Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Valentina BUTNARU         Publicat în: Ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Dor de mama
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Cu ani in urmă, un biet român creştin, fost deportat, după ce şi-a ridicat recompensa pentru averea confiscată a părinţilor, 4 mii de cupoane, m-a întrebat cu durere: “Ce să fac cu aceşti bani? Din toată gospodăria părinţilor, azi pot cumpăra doar o bicicletă: o roată să i-o dau surorii mele şi una să-mi rămână mie . Va trebui să mergem peste tot doar împreună, dar suntem bătrâni de- acuma, avem fiecare familie, copii şi nepoţi .” 

Mi-i dor de mama. N-am mai văzut-o de mai bine de 10 ani. De eşti copil sau bătrân, dorul de mamă este sfâşietor. Cine nu are mamă, mă va înţelege. 

Îi plăceau marţişoarele şi florile de primăvară, cele de câmp şi de pădure. Nu prea înţelegea ce-i cu acest 8 martie, Ziua Mamelor… Nu ne stimula să-i facem cadouri de ziua ei. 

Acum, că a trecut 8 martie, şi s-a sfârşit luna Mărţişor, că a trecut și Paştele Blajinilor, aş vrea să vorbesc despre mama. Pe 17 martie, Societatea “Limba noastră cea română “ a împlinit 20 ani. Pe 27 Martie, Sfatul Ţării a votat Unirea.. Ce legătură au toate astea cu maică-mea, care a fost o femeie extrem de modestă? 

Poate niciuna…. 

27 Martie îmi trezeşte o asociere foarte concretă cu satul meu, Vorniceni şi cu Ion Inculeţ care a ţinut moşie la Vorniceni. Bunicul meu, pe atunci primar, era bun prieten cu Inculeţ.. Văru-meu cel mai mare, Ionaş, stabilit în Letonia, m-a întrebat nu demult: “Tu îl ţii minte pe Inculeţ?” “De unde, eu nu eram pe lume…” “Da eu îl ţin minte , în casă la bunelu. Cred că m-a şi botezat, bunelu mă punea să-i zic “nănăşelul”. Mai ţii minte casa lui bunelu? La sărbători, aprindea multe lămpi prinse de tavan în casa mare…” 

De unde să ţin eu minte asemenea lucruri? Când m-am născut, în jurul meu se vorbea mai mult în şoaptă. Mi-au trebuit mulţi ani ca să înţeleg de ce. 

27 Martie se asociază pentru mine cu Limba Română, cu Ion Inculeţ şi cu bunicul Vasile Costin, primarul care a fost săltat din casă şi dus la minele de cărbune din Donbas pe 10 ani. S-a întors, şi a mai stat 5 ani forţat într-o vie şcolară din Călăraşi, departe de Vorniceni, ca “element periculos”. N-am reuşit să vorbesc prea multe cu el, eram prea mică când a plecat dintre noi. Mi-a rămas de la el o carte de rugăciuni scrise de mâna lui cu creion chimic. 

Nu ne-a povestit niciodată unde a fost şi prin ce a trecut, nu mi-a vorbit nimic de Ion Inculeţ N-a fost un om supărat pe regim şi asta n-am înţeles-o niciodată. Muncea mult şi vorbea cu tâlc. Se purta îngrijit, cu cămaşă albă zilnic. Serile citea şi se ruga în singurătate, cu uşa încuiată. Mergea drept pe drum. Era frumos şi plin de demnitate.. Nu înjura. Nu mânca mult. Nu bea decât două păhăruţe de vin bun la o masă. Vinul îl cumpăra numai de la oameni gospodari care ştia el că aveau vie şi făceau vinul curat. De regulă, lua de la Vasia Lichian, cum îi spunea el, o ruda apropiată şi un bun gospodar. Mergea la el pe înserate, cu o carafă de vreo 5 litri, îmbrăcată cu papură. Nu-i plăcea să fie văzut că merge după vin, el care a ţinut viile satului… Venea acasă bolmojind nemulţumit: “Eu,când mă întâlnesc cu un om gospodar pe drum, mă închin de departe. Dacă e mai tânăr ca mine, îl las să se apropie. Dacă văd că n-are de gând să zică primul “bună ziua!”, îi zic eu, că nu-mi cade limba. Dar tot omul trebuie să ştie când se-nchină el primul şi când i se închină lui. Cel din gospodari se vede de la o poştă.” 

Îmi pare rău că nu m-am priceput să-l întreb despre Inculet. Azi, la Vorniceni, puţini îşi mai amintesc de el. Dar strada care duce spre moşia de cândva a lui Inculeţ îi poartă numele. 

Maică-mea a fost deportată în Siberia împreuna cu două surori mai mici ale ei. N-a povestit prea multe despre viaţa de acolo. Duminica, scotea fotografiile din Siberia şi le vântura în tăcere. Uneori plângea. După “90 ne-a zis doar atât: “Aveţi grijă ce vorbiţi. Nu cred eu că se vor schimba toate chiar aşa de uşor…” 

Familia mamei, Costin, din Vorniceni, şi familia tatei, Puiu , din Scoreni, au fost reabilitate în “90. Tatăl meu a fost printre primii care şi-au ridicat certificatele de reabilitare. Recompensa totală ce le-a revenit părinţilor mei a constat din 6 mii de cupoane. Mama ne-a chemat pe toţi trei fraţi şi ne-a zis:” Ăştia nu-s bani. Cumpăraţi ceva la copii, de altceva nu vă ajunge. Am fi vrut să vă putem da mai mult. Nu ne-am ales cu nimic din averea lui tata. A fost mare gospodar şi tot ce a avut, a agonisit prin munca lui şi a noastră: vii, livadă, păsări, vite , oloiniţă, maşină de cusut Singer. În beciul nostru se întorcea carul cu 6 boi. Aceşti bani nu înseamnă nimic pentru mine. Eu aştept de ani de zile hârtia de reabilitare, să pot merge pe drumurile satului cu capul sus, că n-am făcut nimănui niciun rău…” 

Din “57, de când s-au întors din Siberia, cu doi copii mici, nimeni dintre rude nu i-a întrebat nimic – unde au fost, prin ce-au trecut. Nimeni nu i-a compătimit. Dimpotrivă, rudele care au scăpat din întâmplare de deportări, îi sfătuiau să tacă, să nu discute cu nimeni: “Am auzit c-o să ridice lume din nou. Voi sunteţi cu pricină, luaţi seama să nu vă ducă înapoi .” 43 de ani a trăit cu această frică. Ce faci cu 6 mii de cupoane împotriva la 7 ani de Siberia plus 43 – de teroare, când se temeau să respire în propria casă, când se temeau să vorbească cu glas tare, să nu fie auziţi din drum ?.. 

Când ne auzea cântând, se oprea din lucru, se aşeza şi ne ruga să cântăm mai tare: “Am cântat şi eu în tinereţe, dar mi s-a oprit cântecul în gât , acolo, în Siberia. Parcă nici n-am mai fost tânără, parcă nici n-am mai cântat. Alţii mai cântau, mai ales ucrainencele, da pe mine mă îneca plânsul şi nu puteam …” 

Mi-i dor de mama. Aş fi vrut s-o răzbun, dar nu ştiu cum. Şi am scris aceste rânduri. Sper să nu se supere că am povestit prea multe. Nu-i plăcea să vorbească despre ea… 

Când vine 27 Martie, mâ gândesc la Limba Română. Mă gândesc la Elena Alistar, la Ion Inculeţ, la bunicul Vasile Costin, la mama, Claudia Costin, la părintele Gheorghe Gavriliţă din Vorniceni… Cred că ştiu de ce. 

Martie, 2010
  

Referinţă Bibliografică:
Dor de mama / Valentina BUTNARU : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 55, Anul I, 24 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valentina BUTNARU : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina BUTNARU
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!