Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Dispărut fără urmă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pare de necrezut...şi, totuşi, adevărat! În această lume modernă, să dispari, fără urmă...e ceva ce încă nu pot pricepe. Am şi pierdut şirul anilor...să fie 12-13 deja? Nu mai ştiu...  
Am auzit doar că, într-o seară, după o dispută conjugală, fostul decan de la Litere a plecat de-acasă, în trening...lăsând verigheta pe masă...  
...şi nu l-au mai găsit! Săptămâni întregi poza lui era în ziarul poliţiei, la televiziunile locale. A fost scormonit tot oraşul...canalul Bega...Nimic!  
Unii susţineau că, pe fondul unor probleme de sănătate, omul ar fi vrut să-şi pună capăt zilelor...alţii, că s-ar fi retras la vreo mănăstire...ori o fi zăcând, cu mintea tulburată, într-un spital de psihiatrie. Nimic sigur. Soţia lui a fost găsită, după câţiva ani, moartă în casă. Ce destin!  
Eu însă mi-l amintesc de multe ori...  
Eram studentă în ultimul an la Litere şi lucram intens la lucrarea de licenţă, când mă sună o colegă de an să-mi spună că d-na profesoară care-mi coordona lucrarea a făcut infarct...şi nu mai e.  
Dincolo de regretul dispariţiei unui om de valoare, a crescut panica mea...Eu cui rămân?  
După câteva săptămâni, am fost repartizată la un alt profesor...altă bibliografie...altă viziune. Pffffff...!!!! Aste e. Ia-o de la capăt!  
Unii dintre colegii mai zeloşi îşi terminaseră deja lucrările, se interesau de copertarea lor. Eu, încă eram la capitolele introductive.  
Mă prezint, plină de elan, cu ce am lucrat, şi aflu, cu stupoare, că ...nu mai sunt la dumnealui...”Domnul Decan a solicitat preluarea lucrării, pentru că i s-a părut interesantă şi are şi dumnealui o cercetare în aceeaşi direcţie.”  
Cu lacrimi în ochi, m-am prezentat la secretariat. Secretara-şefă era mama unui fost coleg de liceu. „De ce te smiorcăi ca o proastă? Poate fi de bun augur această schimbare. Domnul Decan e un om aşa de cumsecade.”  
“N-am timp acum. În 5 minute intru într-o şedinţă de Senat. Dă-i o cafea şi las-o să mă aştepte aici, dacă pleci“ îl aud din biroul său. Nu-l avusesem profesor, dar îi citisem cărţile. Într-adevăr, m-am simţit, uneori, apropiată de stilul lui…dar distanţa dintre noi era…de ani lumină! Trecu pe lângă mine ca pe lângă un gard…nici nu mi-a răspuns la salut.  
“Na, stai şi-aşteaptă-l, că vine, dacă a zis. Eu mă duc, că am programare la coafor“ zise secretara şi mă lăsă, cu o cafea în faţă…  
Se făcu deja ora 18 (eram acolo de la 13)!!!!!!!!! Oare cât durează o şedinţă de Senat? Nimic nu mă deranja mai mult decât..o nevoie fiziologică. Dar dacă vine cât sunt plecată? Ca în bancul cu ardeleanul şi cu cuiul de pe scaun, “Dacă trăbă…trăbă!”, mi-am încercat rezistenţa vezicii urinare.  
Pe la 18,30…când afară era aproape întuneric…intră decanul…în trening, cu papuci de casă. Venise să-şi ia ziarele, după ce dormise de prânz. De mine uitase total!  
“Să nu-mi spui că stai aici de la prânz!”  
Am dat doar din cap şi am ţâşnit pe uşă. Dacă uşa toaletei ar fi fost închisă, jur că ...o păţeam!  
Când m-am întors după poşetă, l-am găsit râzând cu poftă, tolănit în scaunul lui de decan...  
“Ia şi tu un cognac! De unde eşti, de loc?...”  
Am stat şi am pupat paharul ăla...până în noapte (eu beau rar alcool, dar am priceput că-i place compania mea...sau a oricui...la ora aceea). M-a condus acasă. Eram năucă. Vorbise despre atâtea...viaţa lui...lucrări personale...controverse literare...prietenii şi animozităţi din facultate...din universitate...  
Aşa am aflat că suntem din sate apropiate, că mama lui încă îi era amintirea cea mai dragă.  
Despre soţia lui, “o femeie mai frumoasă nu există pe lume”, despre fiul lui, “singura mea bucurie adevărată” vorbea cu adâncă religiozitate.  
Ea îi fusese elevă, la seral, în orăşelul în care îşi începuse cariera.  
“Era frumoasă, superbă. Nu-mi puteam desprinde ochii de…sânii ei voluminoşi. La carte…mai greu. Părinţii ei mi-au simţit slăbiciunea şi m-au invitat, o dată, la ei la masă.”  
“Domn’ Profesor, dar cum să facem, să termine şi ea liceul, că post bun are, dar n-are şcoala gata şi oricând poate veni una mai şcolată…şi-o dă afară…”  
“Domn’ Profesor” era …plutitor! Fata…ţuica bună a lu’ tata…bunăvoinţa excesivă a părinţilor…masa îmbelşugată…  
“Simţeam că-mi dau apa la moară…dar nu mă puteam abţine. Am rămas peste noapte la ei. Dracul de fată, se furişă la mine în pat, iar dimineaţa…Mama şi tata în prag! N-am ezitat: am cerut-o de nevastă fără greş...aşa, fără lenjerie, cum eram, acoperit de părul ei lung... Încruntarea teatrală a celor doi se transformă pe clipă în zâmbet şi, ca la un semn, au ieşit pe uşă amândoi, aşa cum au intrat…ca păpuşile acelea cu magnet…ştii, alea care se pupă”…povestea şi râdea zgomotos Domn’ Decan, acum, când îşi amintea.  
“Mai dormiţi, copii, că-i încă devreme!”...aşa a zis viitoarea soacră.  
Până s-a trezit...masa pusă, neamurile ivite, ca din senin...preotul şi lăutarii.  
“M-am dus deja logodit să-mi aduc hainele de la gazda mea, care spera să mă însoare cu o nepoată de-a ei.“  
“Uite ce neserios am ţinut în casă! Şi se mai încredea că-i om cu şcoală. Ptiu! “ se văita femeia dezamagită de aşa ispravă.  
“De luni, am cerut să fiu mutat la o altă clasă...Nu mi se părea corect să fiu dascălul logodnicei mele. Şi aşa au început anii de Rai şi de Iad pe care i-am trăit până acum. De Rai, pentru că o iubeam...şi o aveam. E o gospodină desăvărşită...şi o mamă devotată. De Iad...pentru că, încă de a doua zi, a trebuit să mă umilesc...să o treacă colegii mei clasa...să ia bacalaureatul...să fie angajată mai bine...să o accepte colegii mei...aşa cum e, de dragul meu. Singura mângâiere a fost mereu fiul meu. E frumos, ca ea...şi e mai inteligent decât mine. Binecuvântare şi blestem...asta mi-e viaţa, scumpa mea!”...aşa povestea...şi îşi vărsa amarul şi bucuria într-un mic pahar de cognac...  
El nu mai e...Ea nu mai e...a rămas doar Fiul, să ducă povara atâtor gânduri...  
 
 
Timişoara, 06.07.2012 Corina-Lucia Costea  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dispărut fără urmă / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 553, Anul II, 06 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!