat de naştere al lui Homo Sapiens păstrat încă în originalul de acum 200.000 de ani! Şi asta o putem spune pentru că analiză ADN-ului, realizată recent, a relevat acea întâietate bănuită de minţile deschise, a celei mai vechi populaţii de Homo Sapiens de pe Terra! Conform opiniei geneticianului, antropologului şi vedetei TV Spencer Wells, această populaţie este un adevărat „Adam genetic”, toţi oamenii lumii înrudindu-se din acest punct de vedere cu el.  
 
Ca să fim mai exacţi, vom spune doar ca boşimanii au cele mai vechi şi cuprinzătoare gene de Homo Sapiens. Asta îi face să deţină în ADN-ul lor diversitatea trăsăturilor din care au rezultat negroizii, mongoloizii, indienii, ceilalţi asiatici, europenii, aborigenii australieni şi amerindienii, fiind, genetic vorbind, părinţii noştri. Iată de ce astăzi nu mai exista cercetător care se respectă să nu îi viziteze la ei acasă pe aceşti „omuleţi” de circa 1,60 m înălţime sau vreun film documentar despre originea omului care să nu-i cuprindă. Respectul este întemeiat şi el este rezultatul nu numai al verdictului ADN, ci şi a presupunerii că civilizaţia modernă va înghiţi inexorabil toate populaţiile ce încă mai trăiesc ca vânător-culegător.  
 
Numărul nostru mare pe planetă şi producţia de bunuri interminabila contaminează deja pe boşimani, aceştia folosind acum oale din fier pentru prepararea mâncării şi îmbrăcăminte modernă... Oricum, din cei circa 55.000 de boşimani existenţi, doar cam 2.000 dintre ei mai păstrează modul de viaţa tradiţional. Pentru aceştia se aplică încă ceea ce Laurens van der Post observa în anii '50 ai secolului trecut: „Ei trăiesc numai şi numai din darurile naturii. Bărbaţii tineri pleacă în fiecare zi la vânătoare sau pun capcane pentru animale sălbatice, în timp ce femeile sapa prin împrejurimi în căutare de rădăcini, aduna fructe, pepeni şi castraveţi sau umblă după broaşte-ţestoase şi alte animale”.  
 
Cadrul natural  
Deşertul Kalahari este o zonă vastă, aridă şi nisipoasă aflată în zona de sud-vest a continentului african, la distanţă mare sud de Sahara. Cei 900.000 km2 ai acestui deşert se întind pe teritoriul a trei state principale: Botswana, Namibia şi Africa de Sud, ultimul fiind cel mai dezvoltat stat african. Spre deosebire de Sahara însă, Kalahari se transformă într-o imensă pajişte în timpul sezonului ploios. Bazinul Kalahari însumează aproximativ 2,5 milioane de km2, fiind parte şi din ţări precum Angola, Zambia ori Zimbabwe.  
 
Singurul curs de apă permanent este Okavango, râu ce formează o deltă în partea de nord-vest. Numeroase albii secate – numite „omuramba” – străbat zona central-nordică a bazinului Kalahari. Acestea conţin ochiuri de apă de ploaie care alimentează atât oamenii, cât şi animalele din zonă. Fauna cuprinde numeroase specii de ierbivore printre care elefanţii africani, mai multe specii de antilope şi girafe, dar şi prădători de top precum lei, gheparzi, hiene, şacali sau leoparzi. Suricatele – aceste foarte populare manguste, vedete ale documentarelor TV – reptilele şi păsările fac şi ele parte din potenţialul biologic al zonei, a cărei mărime o situează pe al doilea loc printre zonele protejate ale Terrei.  
 
Numele acestei zone provine din limba Tswana–Kgala. Acest termen se traduce prin „mare sete”, iar cuvintele Khalagari, Kgalagadi ori Kalagare înseamnă „loc fără apă”. Se pare totuşi că odinioară, Kalahari ar fi fost un loc mai umed decât în prezent, străvechiul lac Makgadikgadi dominând ţinutul până în urmă cu 10.000 de ani. Este posibil să fi acoperit pe atunci o suprafaţă de circa 80.000 de km², având o adâncime de aproximativ 30 m.  
 
Arta  
Pentru boşimani muzica este o componentă esenţială a vieţii sociale, ea rămânând şi cea mai dezvoltată activitate artistică a lor. Pictura a fost şi ea o componentă a vieţii artistice şi spirituale, dar acest obicei boşimanii l-au pierdut în urmă cu circa 200 de ani. Deci muzica şi pictura, la care putem adăuga limbajul cu click-uri – considerat acum că cel mai vechi de pe Pământ – sunt componente ale vieţii acestor vânători-culegători, ceea ce mă face să afirm că prima revoluţie din istoria omenirii a fost cea culturală. O componentă a ei a devenit şi religia, care nu este prea sofisticată la boşimani, ea trădându-le natura pacifistă, ce ne aminteşte oarecum de budism.  
 
Să le luăm pe rând. Picturile boşimanilor se găsesc în zonele muntoase, pe pereţii din piatră, amintindu-ne de celebrele picturi de peştera din Lascaux şi Altamira ale omului primitiv european. Ele înfăţişează în culori vii mai ales animale, dar şi reprezentări antropomorfe ilustrative pentru obiceiurile şi credinţele boşimanilor. Sunt cunoscuţi pentru picturile şi gravurile rupestre răspândite în întreaga Africă australă, realizate începând din 26.000 î.Hr. Până în secolul al XlX-lea d.Hr. Picturile, şi gravurile tratează, printr-o serie de metafore, problemele vitale ale societăţii, cosmologiei şi religiei. Unele dintre ele au strânsă legătură cu activităţile şamanilor şi capătă sens dacă sunt corelate cu credinţele boşimane. Muzica vocală polifonică este astăzi cea mai dezvoltată activitate artistică a lor.  
 
Caraceristici fizice  
Boşimanii au o înălţime medie de 1,57 m la bărbaţi şi 1,47 m la femei, fiind relativ scunzi. Părul scurt, ondulat în smocuri, pielea gălbuie, trăsăturile asiatice şi steagotipia la unii dintre ei sunt principalele caracteristici care le observi imediat. Steagotipia, în ciuda aspectului ei inestetic, este o adaptare perfectă la traiul fără apă. Ea înseamnă acumularea de grăsime pe fese şi pântec, pentru păstrarea echilibrului de apă şi sare în cazul privării de apă pe perioade îndelungate. După câte precizează savantul rus A.D. Slonin, aceasta adaptare îşi are sinonimul în cocoaşa de cămilă din lumea animală. Mandics Gyorgy considera că „această adaptare fiziologică a permis expansiunea boşimanilor în dauna altor grupuri de populaţii, cucerind interiorul savanelor deschise, lucru nereuşit de nici un alt grup, apropierea de rău sau lac fiind condiţie necesară a supravieţuirii. Epoca uscării continue din ultimele 10 milenii a favorizat extinderea lor, iar odată cu apariţia şi a altor pretendenţi la cucerirea zonei de savană – păstorii şi agricultorii – această capacitate fiziologică a permis supravieţuirea, retragerea pe terenuri unde cultivatorii nu-i mai puteau urma.”  
------------------------------  
Doru SICOE  
Oradea  
10 decembrie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Doru SICOE - LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT / Doru Sicoe : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Sicoe : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doru Sicoe
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!