Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

DOAMNA ÎN MARO
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
(prelucrare după povestirea cu acelaşi titlu din „Femeia, eterna iubire”, volum de debut publicat în anul 2008.)  
 
 
 
Au fost şi sunt atâtea doamne care au ţinut şi ţin încă să se îmbrace, în orice sezon, doar în culorile preferate. Mai ales atunci când au avut ori au convingerea că le avantajează...  
 
"Doamna în maro" a apărut pentru prima oară în faţa ochilor mei, în mantou lung, până aproape de glezna, într-o frumoasa zi de iarnă. Fularul fin, în degradeuri pastelate, în ton cu pălărioara elegantă, încadrau un profil de o frumuseţe serafică ce nu putea trece neobservată de privirile bărbaţilor aflaţi la plimbare la ora aceea. Era imposibil să nu remarci eleganţa cu care–şi purta poşeta fină, în aceeaşi nuanţă cu cizmuliţele moi, cu şnururi lungi ce se petreceau de jos şi până sus ca într-un dans plăcut, şerpuitor, prin butonierele protejate de o cusătură artizanală foarte reuşită sub aspect artistic.  
 
Înaltă, suplă, cu părul castaniu, mătăsos din care o buclă rebelă se pierdea permanent în mişcarea energică a capului ori în bătaia vântului, pe un obraz, cu ochi căprui şi privire dreaptă, cu sprâncene bine conturate, bogate chiar, era o prezenţă insolită pentru cei ce se întâlneau aproape zilnic la promenadă, în centrul oraşului ori pe aleile aproape în permanenţă pline de plimbăreţi. Eram prin clasa a unsprezecea de liceu şi ca toţi tinerii la vârsta aceea, nu ratam nici o ocazie să ies la plimbare în parcul din centrul oraşului.  
 
Învăţasem pe de rost orele şi zilele în care doamna era prezentă. Făceam orice pentru a fi şi eu prin zonă, pentru a o admira în tăcere şi, chiar dacă recunosc destul de greu, pentru a mă face remarcat.  
 
Cred ca nu m-a băgat în seama vreodată! Sufeream…  
 
În vara aceluiaşi an, eu fiind în vacanţă, am ieşit plin de nerăbdare şi speranţă în oraş. Nu am văzut-o. Toată noaptea m-am perpelit şi m-am gândit la ea. Poate că am şi visat-o. Bineînţeles, în visul meu, nu putea să apară decât în maro! A doua zi am căutat-o din nou cu privirea la aceleaşi ore. Doar se întipăriseră în memorie mai puternic ca orice lecţie de chimie sau geometrie în spaţiu! Am întâlnit-o în parc. Era împreună cu alte doua femei. Toate trei erau drăguţe, elegante, surâzătoare şi conştiente că mulţi bărbaţi îşi răsucesc gâturile să le poată privi cu admiraţie firească ori doar cu dorinţă lacomă de mascul. "Doamna mea" era deosebit de frumoasă şi, evident, îmbrăcată în maro! Purta o fustă de tergal bogată în pliuri, scurtă la o palmă-două deasupra genunchiului, bluză de mătase cu guleraş bogat în dantelă sau broderie (nu ştiam să fac diferenţa între aceste două lucrări, pe vremea aceea), eşarfă uşoară în culori primăvăratice şi pantofiori de vară din piele fină, cu toc de maxim 5-6 cm, prinşi de cureluşe maro în catarame strălucitoare. Toate aceste articole, inclusiv cureluşele de la pantofi, erau de culoare maro, diferenţiindu-se prin nuanţe, de la cele mai închise – în cazul fustei – până la cele mai deschise, la eşarfă.  
 
Surpriză năucitoare! Ochii ei au strălucit scurt în momentul în care m-a văzut. Un zâmbet şiret şi subtil i-a apărut în colţul gurii. Un zâmbet care i-a luminat faţa şi mie mi-a "tăiat" picioarele şi răsuflarea pentru că am intuit, într-o secvenţă de secundă, ceea ce nu am înţeles într-o întreagă vacanţă de iarnă: nu-i eram indiferent!  
 
Am îndrăznit să o salut printr-o înclinare uşoară şi elegantă însoţită de un surâs care să exprime întreaga mea admiraţie şi speranţă. Presupun că am reuşit să ascund surpriza şi uluirea ce mă cuprinsese şi, în acelaşi timp, să apar ca un om "de lume", versat, cel puţin în felul de a saluta şi de a atrage subtil atenţia unei femei...  
 
De data asta m-am interesat şi, chiar dacă m-a speriat starea ei civilă, am căutat calea de a mă apropia de ea. Era căsătorită cu un ofiţer de aviaţie şi nu avea copii. În schimb, avea amanţi!  
 
 
 
...După o săptămână eram deja obişnuiţi să ne întâlnim la o anumită oră şi anume porţiune de alee ori stradă. Urmau saluturi şi semne în funcţie de situaţie. În a zecea zi, semnul primit era de a o urma la ora de retragere, în tăcere şi la o anumită distanţă. M-am conformat întocmai şi mă deplasam extrem de preocupat să-mi ascund emoţia printr-o alură de om plictisit şi fără o ţintă precisă în deplasare. Ajunsesem aproape de intrarea în blocul în care aflasem că locuieşte şi atenţia mea era în alertă maximă. Mi-a prins bine, pentru că am observat şi înţeles imediat semnul care îmi dădea de veste că trebuie să înaintez. Am păşit hotărât şi am intrat. Nu m-au speriat bătăile puternice din piept ori, mai degrabă, nu am avut timp să le iau în seamă. Doamna mă aştepta extrem de calmă şi zâmbitoare în hol. Am urcat împreună la primul etaj. Acolo locuia. Fără să vreau am păşit numai pe vârfuri, în ritmul în care urca ea, cu două trepte înaintea mea. Doar zgomotul tocurilor pantofilor ei se auzeau.  
 
Odată intraţi în apartamentul plăcut mobilat şi foarte bine întreţinut, nu au fost introduceri plictisitoare. Nici cu privire la poziţia socială, dar nici referitoare la vârstă ori la nume! Nici atunci şi nici acum nu ştiu (de la ea) numele ori prenumele său. Cât am rămas împreună în acea încăpere, nu cred că s-au auzit mai mult de douăzeci de cuvinte din partea fiecăruia...  
 
 
 
...Ne-am privit lung şi ne-am zâmbit, semn de mulţumire ori chiar de încântare, chiar dacă eu nu-i vedeam decât ochii şi gura. Mă atrăgeau ca un magnet puternic. La rugămintea ei, exprimată mai mult cu privirea şi gestul decât prin cuvinte, am ajutat-o să se schimbe într-un capot uşor, de mătase înflorată, pe fond maro (!) şi am trecut la bucătărie să prepar cafeaua, după gustul meu (!), tot la rugămintea ei. În acest timp, ea a făcut să se risipească liniştea din apartament prin câteva fragmente de melodii murmurate cu pricepere şi chiar puţin talent, înainte de a pune în funcţiune un magnetofon de marcă rusească şi a trecut de câteva ori pe lângă mine pentru a mă atinge uşor pe umeri şi pe piept şi pentru a mă săruta în trecere, atât de fugar şi dulce încât mă treceau fiori şi îmi tremura ibricul în mână, de plăcere şi emoţie. Mă înfiora şi mă provoca. Nu aştepta răspuns.  
 
M-a servit cu "Camel" scurt – o raritate în acele vremuri - şi m-a privit îndelung şi atent în timp ce ne sorbeam cafeaua. Surprinzător, un picior îi scăpase, la un moment dat, de sub faldurile capotului şi îşi făcea loc cu încetineală şi hotărâre printre picioarele mele, iar ochii săi căprui, mari şi deosebit de grăitori, îmi povesteau tot ceea ce gura refuza să exprime. Era adorabilă în această ipostază, iar eu cred că păream a fi hipnotizat. Nu ştiu nici dacă mai respiram! S-a ridicat cu încetineală calculată, de felină alintată, a luat dintr-un bar micuţ ascuns în rafturile bibliotecii şi a pus pe măsuţă o sticlă de whisky – un alt articol rar în casa omului - cu două pahare largi în care cuburile de gheaţă eliberau mii de steluţe în lumina ce cădea galeşă din lustra elegantă cu trei braţe. A turnat puţin în pahare şi a venit lângă mine. M-am ridicat, am ciocnit privindu-ne în ochi şi am sorbit puţin. Mi-a luat paharul din mână şi l-a aşezat pe masă alături de al ei, fără să-şi mute privirea de pe ochii mei. Prin mişcări leneşe, elegante şi bine studiate, mi-a scos bluza şi mi-a desfăcut cureaua de la pantaloni...  
 
După câteva înghiţituri mici, parcă ne încălzisem mai tare decât ar fi fost cazul, motiv pentru poziţii mai comode şi lejeritate maximă. Capotul i-a căzut moale, cu încetineală calculată, de pe sânii uşor strânşi în sutien, de pe umeri şi de pe coapse. Mi-a permis să-i sărut umerii şi gâtul. Şi-a ferit gura, dar mi-a oferit din nou umerii şi apoi spatele, ca o invitaţie directă ce se impunea în acele momente. I-am deschis sutienul şi am reuşit să-l îndepărtez cu aceleaşi tip de gesturi moi, leneşe, languroase, care-i plăceau ei atât de mult, după cum observasem. S-a întors cu sânii săltaţi provocator şi i-am sărutat fugar de câteva ori, până am observat mameloanele strângându-se uşor şi parcă ridicându-se cerşind fierbinţeala buzelor. În timp ce-mi plimbam limba încet pe vârfurile acelea catifelate şi atât de sensibile şi pline de viaţă, pantalonii mei au urmat, încet-încet, traseul de mai devreme al sutienului, într-un zbor studiat de mâinile ei bronzate şi atât de îndemânatice...  
 
 
 
Era pentru prima oară cu totul în braţele mele. Savura din plin acel abandon total al trupului pe care-l exprima cu toată fiinţa. Cu pleoapele strânse şi gura întredeschisă, cu braţele şi picioarele lăsate la dispoziţia mea, se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze tot mai lacome, iar cu degetele îmi măsura înfrigurată umerii şi coapsele. O fierbinţeală firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald şi parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbuşeam de porniri năvalnice şi de săruturi pasionale şi patul nu ne mai ajungea pentru hârjoneala tot mai înteţită a trupurilor ce se căutau, se măsurau, se mângâiau frenetic.  
 
O mână i se strecurase hotărâtă sub chiloţi şi după unele mângâieri delicate începuse să îndepărteze, cu pricepere şi aceeaşi încetineală ce-mi devenise obişnuită, ultimul articol de îmbrăcăminte ce nu-şi mai justifica prezenţa. Învăţam din mers, cum se spune, aşa că am procedat şi eu în aceeaşi manieră, în timp ce buzele noastre deveniseră bunuri comune. Când ele se lăsau strivite până la durere şi femeia mă primise între coapse copleşindu-mă cu mângâieri, toate mişcările noastre de orice fel au încetat, muşchii şi simţurile toate s-au încordat, iar apa de pe noi s-a transformat într-o clipită în cămaşă de gheaţă...  
 
 
 
Al doilea sunet al soneriei ne-a convins că este certitudine. La primul amorţisem, dar speram că ni s-a părut. Ne priveam surprinşi şi temători.  
 
La al treilea, după un anumit interval de timp, în care nici respiraţia nu ni se mai auzea, ea mi-a zis tulburată şi în grabă: "El este ! S-a anulat zborul. Balconul şi sari. Repede!"  
 
Şi-a tras dintr-o singură mişcare capotul peste umeri, mi-a aruncat pantalonul şi bluza în braţe şi a ieşit spre holul de la intrare.  
 
Eu am tras pantalonul pe mine şi, cu bluza şi pantofii în mână, am traversat încăperea din doi paşi şi am deschis uşa de la balcon. Pustiu! Nici un copac pe aproape. Senin în noapte, dar nu suficient să văd gazonul ori pietrele de jos. Am apreciat cât de cât distanţa şi m-am întors să trag bine uşa de la balcon. Auzind vocea unui bărbat, nu m-am mai lăsat să atârn şi apoi să-mi dau drumul, precum gândisem o clipă pentru a micşora distanţa până la pământ. Cu lucrurile în mâna dreaptă, cu stânga pe marginea balconului, mi-am luat avânt şi într-o clipă am fost jos. În acea fracţiune de secundă mă întrebam dacă mă vede cineva şi dacă trebuie să alerg ori să-mi iau mai întâi cămaşa pe mine şi să mă încalţ.  
 
În următoarea fracţiune de secundă am văzut stele galbene, cu zecile şi sutele, cum roiesc în jurul meu... Durerea din glezna piciorului stâng parcă mă paralizase.  
 
Din poziţia în care luasem contact cu pământul am stat să ascult atent în noapte. Linişte şi pace.  
 
Am dat să mă ridic si să mă îmbrac. Piciorul stâng nu mă asculta prea bine. Mă durea rău de tot şi glezna părea că a luat foc. Am îmbrăcat cămaşa, m-am uitat de jur împrejur şi, şchiopătând, am plecat încet în lungul clădirii, pe lângă perete. Eram speriat. Mai apoi, am devenit furios. Pierdusem clipe de vis şi, presupuneam, minute sau ore întregi de fericire. Am murmurat plin de năduf: „Hei, doamnă! Mă vei răsplăti cândva dar… nu aici! Pentru tine voi găsi locul ideal. Meriţi orice efort, fie el şi financiar!”  
 
Făceam haz de necaz gândindu-mă că firesc ar fi fost să văd stele verzi ori... maro!  
 
Nu! Sunt convins că au fost galbene...  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
DOAMNA ÎN MARO / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!