Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



Doi ani de la eternitatea Profesorului Gheorghe Pârnuţă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Doi ani de la la plecarea Profesorului Gheorghe Pârnuţă ...  
  
Ar fi trebuit să ţinem la el ca la ochii din cap. Şi, n-am făcut-o!... 
  
L-am cadorisit cu titlu de cetăţean de onoare al Rucărului, crezând că este răsplata nimerită pentru truda sisifică de-o viaţă ca „salahor” al bucoavnelor, rătăcite în cotloanele de lumină îndelung zăbrelită din arhive, în miile de manuscrise şi izvoare îngălbenite de timp şi uitare şi a căror înţelepciune, viaţă şi jertfă a înaintaşilor ni le pune, iată, tălmăcite şi pline de semnificaţii, la îndemână. Crezând că ne-am achitat de „cota de recunoştinţă” pe care cei de azi i-o datorăm, fie şi numai pentru că, numele familiei şi viţei de neam din care ne tragem noi rucărenii, sunt pomenite (şi) datorită râvnei sale dezinteresate !... 
  
„Potentaţii” zilei („mărimi politice locale” şi „finanţatorii” propriilor interese) i-au promis subvenţionarea editării celor zece volume de manuscrise rucărene, la care lucrase cu migală zeci de ani şi care urma să fie locul tuturor „plecărilor şi întoarcerilor”, legitimităţii fiinţării şi năzuinţelor noastre comunitare, altarului credinţei şi demnităţii strămoşeşti la care s-ar încolona, ca-ntr-o sfioasă şi cucernică procesiune, toţi urmaşii noştri de-aici înainte ... I-ar fi costat cât „cheful” de-o seară la unul din barurile sau pensioanele amploaiaţilor ...  
  
Dar, n-au făcut-o!... 
  
A fost nevoit să corecteze această „atenţie” apelând la unica sursă de subzistenţă, o pensioară, spunea într-o scrisoare: „nici cât a paznicului de la fabrica de cherestea de pe Luncă” iar pentru o măsură mai verosimilă „cam cât a copilului care-am fost pe timpul vacanţelor de vară, când sărăcia lucie şi foametea mă izgonise cu de-a sila şi prea devreme de lângă fota mamei, din copilărie, pentru a slugărnici pe mai nimic la fabricile lui Ilie Băjan şi Iosif Teodorescu de odinioară!” ...  
  
A suportat cu demnitate şi umilinţă creştină mârlănia unui „inchizitor de ocazie” care l-a huiduit şi fluierat, printre rătăciri bahice convulsive şi de nereprodus, că i-ar fi lezat „onoarea familiei” - prin publicarea unor pagini cu valoare de document istoric şi a cărei singură vină a fost aceea de a-l fi reprodus ad literam, în starea sa cea mai crudă şi directă, fără „şlefuiri” de conjunctură, party-priu-ri şi bălmăjeli, într-o carte pe care rucărenii ar trebui s-o folosească drept „manual de însuşire” a adevărului ... Dacă va fi existând aşa ceva, pe undeva, dar şi dacă mai avem nevoie de acesta! 
  
A „invitat” onor factorii locali să se aplece asupra legalităţii unor situaţii de facto privind originea, amplasamentul, întinderea şi adjudecarea proprietăţii, modul transmiterii, împărţirii şi măsurării bunurilor patrimoniale funciare, obşteşti sau private, silvice sau agricole. Le-a pus în faţă suprema dovadă: înscrisurile din documentele reallity ale timpului, unde nu poate fi loc de întors.  
  
Şi, nu a fost ascultat!... 
  
Se bucura ca un copil de orice îl înconjura şi venea de la Domnul şi de la oameni buni, la o vârstă la care alţii îşi „atârnaseră în cui” ascuţişul judecăţii, limpezimea cuprinderilor cauzale ale oricăror situaţii avute în vedere, era în culmea fericirii când cineva îi dădea bineţe, asculta sfaturile sau îi citea pagini - din cărţi la care a „osândit” de-a dreptul, dintr-o vastă operă ajunsă la aproape o sută de cărţi, pentru a împlini probabil o simetrie profeţită în sintagma care se-nălţase în rugă neîncetată „aproape o sută de cărţi în aproape o sută de ani”, pentru a recupera anii pierduţii ai „inactivităţii” de care nu se face, până la urmă, nimeni vinovat. 
  
Şi, Dumnezeu l-a ajutat! 
  
Când a fost nominalizat la prestigiosul titlu de Omul anului – 2002, de către American Biographical Institute, Inc., conferindu-i-se Medalia de Aur de Onoare din acelaşi an, Institutul internaţional de cercetare al renumittei organizaţii neguvernamentale şi-a motivat alegerea (dintre sutele de opţiuni) „pentru rezultatele, realizările şi contribuţiile Dv. pentru societate” amintind, în expunerea de motive că „am avut nevoie de multă deliberare ca să decidem ale cui rezultate şi contribuţii sunt cele mai bune” şi încheind cu invidiata şi onoranta asigurare că „o asemenea recunoştere are respectul Statelor Unite ale Americii în general, dar şi al uneia dintre cele mai autoritare Instituţii Biografice din lume”. 
  
Cu ani în urmă, la un conclav al lingviştilor şi istoricilor de elită ai Bucureştilor l-a înfruntat pe acad. Alexandru Graur în ce priveşte protocronia „Scrisorii lui Neacşu” de la 1521, susţinând cu argumente imbatabile că scrisul şi învăţătura în limba română n-ar fi fost decât vremelnic apanajul înaltelor feţe laice sau bisericeşti – iar la data de care se face tradiţional vorbire, acestea ar fi avut deja un vădit caracter de masă. La sfârşitul dezbaterilor, Graur s-a înclinat reverenţios, l-a bătut pe umăr şi i-a recunoscut superioritatea argumentaţiei, ţinând totodată să se autoinvite pe terenul propriu al cărturarului rucărean, pentru a se pune de acord asupra elementelor aflate în suspensie. De unde se vede că, oamenii mari îşi recunosc adesea limitele, spre cinstea lor. 
  
Mi-a destăinuit cândva c-a avut drept model de simţire românească şi creştină pe episcopul Chesarie de la Buzău, a cărui operă şi viaţă monastică i-au dat revelaţii, iluminându-l! 
  
Pe cine ai tu cetitorule, drept model!? 
  
Un rucărean de azi, de tradiţie cărturărească autentică, scriitorul şi regizorul Ioan Puiu Stoicescu, îi surprinde măiestru trecerea prin şi în istorie: 
  
„N-a lăsat timpul să treacă pe lângă el. L-a oprit în vârful peniţei, l-a răsucit în firul de cerneală, l-a răstignit pe pagini şi l-a pus să rodească în valoroasele sale cărţi, în cursurile pentru învăţăcei, în documente” ... A cinsit locul natal ca nimeni altul!  
  
Noi ce-am făcut pentru el ca om, ori pentru locul şi pentru timpul nostru sub soare!? 
  
Cineva, în câteva versuri neîndemânatec meşteşugite a îndrăznit, cu o anumită plasticitate, să-i evoce înfrigurata neodihnă, numindu-l: 
  
„Senior al tâmplei pe care vremurile 
  
Haşurează cu seninătate începuturile noastre” ...  
  
Şi numai pentru atât, Dumnezeu l-a iertat!” 
  
Iar noi, nevrednicii lui semeni, cu ajutorul Celui de Sus, să-l înrămăm veşnic în inimile noastre recunoscătoare !  
  
George Nicolae Podişor 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Doi ani de la eternitatea Profesorului Gheorghe Pârnuţă / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 167, Anul I, 16 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!