Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Ion C. Hiru         Publicat în: Ediţia nr. 229 din 17 august 2011        Toate Articolele Autorului

DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
OAMENI SIMPLI, DAR ADEVĂRAŢI 
  
1. Nae lu' Doguţă 
  
Scriind aceste rânduri, mă duc cu gândul la un personaj al lui Agârbiceanu, numit Fefeleaga, acea ţărancă truditoare a cărei soartă tragică mai smulge încă lacrimi din ochişorii copiilor. 
  
Un personaj real existent în toate satele româneşti, mai ales în cele de munte.  
  
Fiecare sat îşi are Fefeleaga lui, chiar dacă personajul este masculin.  
  
Dis-de dimineaţa, vara, auzeai pe uliţele Domneştiului, fluierul melodios, chiar corect muzical, al truditorului Nae lu' Doguţă, fredonându-şi cântecul din buzele arse, fie de arşiţe, fie de geruri: „Pe sub deal, pe sub pădure/Trec fetiţele la mure/Zărzărea, zărzărea, zărzărică, zărzărea/Pe la poarta mândrei mele, Ionel trecea”. 
  
Când buzele îi oboseau de melodiosul fluierat, începea să cânte din gură. Anunţa la acea oră, oamenii satului că Nae lu' Doguţă şi roaba lui, în sezonul de vară, sania în sezonul iernii, au ieşit pentru a le sta la dispoziţie. Îşi câştiga existenţa prin muncă cinstită. 
  
Îl vedeai cu câte un sac de porumb ducându-l la moară, să-l macine pentru un sătean sau altul, însoţit fiind de cântecul său. 
  
Încălţat cu tradiţionalele opinci confecţionate din anvelope tocite de maşină, legate cu şnur de piele împletit deasupra gleznei, peste pantalonul din dimie groasă lucrată în război, vara cu pălăriuţa pe cap, iarna cu căciula de miel puţin ţuguiată şi cu un dulman gros, căptuşit cu pielicică de oaie, de dimineaţa până seara, mereu ocupat, greu putând să-l arvuneşti pentru o treabă sau alta. 
  
El, Nae lu' Doguţă, dădea culoare tabloului satului, pentru că era al nostru, al satului, al tuturor. Când boala îl lega la pat, satului îi lipsea ceva, o rotiţă nu funcţiona. 
  
Şi ce mult s-a bucurat acest truditor al satului când gropile şi bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spiţe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui, îl îngrijea, ungea rulmenţii, spăla bena din tablă, mereu gata să meargă la moară să macine azi pentru unul, mâine pentru altul. 
  
Cum nu există pădure fără uscături, aveam şi noi în sat oameni care nu apreciau statutul de om şi truditor al lui Nae. Nu o dată îl vedeai plângând, reclamând pe unul sau altul, fie că i-a întors căciula pe dos, fie că a încercat să-i dea pantalonii jos sau îl mânjeau cu cărbune ori vopsea pe faţa arsă de soare, îmbibată cu sudoarea muncilor. 
  
Mila se îndrepta mai mult asupra acelora ce săvârşeau asemenea nelegiuiri, iar pe el oamenii adevăraţi îl încurajau, îi ţineau parte sau chiar se hărţuiau cu nemernicii. 
  
Greu le-a fost acestora să se debaraseze de astfel de apucături, greu le-a fost să realizeze că Nae lu' Doguţă trudeşte din greu să-şi câştige existenţa şi că în faţa acestui om cinstit se cade a-ţi ridica pălăria. 
  
Îmi vine în minte o întâmplare ce merită a fi luată în seamă. Era în vara anului 1974. Îl rog să-mi aducă o ladă cu sucuri şi trei sifoane mari de doi litri. A pus lada goală în roabă, iar eu cele trei sifoane duble. Nu vedea bine şi după ce pipăie sticla sifonului mă roagă să nu mă supăr, refuzând să ia în roabă sifoanele fără plasă, „poate să facă explozie, dom' Nelu, că nu au sită”. Aşa era, l-am înţeles. Îmi aduce lada plină cu sucuri şi îi dau 15 lei. I-a băgat în buzunar şi, însoţit de cântecul său, a plecat spre sat. Seara, la poarta mea era Nae. Credeam că a pierdut ceva. Nu pierduse, ci venise să îmi dea înapoi 10 lei, pentru că transportul costa numai 5 lei. Am rămas surprins. L-am chemat în curte, i-am dat să mănânce şi apoi, i-am mai dat 10 lei. Total, 25. Cu greu i-a primit. Câtă cinste şi omenie am putut simţi din partea unui istovit al roabei sale, un ţăran harnic al cărui singur ţel era munca şi un câştig cinstit. 
  
Cu mult respect, m-a rugat să merg cu el a doua zi, la CEC, să-i calculeze dobânda de pe carnete. Avea trei. Pe două câte 10.000 de lei, iar pe celălalt 5000, bani câştigaţi cu mâinile şi cu sudoarea frunţii. Bani cinstiţi, strânşi cu leul. De atunci, de multe ori mergeam să-i depun alţi bani pe care îi strângea. 
  
Tare supărat era într-un timp, când după moartea tatălui meu, nu se mai scoteau sifoane. Era o sursă de câştig pentru Nae, căci căra sifoane oamenilor şi aceştia îl plăteau. 
  
Era apreciat de oamenii adevăraţi ai satului. Îmi amintesc că într-una din discuţiile mele cu medicul Teja Papahagi, ce se întorsese din Europa, îl întreb după multe povestiri frumoase: „De ce nu aţi rămas dincolo, domnule doctor, mai ales în Germania, unde vă sunt şi surorile”?. După un moment de tăcere, a suspinat adânc şi îmi spuse: „Neluţule, acolo îmi lipsesc multe, care nu ţin de baza materială. Îmi lipseşti tu, familia Mitucă, Năică Avram, îmi lipseşte cântecul cucului primăvara, îmi lipseşte chiar fluierul lui Nae lu' Doguţă”. 
  
Am rămas surprins de răspunsul romantic al marelui om şi medic Teja Papahagi... Îi lipsea chiar fluierul acestui truditor al Domneştiului. 
  
Şi aşa, într-o zi, apune soarele peste ochii bolnavi şi istoviţi, care de-abia mai zăreau ai lui Năică lu' Doguţă. Fluierul său, care de o viaţă fredona „zărzărică, zăr zărea” a încetat să mai răsune pe străzile Domneştiului. S-a stins acea luminiţă din viaţa satului. S-a stricat acea rotiţă din marele angrenaj al localităţii. Ca orice mu ri tor, Nae lu' Doguţă merge să ducă la moară şi pentru cei ce au fost şi nu mai sunt. 
  
Oare tot aşa de zbuciumată îi va fi şi viaţa de dincolo? Oare aceeaşi soartă de truditor o are? Ştie doar Dumnezeu! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI / Ion C. Hiru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 229, Anul I, 17 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Hiru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!