Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014        Toate Articolele Autorului

O umbră... fără lacrimi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Atunci când o fiinţă iubită ne părăseşte pentru totdeauna, urmându-şi calea spre stele, în acele momente simţim cum ne fuge pământul de sub picioare...
Fără să ne dăm seama, sfâşiaţi de durere, o căutăm mereu, însă oricât am vrea să o găsim din nou, nu o vom mai găsi niciodată...
Ii strigăm numele, dar oricât de tare am striga şi oricât ne-am ruga să se întoarcă la noi, ea nu ne va mai putea auzi...
Nimeni nu ne poate ajuta în acele momente de durere. Nici un cuvânt de mângâiere nu ne va elibera de acel sentiment necruţător... care ne sfâşie inima în bucăţi...
Ne-am dori să strigăm tot amarul din nou şi căutăm, răpuşi de durerea interioară, să găsim un vinovat...
Nimeni nu ne poate alina durerea ce ne macină fibră cu fibră! Nici un cuvânt de mângâiere nu poate opri avalanşa aceea dureroasă care se rostogoleşte peste noi fără milă, îngropându-ne sub ea.
 

Deseori am comparat evoluţia vieţii... cu zborul unei săgeţi pornită dintr-un arc, ce se înalţă cu repeziciune spre cer...; aşa şi viaţa noastră: cu prima rază de lumină văzută la naştere, începem acel ”zbor”... ne înălţăm tot mai sus... până ajungem la maturitate, ca apoi, la fel precum săgeata care pierde din înălţime şi viteză, întorcându-se din înălţimile cerului înapoi pe pământ, să ajungem şi noi la bătrâneţe, la sfârşitul... ”zborului” pe care l-am simţit ca fiind atât de frumos însă atât de scurt...  

Din momentul în care fiinţa iubită nu mai este lângă noi, ne ofilim... şi cu fiecare zi ce trece, suferim în tăcere, până ajungem... ”o umbră” fără lacrimi, cu sufletul plin de durere.
Nimeni şi nimic nu ne poate lua durerea din suflet...
Se spune că timpul vindecă orice rană... însă realitatea îmi arată cu totul altceva...
Timpul poate alina durerile, însă el nu poate vindeca rănile adânci din suflet.
Durerea simţită atunci când pierdem o fiinţă iubită, va rămâne mereu în sufletele noastre, până când şi noi la rândul nostru ne vom înălţa către alte dimensiuni...  

O grijă uriaşă mi se strecoară în suflet şi deşi încerc să o ignorez, ia proporţii din ce în ce mai mari: este frica în faţa inevitabilului.
Teama de a pierde fiinţe dragi mie, mă copleşeşte din ce în ce mai mult...
De fiecare dată când gândesc la anii ce trec şi la vârsta înaintată a părinţilor, simt o apăsare în suflet care-mi îngreunează respiraţia.
Imi este greu să explic ceea ce simt în momentele de faţă, când îmi aştern aceste gânduri...  

Mulţi dintre prietenii mei au trecut prin situaţii de coşmar şi le-am simţit durerea şi deznădejdea din sufletele lor, precum ar fi fost propria mea durere...
Suferinţa lor a fost suferinţa mea, iar deznădejdea lacrimilor lor a fost şi deznădejdea mea...
Le-am simţit neputinţa şi tragedia prin care treceau. Am plâns, fără ca cineva să fi văzut, alături de ei, deşi distanţa dintre noi era de mii de kilometri... Durerea ce o simţeam în acele momente trecea peste orice graniţă...
Aş fi dorit în acele momente, să îmi ajut prietenii; aş fi dorit să le iau durerea şi să le eliberez sufletele de tristeţe...  

Gândul că şi eu voi pierde fiinţe dragi mie, mă face să sufăr şi să simt, de pe acum, teama cum se strecoară din ce în ce mai mult în adâncul sufletului.
Oare voi reuşi să-mi înving frica şi durerea în faţa momentului despărţirii...? oare voi reuşi să fiu de ajutor familiei mele atunci când unul dintre părinţi ne va părăsi...?
Imi este frică.
O frică de care nu scap nici o secundă, nici atunci când trupul îşi cere odihna nopţii...
Somnul nu se mai prinde de mine, iar liniştea care era prietena nedespărţită sufletului meu, a dispărut deodată, lăsând locul grijii şi gândurilor grele...
Fiecare clipă este umbrită de acest gând şi oricât aş încerca să-l alung, el se întoarce cu încăpăţânare şi se infiltrează în fiecare fibră a fiinţei mele...  

Nu vreau ca acest gând negru să-mi umbrească soarele vieţii!
Nu vreau să-mi risipesc clipele frumoase ale vieţii, gândind la clipele dureroase care vor veni cât de curînd...
De aceea voi căuta să-mi liniştesc sufletul şi să-i îndepărtez frica necruţătoare...
Singura posibilitate de a reuşi acest lucru, este aceea de a mă consacra mai departe muncii mele creatoare; de a trăi ACUM clipa şi de a o simţi şi onora până ce se va prelinge printre braţele timpului...
Mulţi dintre noi nu dau importanţă clipei prezente, lăsând ca ea să se piardă fără a o fi trăit...  

Nu vreau să-mi irosesc prezentul, tremurând de teamă în faţa viitorului.
Până... atunci, vreau să mă bucur de prezent, de părinţii mei iubiţi, de copii, de soţ, de soare, de flori, de prietenii dragi mie şi de tot ceea ce mă înconjoară.
Voi trăi fiecare secundă precum ar fi... ultima din viaţa mea, însă umbra din suflet mă va urmări mereu...
Ştiu că până la urmă, voi deveni şi eu o umbră... fără lacrimi.  

© D. Theiss  

Referinţă Bibliografică:
O umbră... fără lacrimi / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1232, Anul IV, 16 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!