Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

 Dobrogea şi negoţul pontic mediteraneean în Evul Mediu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Începând cu secolul al XIII-lea,datorită extinderii puterii maritime a comunelor italiene Veneţia şi Genova îndeosebi, ce vor ajunge să deţină supremaţia navală şi comercială în Marea Mediteraneana, genovezii fiind aceea ce vor crea la Pera, în inima Imperiului Otoman, o nouă colonie comercială, nici litoralul Mării Negre nu le va scăpa din atenţie. Aşezarea prielnică, la întretăierea unor mari drumuri comerciale ce îi atrăseseră şi în antichitate pe vrajnicii navigatori şi negustori greci, va da spaţiului românesc de la Dunărea de Jos şi mare o nouă coordonată în comerţul european, îndeosebi pentru secolele al XIII-lea şi al XIV-lea.  

Despre importanţa comercială, despre volumul comerţului practicat de genovezi, cei ce vor determina apariţia unor colonii proprii la Chilia(Licostomo)[1] şi Cetatea Albă (Montcastro sau Maurocastron)[2] vorbesc însemnările notarilor genovezi de la Caffa şi Pera şi în special cele ale lui Gabrielie Predomo. Aceste însemnări, peste 300 de acte scrise la Pera în faţa notarului genovez sus-amintit, pomenesc despre tranzacţiile comerciale în Marea Neagră la finele secolului al XIII-lea, despre contractele încheiate de genovezi cu producători din Vicina,Chilia[3] sau Caffa pentru cumpărarea de grâne în special, de peste, lemn, piei de animale.  

Pe harta geografului Idris, pentru secolul al XII-lea, Cetatea Albă apare cu numele de Armocastro, fiind localizată la două zile de Desina(desigur controversata Vicina). El menţionează că bizantinii şi genovezii foloseau Cetatea Albă ca port şi antrepozit de mărfuri şi cereale. Călătorii străini descriu oraşul ca fiind populat de genovezi, români, armeni şi alte neamuri, numind-o Montcastru sau Belgrad.  

Un moment important, atât pentru istoricul religios al oraşului, cât şi pentru înţelegerea mai nuanţată a laturii etnice a existenţei acestuia, îl constituie anul 1330,când tânărul Ioan, negustor din Trapezunt,este pârât de comandantul navei cu care venise la Cetatea Albă, iparhului oraşului;acesta spune că Ioan, creştin fiind, ar vrea să treacă la mahomedanism. Iparhul era înconjurat de colaboratori evrei şi tătari, de aceea i-au maltratat,apoi l-au ucis pe tânărul Ioan care a refuzat să se dezică de religia sa. Este povestea Sfântului Ioan cel Nou, relatată de mitropolitul Grigore Ţamblac, poveste ce arată că factorul etnic predominant de la conducerea oraşului era, la acea vreme, altul decât cel autohton. [4]  

Cetatea Albă, se pare construită pe locul anticului Tyras, apare cu această denumire abia în epoca sa de măreţie, când este oraş al Moldovei lui Ştefan cel Mare, numărând aproximativ 20.000 locuitori şi înscriindu-se printre cele mai mari oraşe europene de la acea dată. Până la acea dată se poate afirma cu certitudine că oraşul cunoaşte o deosebită dezvoltare economică şi comercială, mai ales, ştiută fiind importantă pe care i-o acordă în planurile lor de extindere a supremaţiei maritime şi deci de dobândire a controlului efectiv al drumului comercial,, moldovenesc’’ce legă Occidentul cu Orientul de către regele Sigismund al Ungariei, apoi de însuşi Ştefan cel Mare.  

Pentru sfârşitul secolului XIII Cetatea Albă,numită de turci şi slăvi Akkerman sau Maurocastron,este un oraş comercial foarte important în schimbul produselor agricole, astfel este atestată prezenţa pe la 1290 a unei corăbii genoveze din Calfa sosită aici pentru a luă grâne. Localităţile dunărene în totalitatea lor au o mare importantă în procurarea de grâu pentru genovezi,cantităţi mari de cereale de care aceştia aveau nevoie,în permanenţă încărcându-se din porturile maritime şi fluviale ale Dobrogei.  

Cercetând portulanele medievale cu privire la litoralul Mării Negre, Gh.I.Brătianu constată că hărţile lui Angelino Dulcert din Majorca(1339) şi a fraţilor Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei şi Bugeacul de mai târziu,deci şi Dobrogea până la Limanul Nistrului.Într-o prima etapă,spune amintitul nostru istoric, studiind aceste portulane, că şi colegul sau N.Grămadă, se ajunge la concluzia că aceşti geografi occidentali au comis o simplă confuzie cum au mai fost în hărţile lor. Dar Brătianu consemnează în continuare că în secolul XIV învăţatul arab Abulfeda menţiona Akkerman că un oras,,din ţara bulgarilor şi a turcilor’’, iar cronicile şi cataloagele de mucenici ale Ordinului Franciscanilor de la începutul secolului XIV arată deasemenea că unul din misionarii acestui ordin,franciscanul Angelo de Spoleto,a fost ucis de bulgari la Maurocastro,numele pe care portulanele vechi îl dau Cetăţii Albe.[5] Faptul, petrecut în 1314,era însemnat de o ,,relatiune a martirilor şi mânăstirilor fraţilor minorităţi în Orient’’.€™  

Colecţia de regulamente şi hotărâri maritime denumită Imposicio Officii Găzărie, din 1314 instituindu-se un oficiu special pentru colonii şi comerţ în Marea Neagră, conţine un document datat 22 martie 1316 prin care guvernul genovez rupe legăturile comerciale cu împăratul bulgarilor Fedixclavus (Svetoslav) amintind de pagubele suferite de negustorii genovezi pe teritoriile acestui suveran,în special în Maurocastrou, deci toate documentele mai sus enumerate în duc pe Brătianu la concluzia că stăpâneau aceste ţinuturi bulgării,dar nu cei din vechiul Imperiu româno-bulgar, ci bulgarii de pe Volga, cărora li se plătea probabil un tribut ca semn al recunoaşterii suzeranităţii faţă de aceştia, menţinându-se organizarea proprie locală, dar cu care vor intră oarecum în conflict şi coloniştii genovezi pe aceeaşi temă perena a controlului comerţului la Marea Neagră.  

Chilia apare în secolul al XI-lea în Lexicul lui Fotios,patriarhul Constantinopolului care trimite o corespondenţă învăţăcelului său de aici, Toma protospătar şi arhonte de Lycostomyon ,,ca o aşezare negustorească, o factorie comercială.[6]  

Iniţial port bizantin pentru dirijarea ,controlarea traficului naval dunărean,Chilia a funcţionat pe insulă.În apropierea fortăreţei bizantine,genovezii vor ridica mici depozite,magazii,sure;pe măsură creşterii cantităţii de cereale,a abordării comerţului cu piei de vite se va lărgi suprafaţa administrativă a portului apărând două componente-construcţiile din insulă,militare şi comerciale,şi noul cartier plasat la malul stâng moldovenesc al fluviului.I talienii vor dota într-o prima etapă cetatea fortificată propriu-zisă cu port cu antrepozite, magazii, case de locuit pentru negustori şi autorităţi, sediile unor instituţii bancare,instituţii oficiale,lăcaşe de cult (biserici ortodoxe sau catolice). Ca urmare a volumului mare de produse destinate schimbului-grâne, piei, peste pentru export şi mătăsuri, postav, mirodenii, diverse fructe pentru import-se va crea un nou cartier Chilia Noua, cu port comercial propriu-zis.  

În actele notarului Antonio de Predenzzolo, întocmite între anii 1360-1361 în număr de 100,apare menţiunea că la conducerea oraşului se află un consul genovez Barnabo,în viaţă să civilă fiind notar şi jurist.Sunt menţionaţi de asemenea doi bancheri italieni prezenţi la Chilia-Buscarini şi Bernanno,precum şi numeroşi negustori italieni,greci,armeni,vlahi.  

Din aceleaşi acte rezultă că negoţul era orientat spre Pera şi oraşele italiene, luându-se de aici grâu, miere, ceară, vin, sare, sclavi. Aşezarea de la Chilia, spun aceleaşi acte ale notarului Predenzzolo, avea o măcelărie a unui armean, o croitorie, o moară cu tracţiune animală,un cuptor de fierear,locuitorii ei fiind români, greci, armeni, italieni, ruşi, bulgări, tătari, raguzani.  

Chilia.denumită astfel de la grecescul,,κύτταρο’’.ce ar ţine atât de o aşezare monahala, prezenţa aici, cât şi de frigul care se constată la o şedere mai îndelungată, se distinge de Licostomion, după cum remerca N.Iorga ,,Chilia cea veche era pe insulă şi se chemă Licostromo’’, pe malul nordic ridicându-se Chilia cea noua,care totuşi nu era Chilia de astăzi,urmare a creşterii importanţei comerciale a acestei aşezări care iniţial are rol de factorie comercială şi de bastion de apărare,găzduind în secolele IX-X flotă bizantină de pe Dunăre,controlând o parte din traficul fruvial şi maritim la acea data,iar sub oblăduirea coloniştilor genovezi dezvoltând o scehala pentru cereale destul de importantă în traseul ceomertului dunărean-o spune notarul Damian Andreea într-un act public datat 1360. [7]  

Mult controversata Vicina,cea care apare prima oară menţionată în lucrarea Anei Comnena,depăşea prin tranzacţiile comerciale Caffa şi alte factorii din Marea Neagră. Idrisi o menţiona pentru secolul al XII-lea ca un oraş înfloritor, cu locuri deschise, cu câmpuri roditoare şi culturi cerealiere, în el existând tot felul de grâne ale căror preţuri sunt mici”.Vicina[8]a colaborat cu Lycostromo la adăpostirea şi funcţionarea flotei danubiene.În secolul al XIII-lea afacerile sale anuale,menţionate în însemnările notariale sus-amintite,se ridicau la 3200 hiper-peri de aur,ceea ce era o cifră foarte mare pentru acea data,deci negoţul practicat aici nu era deloc lipsit de importantă. [9]  

Dar Vicina rămâne încă o enigmă, nelocalizată în teren ea poate fi oriunde-fie la Pacuiul lui Soare cum o consideră P.Diaconu, zona Ostrov-Călăraşi-Silistea fiind o regiune cerealiera, iar circulaţia monetară pentru secolele XII-XV fiind foarte mare, fie la Isaccea-după N.Iorga, Gh.I.Brătianu, C.C Giurescu, fie între Isaccea şi Tulcea.  

Cronica rusească a mănăstirii Ipatienskaia menţionează o localitatea Stînă(Ditinia),care ar fi putut fi Vicina.În codex 534 Din Bibliotecă Marciana-Veneţia pentru secolul XII e menţionat oraşul Vic(Vicina), iar pentru secolul XIII actele notarului Gabriele Prodomo din perioada 1 iulie-6 octombrie 1281 menţionează cifră de afaceri foarte mare a acestei aşezări comerciale dunărene ,comerţ intens făcut de oraşul de la Dunăre cu Caffa şi Pera şi de aici,cu lumea mediteraneeana.  

Hărţi italiene- a lui Perino Vesconte fixează Vicina pe malul dobrogean în amonte de deltă, a lui Angelino Dulcerto între triunghiul Drevei şi al Deltei, a fraţilor Pizzigani plasează Vicina în amonte de Deltă pe malul drept al Dunării, iar pentru mijlocul secolului al XIV-lea pe mapamondul unui călugăr franciscan Vicina e menţionată că o cetate pe o insulă la gurile Dunării sau o mare cetate. [10]  

Actele notariale genoveze indică o scădere sensibilă a comerţului prin Vicina prin cifră de afaceri pentru secolul al XV-lea ,cauzele fiind greu de precizat că şi locul existenţei sale.  

Ascensiunea politică şi militară a lui Dobrotici,despotul Ţării Carvunei ce-şi va extinde autoritatea asupra întregii Dobroge, va duce la cunoscutul conflict cu genovezii.Deşi documentele care îl menţionează sunt puţine,acest conflict este sigur şi va duce la închiderea Chilei pentru mărfurile italiene apoi la Lycostomo cu galere genoveze pe care acesta le va învinge.Pentru perioadă domniei sale în Dobrogea deci,comerţul genovez va avea de suferit ceea ce îi va atrage apelativul, din partea acestora, de”nedreptul şi crudul dusmanal oraşului Genova şi al tuturor genovezilor”[11].Se poate presupune că autoritatea să era concretizată prin încasarea unor taxe de la navele străine ce veneau să încarce mărfuri din acest port că şi dintr-o supremaţie militară-deci înlăturarea flotei militare de la Chilia iar de la conducerea oraşului este de presupus că a înlăturat elemntul genovez.  

Pentru a ilustra mai bine negoţul intens practicat la Dunărea de Jos, nimic nu poate fi mai sigur decât mărturiile arheologice şi anume descoperirile numismatice-numărul mare de monede (bizantine, italiene, bulgăreşti, tătăreşti, sârbeşti, româneşti) relevă extinderea schimburilor comerciale.Comerţul-cel care asigură caracterul urban al aşezărilor-se face între oraşele din zonă şi centre apropiate:o dovedesc descoperirile arheologice,ceramică smălţuită de Cetatea Albă descoperită la Enisala,vase din paşte roşie-gălbuie onfectionate în oraşele dintre Prut şi Nistru la Nufărul şi Pacuiul lui Soare,podoabe din aşezarea insulară sud-dobrogeană (Pacuiul lui Soare) la Dinogetia şi altele.  

Dar comerţul se face şi cu centre mai îndepărtate:astfel s-au găsit fusaiole de Ovruci,ouă de lut smălţuite,engolpioane la Kiev sau Constantinopol ,podoabe din aur sau argint,ţesături scumpe,obiecte din sticlă,ceramică din oraşele bizantine nord-pontice sau sud-balcanice,egeene şi apusene sau obiecte de metal ori ceramică din Orientul Îndepărtat sau apropiat în zonă Dobrogei. [12]  

Descoperirea la Pacuiul lui Soare a peste 1500 piese monetare[13], la Noriodunum a peste 4000 monede, la Dinogetia peste 1000 la fel la Troesmis sau Nufărul nu pot fi decât dovadă acestor schimburi intense de mărfuri ce se practicau la Dunărea de Jos. Pentru secolele X-XII monedă imperială este unică din secolulu al XIII-lea apărând şi celelalte tipuri sus-menţionate,pentru secolele XIII-XIV monedă bizantiva cunoscând un regres continuu cantitativ şi calitativ.Acum apare sistemul tăierii monedelor,ceea ce semnifică deprecierea lor.  

Datorită creşterii autorităţii statelor în diferite oraşe,se băţ monede în aceste aşezări-despotatul de Isaccea.În privinţă coloniilor genoveze apărute în secolele XIII-XIV în următoarea ordine Vicina, Chilia-Licostomo şi Isaccea, nu deţinem informaţii privind existenţa unor comptoare genoveze decât în acestea nu şi în orasele maritimeEnisala, Zanovarda,Constanza, Pangala,Caliacra,Cavarna, niciunul dintre aceste oraşe nefiind menţionat în actele notariale cunoscute. [14]Dispariţia unei monede locale purtând pe avere portalul şi crucea genoveză este singurul indiciu privind prezenţa genovezilor la Enisala[15].  

Comptoarele genoveze realizau tranzacţii comerciale,colonia genoveză asigură relaţia largă cu late lumi, incluzând oraşul dobrogean în comerţul internaţional al vremii şi impulsionând nivelul producţiei pe ansamblul ei. [16]Colonia era construită în cartiere aprate,destul de închise,după ce în prealabil obţinuse asentimentul şi tertoriul necesar de la suveranul oraşului,de aceea ea nu determină total viaţa oraşului ce o adăposteşte,care se lasă influenţat şi influenţează la rându-i şi îşi desfăşoară activitatea şi însăşi existenţa independent de prezenţa sau absenţa coloniei genoveze.[17]Colonia e un fel de ,,corp strain” care nu face ,,corp comun” cu trupul oraşului indigen ce are propria să structură social-politică,economică,administrativă, fapt care face că la retragerea coloniei italiene oraşul să nu se desfiinţeze,ci să-şi continue,viaţă proprie[18].  

Este de asemenea de menţionat faptul că,în privinţă negoţului, factor determinant al calităţii de oraş al unei aşezări umane,există controverse pe planul teoretizării şi tipologizarii aşezărilor urbane. Astfel,C.C Giurescu [19]consideră că ,,targurile” mentale moldovene, arătând o ierarhizare a acestor aşezări, târgurile fiind fazele incipiente ale unui oraş.  

Şi alţi cercetători în domeniu consideră târgul că fază incipientă a unui oraş, sau trăsătură caracteristică, parte componentă a vietii economice comerciale, pentru că prin târg înţeleg acele pieţe ocazionale sau periodice instituite,ude se omogenizează,se aplatizează diferenţele socile,unde au loc adevărate schimburi culturale,adevărate spectacole ce ţin de o anumită mentalitate tipică epocii şi locului.[20]Târgul presupune întâlnirea între producător şi cumpărător,între oameni de etnii diferite, de culturi diferite, meşteşugarul venind la târg nu doar pentru a-şi comercializa produsele,şi pentru a lega relaţii noi-învăţând noi meşteşuguri, ”furand”, inspirându-se din tehnica altora, deci târgurile sunt momente de evoluţie,de aceea toate aceste aşezări-porturi fluviale saumaritime sunt tot atâtea locuri ale progresului realizat tocmai pe bază acestor”intalniri”culturale între diverse etnii,între produsele diverselor civilizaţii ce se întâlnesc aici, întrepătrunzându-se şi realizând pe viitor noul, plusul adăugat continuu.[21] Fără acest comerţ,fără această deschidere spre Orient,spre Mediterana, regiunea Dunării de Jos nu ar fi putut să-şi menţină fiinţa vreme de patru secole şi jumătate sub stăpânirea otomană,fiinţă etnică şi culturală a autohtonilor,cum dealtfel fără această deschidere dată de poziţia geografică a Dobrogei, nici grecii, nici bizantinii, nici genovezii, nici otomanii, nici alţii nu ar fi orit să ocupe sau măcar să-şi exercite supremaţia comercială a acestei regiuni.[22]  

Integrându-se în negoţul pontic-mediteraneean prin prezenţa acestor italieni la Dunărea de Jos, Dobrogea va fi un bastion înaintat al comerţului românesc, atrăgându-i pe voievozii munteni sau moldoveni ce vor să stăpânească pentru scurt timp legitimul ţinut dintre ape pentru care raţiunea de a există nu putea fi alta decât cea legată de cursul Dunării şi al Mării Negre-comerţul.  

 

 

Bibliografie  

 

1 Gh.I.Brătianu,,,Recherches sur Vicina et Cetatea Albă’, Contributions à l'histoire ... sur le littoral roumain de la Mer Noire, Universitatea din Iaşi,1935\  

2 Gh.I.Brătianu,,,Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti[ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Valeriu Rapeanu]’’, EdituraEminescu, Bucureşti,1980  

3 Silvia S. Baraschi,,,Despre civilizaţia urbană din Dobrogea (secolelor al XI-lea-al XIV-lea’’, în SCIVA. nr.3,4,1991 , tom 42  

4 I.Barnea, St.Ştefănescu, ,,Din Istoria Dobrogei,’’vol.III, Bucuresti, Editura Academiei, 1971  

5 Ana Commena, ,,Alexiada’’, ,,Fontes Historiae Daco-Romanae’’, vol. II, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1978  

6 P.Diaconu,,,Despre localizarea Vicinei’’,în ,,Pontica’’3, 1970  

7C.C Giurescu,,,Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene’’, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1967  

8 N. Iorga,,,Poporul românesc şi marea’’,conferinţa ţinută la Liga Năvală Română, Editura Datina Romaneasca, Văleni de Munte,1938  

9N.Popescu-Spineni, ,,România în izvoarele geografice şi cartografice‘’, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucureşti, 1978  

10 St.Ştefănescu,,,Istoria media a României(partea I)’’, Bucuresti, Editura Academiei, 1991  


[1] Licostomo=denumirea cetăţii şi oraşului de pe insulă,după cum relevă N.Iorga,,,Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe’’, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Bucureşti,1899-,,lycostomion’’în greacă ar insemna,,€gura lupului’’, vechea denumire preluată de la bizantini de genovezi.  

 

[2] Montcastro sau Mauro Castrou=denumiri sub care apare în secolul al XIII-lea-al XIV-lea cetatea veche romană Tyros,Cetatea Albă(Belgrad,Beograd)de mai târziu-denumiri folosite de genovezi sau tătari-pentru mai multe informaţii vezi:N.Iorga,,Studii istorice.....’’,care menţionează că Maurocastron apare pentru prima oară într-un manuscris teologic de secol al X-lea.  

 

[3] vezi şi Gh.I.Brătianu,,Recherches şur Vicina et cetatea Albă’’,Bucureşti,1935, passim  

 

[4] ibidem,p.135  

 

[5] la 1484 era astfel menţionată de veneţianul Malipiero-vezi I.Cartoaja, Cetatea Albă,in ,,Destin românesc.Revista de istorie şi cultura’’, Chişinău-Bucureşti,1,1994,p.110-118 şi N.Iorga, ,,Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe’’,Bucureşti,1889, p.39-60 (capitol III:Genovezii la Marea Neagră şi la Dunăre)  

 

[6] Gh.I.Brătianu,,,Tradiţia istorică despre întemeierea statelor româneşti[ediţie îngrijită,studiu introductiv şi note de Valeriu Rapeanu]’’,Editura Eminescu,Bucureşti,1980,p.44-46  

 

[7] idem  

 

[8] N.Grămadă,Vicina,,,Izvoarecartografice’în,,CodrulCosminului’’1,1925,p.448,conform Gh.I.Brătianu,,,Recherches şur Vicina et Cetatea Albă’,Bucureşti,1935,p.104  

 

[9] Gh.I.Brătianu,op.cît.,p.45  

 

[10]P.G.Golubovich, BibliotecaBio-bibliografica de la Terra Sânta e della Oriente francescana, ÎI,P.72; III, p.65, 66,conform Gh.I.Brătianu,op.cit., p46  

[11] colecţia menţionată de Brătianu că fiind publicată în Monumente Historiae ale Academiei din Torino  

 

[12] .I.Barnea,St.Ştefănescu,Din istoria Dobrogei, passim  

 

[13] .Gh.I.Brătianu,op.cît.,p.84  

 

[14] AnaCommena, Alexiada,™Fontes Historiae Daco-Romanae™,vol. II  

 

[15] N.Iorga,,,Poporul românesc şi marea’’, conferinţa ţinută la Liga Navală Română, Editura €™Datina Romaneasca™, Văleni de Munte,1938,p.11  

 

[16] I.Barnea, St.Ştefănescu ,,Din Istoria Dobrogei'',vol.III,Editura Academiei,1971,p.71  

 

[17] N.Popescu-Spineni,,,România în izvoarele geografice şi cartografice'',EdituraStiintifica siEnciclopedica,Bucureşti,1978,p.89  

 

[18] P.Diaconu,,,Despre localizarea Vicinei’’,în ,,Pontica’’3,1970,p 273  

 

[19] C.C Giurescu,,,Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene'' p.89  

 

[20]Silvia Baraschi,,,Despre civilizaţia urbană din Dobrogea (secolelor al XI-lea-al XIV-lea’’,în SCIVA.nr.3,4,1991,tom 42,p.133-pentru secolele X-XII-monede doar bizantine-pentru secolele XIII-XIV  

 

[21] C.C Giurescu,,,Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene'' p.89  

 

[22] St.Ştefănescu,,,Istoria media a României''(partea I),p.31.  

 
 
Referinţă Bibliografică:
Dobrogea şi negoţul pontic mediteraneean în Evul Mediu / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!