Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Doru Sicoe         Publicat în: Ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Doru SICOE - COLECŢIA POVESTIRI STIINŢIFICO-FANTASTICE – O ÎNCADRARE ISTORICĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Daţi-mi voie ca în abordarea mea asupra CPSF prima serie, să iau ca reper „Fundaţia” lui Isaac Asimov – această epopee de epopee, cum s-ar spune azi. Ea a transformat Războiul lumilor a lui H.G. Wells într-un fel de istorie rurală. Apărut între 1942 şi 1950 în „Astounding Magazine”, Ciclul „Fundaţia”, cu ale sale opt episoade iniţiale, republicat în trei volume (1951-53), este mama şi tatăl tuturor imperiilor stelare de mai apoi, cu o remarcabilă înfăţişare în celebrul „Star Wars” (Războiul Stelelor - 1977-1983), un ciclu de trei episoade şi el. Succesul acestor două capodopere ale SF-ului americano-mondial a impus mai apoi continuarea lor, după ani şi ani, aduse „la zi “– ce zi! – Din punct de vedere „tehnic “. Între cele două epopei americane stă la noi CPSF (1955-1974)!  
 
Îngrădită complet de Occident, România, remodelată din temelii de către invazia sovietică din 1944, va ajunge să nu mai ştie nimic autentic despre „lumea liberă “de afară şi, mai ales, despre „bandiţii“ de americani şi a lor „Fundaţie”, în fapt ei reprezentând singura forţă planetară (şi patria SF-ului mondial!) în stare să stăvilească pe urâtul şi dictatorialul Catâr, care pe la noi luase forma URSS – un imperiu comunist de esenţă rusească şi ideologie „marxist-leninistă “, cu propria dorinţă de dominare a lumii. Prin urmare, părinţii mei învăţau limba rusă la şcoală, singura limbă străină apreciată ca „folositoare “noilor generaţii de români! Şi, cum „soarele de la Răsărit Răsare“, cam tot ce era „buricul ştiinţei“ şi valorii „umaniste“ era de provenienţă rusească. Noi, românii, „înţeleseserăm“ chiar de mult acest lucru, dovadă fiind un Dimitrie Cantemir sau un Tudor Vladimirescu, ajunse acum personaje istorice cheie în istoria naţională, nişte „vizionari“ datorită legăturilor politice şi personale ale respectivilor cu ruşii.  
 
Obţinerea, prin spionaj, a bombei atomice, de către Stalin – prezentată supuşilor ca realizare proprie a măreţei ştiinţe sovietice! – a dat un plus de credibilitate propagandei comuniste în ceea ce priveşte „superioritatea “tehnologică rusească. Apoi, incredibilul Sputnik din 1957, urmat de zborul lui Iuri Gagarin în jurul Terrei, prin Cosmos (1961), a lansat „era spaţială “, una strict sovietică pentru noi, românii. Ce Fundaţie, ce Imperiu Galactic, de sorginte capitalistă! Imperiu cosmic comunist, de esenţă sovietică, pe baze „marxist-leniniste “! Prin urmare, nu se va traduce „Fundaţia”, ci „Cor serpentis” (Inima şarpelui), de Ivan Efremov (două fascicule, nr.113-114) şi „Nebuloasa din Andromeda” de Ivan Efremov (şapte fascicule, nr. 59-65), „Rapsodia stelelor” de Valentina Juravliova (nr. 123), „Întoarcerea din Cosmos” de Gleb Anfilov ( nr.135) alăturându-se creaţii proprii, de genul „Astrida” de Mircea Brateş (trei fascicule, nr. 25-27), „ O iubire din anul  
 
41042” de Sergiu Fărcăşan (patru fascicule, nr.83-86), „Oameni şi stele” de Ion Hobana (nr.88), „Paradoxala aventură” de Ion Mânzatu (cinci fascicule, nr.90-94), „Planeta Mrina în alarmă” de Adrian Rogoz (nr.107), „Captiv în inima Galaxiei” de Romulus Bărbulescu şi George Anania (nr. 226) – întruchipări mult mai adecvate ale viitorului de influenţă sovietică.  
 
Oricum, o lume mult mai bună şi avansată decât cea în care se trăia pe atunci în lagărul sovietic! De unde şi pasiunea dezvoltată pentru SF atât în rândul autorilor, cât şi în cel al cititorilor de atunci... Acesta este primul „obsedant deceniu“ al CPSF, în care România devenise „Romînia“, un lagăr comunist fără dreptul la liberă exprimare şi comunicare al populaţiei, cu mii de deţinuţi politici şi zeci de mii de deportaţi, cu şantiere de masă şi muncă forţată, cu industrializare comunistă şi cooperativizare stalinistă a agriculturii, dar şi cu apariţia unei noi superclase intelectuale: inginerul. Acesta şi activistul de partid erau noii eroi ai societăţii, călăuzitorii ei, „calea, adevărul şi viaţa” dacă vreţi, nu tu un Hari Seldon sau Flash Gordon ori alte „putregaiuri“ capitaliste, adevărate simboluri ale „decadenţei” deloc umanei societăţi oocidentale.  
 
În 1969 ruşii pierd însă cursa spaţială, americanii punând înaintea lor piciorul pe Lună, primul „astru“ călcat de om, cu „un pas mic“ şi, în acelaşi timp, imens. Acest eveniment istoric este transmis în direct de TVR, România fiind singura dintre ţările comuniste care a făcut acest lucru! Werner von Braun, elevul neamţului sibian Herman Oberth, ajunsese ce şi-a propus în copilărie: „părintele zborului pe Lună”. După cum spunea el, această realizare epocală era următoarea ca Importanţă, după cea marcată de primul pas al vieţuitoarelor acvatice pe uscat! Oricum, statutul de „Prim erou al Umanităţii”, al celui care odinioară ajunsese nazist ca să poată face celebrele şi terorizantele rachete V2 – precursoarele germane ale giganticei americane Saturn V – i-a fost refuzat de americani. După reuşita programului spaţial Apollo, pe von Braun îl aştepta anonimatul  
 
şi cancerul, o soartă nedreaptă dacă am putea vedea mai detaşaţi drumul ştiinţei şi politicii. „Sfârşitul oraşului subteran” de I. Kalniţki, roman publicat în primele numere ale CPSF, în şase fascicule (nr. 28-33), anunţa oarecum destinul supravieţuitorilor nazişti, gen Werner von Braun, pe care nici ruşii nu s-au sfiit să-i folosească la o adică, dar în secret.  
 
După cucerirea Lunii, americanii evreului rus Isaac Asimov îşi pot asuma titlul de „astronauţi “, în timp ce ruşii trebuie să se mulţumească doar cu cel de „cosmonauţi “... Chiar dacă în depărtare, „imperialiştii“ consumatori de Fundaţie se adânciseră într-un nefericit şi nemilos război al orgoliilor „sferelor de influenţă “, aruncând peste Vietnam mai multe bombe decât în întregul război al doilea mondial, pe care însă opinia publică americană îl va bloca în cele din urmă. Prin apropiere însă, unde opinia publică era interzisă, ruşii se „mulţumeau“ cu un „ajutor frăţesc“ dat Ungariei în 1956 – unde comuniştii ajunseseră să conducă o revoluţie antisovietică – sau Cehoslovaciei, cu a sa „Primăvară de la Praga”, din 1968. Noua Inchiziţie, una sovietică, crease o nebuloasă; dar nu pe cea din Andromeda! Ea îl obliga acum pe adeptul „comunismului cu faţă umană“ Alexander Dubček la „reeducare“ şi anonimat. Putea fi însă mulţumit că a rămas în viaţă, ca ex-lider al „Primăverii de la Praga”, şi nu executat, ca premierul maghiar Imre Nagy. Prietenul lui Dubcek era, la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu, un lider comunist tânăr, îngrozit la gândul că ruşii aveau să-l dea jos şi pe el, imediat după invazia Cehoslovaciei de trupele reunite ale Pactului de la Varşovia, la care România tocmai nu luase parte.  
 
Cum se vede CPSF în perioada sa Ceauşescu (1965-1974)? Este una de certă deschidere către Occident, către autori europeni, flancaţi cu grijă de „vigoarea“ românească. (Totuşi, deschiderea din paginile colecţiei nu este la fel de amplă ca cea reuşită de Walter Roman, la Editura Politică). Ruşilor li se cuvenea acum doar un „low profile“, potrivit la o adică cu stagnarea brejnevistă în care intrau. De remarcat că Adrian Rogoz îi promovează foarte puţin pe americani, trecerea la ei realizând-o abia Almanahul „Anticipaţia” cu a sa nouă şi superioară generaţie românească de entuziaşti ai SF-ului.  
 
Vizitele unor înalţi lideri occidentali, precum bravul Charles De Gaulle (1968), Richard Nixon (1969) şi Gerald Ford (1975), la Bucureşti – un fel de sprijin moral antisovietic pentru Ceauşescu – nu puteau părea decât adevărate cărămizi de consolidare a colecţiei, însă ea ajunge să fie inexplicabil sistată, în 1974, după numărul 466. Să fi fost oare la mijloc criza hârtiei din acea perioadă sau faptul că Adrian Rogoz reprezenta o veche gardă, de origine evreiască, care nu se mai bucura de încrederea liderului comunist-naţionalist? Rămâne un subiect de analiză. Oricum, SF-ul nu dispare şi din librării, două colecţii de carte – „Fantastic Club “a Editurii Albatros şi „Colecţia romanelor ştiinţifico-fantastice “a Editurii Univers – continuând încetişor şi firav colecţiile lansate odinioară de Editura Tineretului. Câţiva ani mai târziu puteam vedea însă pe marile ecrane primul episod din „Războiul stelelor”, ale cărui bătălii spaţiale au fost inspirate – puţini ştiu! – de imaginile de arhivă realizate de piloţii avioanelor de vânătoare cu foto-mitraliera, filmuleţe necesare validării victoriilor aeriene pretinse! În al doilea război mondial ale lui Werner von Braun, desigur. Entuziasmul este maxim, efectele speciale fiind foarte „realiste“ în comparaţie cu vechea generaţie de filme SF. Poate nu întâmplător, „Războiul stelelor” vine în plin program american al Navetei Spaţiale (Space Shuttle), navetă al cărei prim zbor de test a avut loc în 1977. Acest avion spaţial a reprezentat o altă surclasare a ruşilor, a căror navetă – prezenta încă din imaginile cu Iuri Gagarin (n.1934–m.1968) - şi superioară prin existenţa cabinei ejectabile, nu va mai ajunge în Cosmos...  
 
„Almanahul Anticipaţia” vine, în 1982, ca o celebrare a acestei super-serii americane a marelu ecran, preluând şi dezvoltând succesul Războiului Stelelor în opinia publică românească, dar şi ca o continuare a primului succes spaţial românesc: Dumitru Prunariu a devenit primul cosmonaut român, zburând în cadrul programului sovietic Intercosmos, cu Soyuz 40 şi Salyut 6, în mai 1981. În schimb, 1982 este şi anul primului zbor operaţional al navetei Columbia, prima navetă spaţială care a zburat în Cosmos.  
 
Pentru cei care n-au uitat cozile imense de la casele de bilete, mai precizăm că „Războiul Stelelor” a fost ultimul mare film occidental SF pe care l-am mai putut vedea pe marile ecrane până în 1990. Nu de alta, dar Ceauşescu nu mai voia să arunce banii pe drepturile de autor/difuzare, toată valuta mergând spre plata datoriilor externe ale României... Apoi, pe la mijlocul anilor '80, e difuzată dramatizarea radiofonică „Fundaţia”, la emisiunea „Exploratorii lumii de mâine”, de pe Programul 3 al Radioteleviziunii române. Cercul s-a închis, cum s-ar spune. Norocoşii se puteau delecta cu celebra epopee a lui Asimov, săptămână de săptămână, într-o admirabilă punere în scenă, care făcea ca totul să pară scris ieri, nu în timpul şi imediat după al doilea război mondial! Emisiunea aceasta SF, singura din perioada comunistă a României, avea un conţinut deversificat, difuzat pe parcursul unei ore, teatrul radiofonic ocupând a doua sa parte. A avut chiar şi un concurs de futurologie, inspirat de celebra revistă americană „OMNI”, pe care a avut onoarea să-l câştige chiar cel care semnează aceste rânduri.  
 
Se cuvine să-i remarcăm aici şi pe veşnic tinerii Mihai Godoroja şi Florian Lungu care difuzau în stereofonie, în miez de noapte – luminoase nopţi! – discurile întregi ale unor Vangelis, Jean Michel Jarre, Kraft Werk, Klaus Schulze, Tangerine Dream, Isao Tomita, Kitaro, Gábor Presser şi alţii. „Muzica spaţială“ adică, ce va inunda tarabele Bucureştiului de după '89. Din 1990 a venit peste noi domnia „marilor neguţători“, anunţată de Asimov, în „Fundaţia”, ca o perioadă intermediară, de refacere a Imperiului Galactic, însă în România ea având un impact negativ asupra consumului centralizat de SF de până atunci. Libertatea de imaginaţie SF era acum cenzurată nu de ideologi comunişti, ci de... drepturile de autor. Fundaţia şi restul rămân deci frumoase vise libere... din comunism.  
 
Aşa văd eu lumea CPSF, un „decreţel “din 1968 – o generaţie de trecere – care a descoperit colecţia pe la sfârşitul anilor '70; şi sper că scurta istorie de mai sus să-i ajute pe cei mai tineri să Înţeleagă, dacă nu să preia, entuziasmul luminos al „bătrânilor“ pentru SF.  
 
Doru SICOE  
31 decembrie 2012  
Oradea  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Doru SICOE - COLECŢIA POVESTIRI STIINŢIFICO-FANTASTICE – O ÎNCADRARE ISTORICĂ / Doru Sicoe : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 731, Anul II, 31 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Doru Sicoe : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doru Sicoe
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!