Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Divorţul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Divorţul 
  
-Îi cunosc pe Doru şi pe nevastă sa. Sunt vecinii mei. Dar tu de unde îi ştii? 
  
-Mergem cu ei în fiecare an în Deltă şi facem nudism, explica Amalia, prietena mea. 
  
-Faceţi nudism? 
  
-Da, baie şi plajă în pielea goală, îmi detaila râzând. Noi formăm o echipă, trei cupluri, suntem neconvenţionali şi nedespărţiţi, nu ne facem niciun fel de problemă ... Mergem în fiecare an în Deltă şi ne simţim foarte bine. 
  
Răspunsul meu era bâjbâit, nu căpăta nicicum o formă clară. De fapt, ce să fi zis, am mai văzut la mare nudişti, dar îi ocoleam, mi s-a părut de-a dreptul caraghios cum mânca o familie nudă pe o pătură, organele sexuale 
  
fiind la câţiva centimetri de cârnaţi, peşte, dulceaţă. Nu zic, că nu se poate obişnui cu un asemenea peisaj, ca şi observator sau actor- jucător, dar totul devine banal la un moment dat. Ori, dragostea e bine să fie învăluită în mister, numai să intuieşti momentul fără să-l vezi, să poţi dezbrăca idolul din priviri, să 
  
laşi dorinţa să te macine în adâncimi, ca să te bucuri de aventura degetelor venită din decor. 
  
-Haideţi şi voi la baie! 
  
-Unde? 
  
-La Sărata. 
  
-Şi mai vine cineva? 
  
-Sigur. Prietenii noştri. 
  
-Echipa de nudişti? 
  
-Da. Dar sunt foarte de treabă. 
  
-A, nu, nu. 
  
-Dar nu trebuie să vă dezbrăcaţi, dacă nu vreţi. 
  
-Că pe voi şi aşa nu vă deranjează, zâmbeam. 
  
-Sigur că nu. 
  
Dar ne-ar deranja pe noi. Îmi şi imaginam cum ne holbăm şi eu, şi soţul la nişte oameni străini, care şi-au dezvelit trupul ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună bancuri şi să râdă, şi pe toate acestea în pielea goală, pipăindu-se între timp sau râvnind la soţia altuia. Mă gândeam, îţi trebuie o doză de perversiune ca să poţi face toate acestea în grup. 
  
N-am fost în stare să fac nudism nicăieri, decât odată, m-am furişat şi eu la nudiste de la 
  
Eforie, la prima impresie m-a şocat peisajul plin de femei goale de toate vârstele şi de toate dimensiunile, unele atrăgătoare, altele din 
  
contră, respingătoare, dar fiecare avea afişat pe obraz: nici nu-mi pasă. Mi-am căutat un colţ mai retras şi am stat mult timp pe gânduri până mi-am scos costumul de baie ca să mă aşez la soare. Simţeam toate privirile ţintite spre mine, dar când am verificat, nu se uita, de fapt, nimeni la mine. Ochii erau îndreptaţi către o femeie frumoasă, cu forme atrăgătoare, care se apropia de apă tacticos, defilând cu fesele apetisante nu numai în faţa femeilor invidioase, dar mai ales, în faţa bărbaţilor, care veneau de la nudişti şi staţionau în apă, ca la spectacol şi sorbeau femeile expuse, din priviri. Senzuala doamnă nu se grăbea să se scufunde, era greu să se obişnuiască cu temperatura mult prea scăzută a apei, faţă de cea a corpului. În timpul acesta îşi legăna sânii plini şi bronzaţi, în ritmul mişcărilor. 
  
A fost o experienţă unică pentru mine. Am reuşit să-mi cumpăr şi două inele de argint de la turistele străine, magazinele noastre nu aveau asemenea oferte. În timpul duşului, inelele şi-au schimbat culoarea de la apa cu sulf, dar numai timp de o oră, apoi şi-au recăpătat luciul. Erau din argint, au trecut proba cu apa. Doream să înot şi eu, dar nu am avut curajul să defilez în pielea goală, în faţa corului vânătoresc sau a femeilor curioase, şi mi-am pus costumul de baie. A doua zi nu m-am mai dus acolo. Nu m-a atras viaţa artificială instalată la nudişti. Mă simţeam mai în largul meu între cei costumaţi pentru baie. Regulile de multe ori simplifică existenţa şi apără trăinicia atracţiei. Dacă vroiai să ghiceşti formele cuiva, oricum nu te oprea nimeni. 
  
* 
  
Când am intrat în cameră, ei încă dormeau, surprinsă m-am retras încet să nu-i trezesc, dar nu-mi puteam dezlipi ochii de pe sânul ei, care stătea zvelt şi dezvelit. 
  
-Noi dormim fără haine. E ceva natural, spunea Amalia, prietena mea. 
  
-Chiar? – mă limitam la o mirare scurtă. Încercam să-mi închipui acea stare să te trezeşti noaptea sau spre zori şi să vezi un nud lângă tine şi să nu-ţi pese sau să-l scoli, mângâindu-l ori de câte ori ţi se pare incitant. 
  
Imaginea repetată îşi pierde din farmec, ca şi oricare lucru, care revine stereotipic. 
  
A provoca în permanenţă partenerul, poate duce la arderea resurselor, la stingerea focului interior înainte de vreme. Explorarea necunoscutului îţi dă senzaţii de noutate, atractivitate, ca mai apoi acest entuziasm să se convertească într-un sentiment familiar, necesar pentru o relaţie solidă, ca peste o vreme mai scurtă sau mai îndelungată, să se instaleze şi obişnuinţa incoloră. 
  
* 
  
Într-o iarnă când ne-am revăzut, era cu  
  
schiurile pa umăr şi se îndrepta spre casă. Ne-am pupat ca şi altă dată. 
  
-Vii de la schi? Dar unde-i Mihai? 
  
-M-a părăsit de o jumătate de an. 
  
-Nu-mi vine să cred! – am exclamat îngrozită. 
  
-Stă cu cineva. 
  
-Şi-a părăsit familia, pe cei doi copii ai voştri? 
  
-Da. 
  
-Cine-i? E mai tânără ca tine? 
  
-Nu, e mai în vârstă. 
  
-E mai frumoasă? 
  
-Nicidecum. 
  
-Are facultate? 
  
-Nici măcar. 
  
-E mai bogată? 
  
-E vânzătoare într-un butic. 
  
-Atunci, de ce? Nu mai găsesc alt motiv. A, ba da! Fiindcă e ALTA!! 
  
-Da, e alta! Mi-a fost foarte greu în acest timp, acum mi-am mai revenit şi încerc să-mi refac viaţa. Să mai ies din casă, să mai merg la munte cu prietenii. Fiul meu cel mare mai are un an la şcoala de ofiţeri, din Sibiu, copil cuminte, îmi scrie frecvent. Cel mic e mai nărăvaş, doar îl ştii, acum urmează clasa a VI-a. Mi-a scris Mihai din Germania, că ar vrea să-l ducă pe cel mic acolo. 
  
-S-a dus Mihai în Germania? 
  
-Da, împreună cu tipa aceea. Iar eu trebuie să las pe fiul meu, deşi mi se rupe inima, dar ştiu că acolo îl aşteaptă un alt fel de viitor. Şi voi fi de acord, n-am ce face. 
  
-Copilul vrea? 
  
-Da şi nu. Doar, s-a obişnuit cu mine. Dar când se gândeşte ce posibilităţi i se deschid acolo, îl cuprinde entuziasmul. Nu am dreptul să-l conving să rămână! 
  
-Dar, cel mare rămâne cu tine? 
  
-Nu-i sigur. Dacă pe unul îl las, de ce să nu-i dau aceeaşi şansă şi celuilalt?! 
  
* 
  
-Ce mai faci, Amalia? 
  
-Rău. Am fost şi eu plecată în Germania că am devenit bunică între timp. Cel mare are un copil şi m-am dus să-l văd. Dar numai două săptămâni am stat la ei. M-am rugat de Mihai, ca de Dumnezeu, să mă lase să rămân lângă copiii mei, acceptând să fiu chiar şi femeie de serviciu, să gătesc, să fac curăţenie ... dar nu a fost de acord nicicum!  
  
Uneori mi se pare insuportabilă singurătatea. Am să caut şi eu un prieten în Germania, mai în vârstă ca mine şi am să-l aduc aici şi dacă provizoriu, se încuraja singură Amalia. 
  
Suzana Deac 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Divorţul / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!