Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Confluenţe Româneşti         Publicat în: Ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Directorul FBI Chicago
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Chiar dacă acordă destul de rar interviuri, directorul FBI Chicago, Robert Grant, a acceptat invitaţia de a dialoga cu noi acordându-ne acest interviu în exclusivitate.
 

Principalul instrument de investigaţie al Departamentului de justiţie  

Reporter: Domnule director, care este rolul instituţiei pe care o conduceţi?  
Robert Grant: FBI este principalul instrument de investigaţie al Departamentului de Justiţie. Avem de îndeplinit o misiune de securitate şi investigare a criminalităţii la nivel naţional, o misiune de prevenire a terorismului, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Ne preocupăm de activităţile de spionaj, dar avem şi rolul de a evalua ameninţările externe cu privire la secretele naţionale, cele de apărare sau economice. Pentru că foarte multe operaţiuni se desfăşoară în spaţiul virtual, pe Internet, avem de asemenea o misiune în ceea ce priveşte acest tip de criminalitate vizând protecţia naţională. Protejăm infrastructura naţională de care dispune SUA, investigăm infracţiuni financiare, jafuri sau fraude bancare, fraude din domeniul asigurărilor sau cazuri de corupţie ale funcţionarilor publici. Investigăm crima organizată, care poate fi la nivel local sau chiar internaţional. Avem de a face cu crima organizată din diferite zone, în special Asia, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Investigăm de asemenea infracţiuni legate de droguri şi reţelele de distribuţie.  

Local şi federal  

R: Dacă există poliţie, de ce mai este nevoie de FBI?  
R.G.: Statele Unite au un sistem de justiţie descentralizat, care se raportează la modul în care au fost puse bazele acestei naţiuni. A existat o suspiciune şi o neîncredere în a oferi prea multă putere Guvernului, centrului. Ca formă de guvernământ, suntem organizaţi ca o Republică alcătuită din 50 de state cu municipalităţi în interiorul lor, având propriile departamente de poliţie care implementează legile la nivel statal. Acestea nu sunt însă autorizate să pună în aplicare legile Guvernului Statelor Unite. Biroul Federal de Investigaţii are rolul de a investiga toate crimele la nivel federal, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Statelor Unite, dar nu are jurisdicţie asupra crimelor săvârşite la nivel local. De exemplu, o crimă săvârşită în oraşul Chicago nu este o infracţiune de nivel federal, ci una statală, investigată de Poliţia Chicago. Dacă acea crimă sau infracţiune este săvârşită asupra unui martor dintr-un tribunal american sau a unui oficial al SUA, atunci devine o infracţiune la nivel federal. Deci există o distincţie foarte clară în ceea ce priveşte atribuţiile fiecăruia, însă de foarte multe ori lucrăm şi cooperăm foarte bine împreună. De exemplu, cazurile de fraudă implică de cele mai multe ori un parteneriat între noi şi poliţia locală. La fel şi investigaţiile grupurilor criminale sau cele privind traficul de droguri se desfăşoară într-o colaborare permanentă, pentru că autorităţile locale cunosc mult mai bine situaţia la nivel local, iar noi venim cu instrumentele şi resursele necesare de care cei de la nivel local nu dispun.  
 
Armamentul din dotare şi abilităţi de comunicare  

R: Când oamenii aud de FBI, se gândesc la ce văd în filmele de la TV. Cât este realitate şi cât ficţiune în aceste filme?  
R.G.: Personal nu prea mă uit la prea multe filme despre FBI la televizor, pentru că de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Când vine vorba de filmele cu gangsteri din perioada prohibiţiei, există un grad mai ridicat de acurateţe în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor, dar în rest situaţia este diferită. Majoritatea agenţilor FBI nu sunt îmbrăcaţi în echipamente speciale, nu poartă arme la ei, nu dau buzna în case spărgând uşi sau împuşcând la întâmplare. Suntem destul de rar implicaţi în cazuri în care să folosim armamentul din dotare. Cei mai mulţi agenţi ai noştri sunt pur şi simplu oameni care investighează, iar abilităţile lor nu sunt măsurate în funcţie de cât de bine trag cu arma, ci cât de bine pot comunica cu cineva care este investigat, pentru a putea aduna acele informaţii, pune laolaltă, şi apoi trage o concluzie.  
 
Înainte şi după 11 septembrie
 
R: În lumea în care trăim azi, după evenimentele de la 11 septembrie 2001, cum s-au schimbat lucrurile în America, din perspectiva dumneavoastră, a celor de la FBI?  
R.G.: Mă bucur că aţi spus perspectiva noastră, a celor de la FBI, pentru că din întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii comunităţilor musulmane aş putea să vă spun cum percep ei aceste schimbări. Pentru noi, schimbările sunt foarte dramatice. Înainte de 11 septembrie, era datoria noastră să investigăm acte de terorism. Nu ştiu dacă sunteţi informaţi, dar, cu ani în urmă, guvernul Statelor Unite a aprobat o lege care oferă FBI jurisdicţie peste tot în lume pentru a investiga actele de terorism îndreptate împotriva Statelor Unite şi a cetăţenilor ei. Acest lucru necesită o colaborare extensivă cu autorităţile şi serviciile speciale din ţările respective. Până la 11/9 nu prea am avut multe cazuri violente în interiorul Statelor Unite care să fie provocate de organizaţiile teroriste străine. Am avut atentatul din 1993, de la World Trade Center, care a fost primul atac terorist venit din exterior. La acel moment nu s-a acordat o atenţie deosebită prevenirii unor astfel de atacuri din exterior. Desigur, totdeauna am investigat şi încercat să prevenim sau să anihilăm astfel de acte. Evenimentele de la 11 septembrie ne-au făcut, însă, să ne focalizăm şi mai mult pe strângerea de informaţii şi de prevenire a unor astfel de acte. Oamenii din afara sistemului, cetăţenii în general, nu vor fi niciodată la curent cu multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, pentru că nu vor vedea neapărat – cum au fost obişnuiţi prin vizionarea unor producţii filmice - arestări sau persoane puse sub acuzare. După 11 septembrie, situaţia s-a schimbat.  
Internaţionalizarea activităţilor FBI sau ce şi cât trebuie să ştie cetăţeanul  

R: Concret, în ce a constat schimbarea?  
R.G.: Dacă înainte puteam să mergem în faţa Congresului american putând măsura realizările noastre şi modul în care au fost cheltuiţi banii de la buget pe care acesta îl vota pentru noi, Congresul controlând şi constatând dacă investiţia făcută din banii publici se justifică, acum este mult mai greu. Şi este mult mai greu pentru că foarte multe dintre resursele noastre sunt concentrate la nivel internaţional, fiind nevoiţi să colaborăm cu diferite ţări pentru a identifica pe cei care comit acte de terorism împotriva Statelor Unite sau a ţărilor respective. Indiferent că aceste acte sunt în interiorul Statelor Unite sau în afară, cum a fost recentul caz din Danemarca, este responsabilitatea noastră să le prevenim. Uneori aceste cazuri ajung şi la public, dar de cele mai multe ori publicul nu are cunoştinţă de eforturile pe care noi le facem pentru a dezmembra astfel de activităţi şi celule teroriste. Aceste lucruri sunt uneori greu de explicat oamenilor. Cum am folosit acele resurse financiare pentru a dovedi că am făcut ca America să fie mai protejată? Deci, din perspectiva FBI, am fost puşi într-o ipostază diferită. Noi ne folosim de instrumentele şi autoritatea cu care Congresul ne-a investit, activând în limitele constituţionale, căutând şi anihilând grupările teroriste. Uneori operăm o arestare pentru o fraudă în domeniul bancar sau al asigurărilor. Cetăţeanul de rând va afla doar de un arest operat pentru acea infracţiune, dar în realitate este posibil ca noi să-l fi arestat pentru că respectivul făcea parte dintr-o grupare teroristă.  
 
Cele două oceane, Internetul şi globalizarea
 
R: Consideraţi că oamenii sunt mai în siguranţă acum decât înainte?  
R.G.: Cred că sunt mai protejaţi, dar în diferite grade. Înainte de 11/9, noi eram un fel de faţadă de securitate pentru oameni, pentru că aici, în SUA, veneau oameni persecutaţi şi cu probleme, din toate colţurile lumii. Însă mai apoi oamenii au realizat că cele două oceane nu ne mai potejează chiar aşa cum credeam. Trăim într-un mediu global conectat la nivel internaţional. Oamenii au început să accepte acest fapt: globalizarea vine cu ameninţări noi. Internetul, de exemplu, este un lucru extraordinar pentru mulţi oameni, dar în acelaşi timp a adus ameninţări pentru copii, instituţii financiare, pentru oameni care cumpără produse de pe Internet. Acestea sunt ameninţările pe care acum câţiva zeci de ani nu ne confruntam. Globalizarea a avut un impact imens asupra Biroului Federal, a publicului american, iar evenimentele de la 11 septembrie ne-au reamintit doar că suntem conectaţi şi noi cu restul globului.  
„Furişare şi observare”  

R: Există legi noi apărute după 11/9. Cetăţenii au anumite îngrijorări, cum că FBI sau Guvernul le-ar invada intimitatea prin anumite metode de ascultare a telefoanelor sau de urmărire a activităţilor bancare şi pe Internet. Ce puteţi să ne spuneţi în această chestiune?  
R.G.: În primul rând, nu suntem interesaţi de discuţiile telefonice ale tuturor cetăţenilor sau de tranzacţiile financiare pe care aceştia le fac. Avem prea mult de lucru ca să monitorizăm atâta lume, nu avem resursele necesare şi ne-am irosi timpul. În al doilea rând, tot ceea ce implică chestiuni private, precum tranzacţii financiare sau înregistrări telefonice, se realizează numai cu aprobarea unei judecătorii federale, fie că ne referim la un nivel de securitate naţional sau doar la cazuri de natură infracţională. Astfel de înregistrări şi monitorizări sunt făcute doar cu aprobări, iar diferite ramuri ale Guvernului ne oferă ajutor şi monitorizează toate acţiunile noastre. Am fost investiţi aparent cu anumite puteri suplimentare, dar multe dintre acestea existau şi înainte. De exemplu, recent, preşedintele a re-autorizat anumite metode de "furişare şi observare" pe care le putem folosi. Unele persoane nu sunt de acord însă cu astfel de practici. Ce facem de fapt este o percheziţie autorizată de curtea judecătorească, doar că nu spunem persoanei respective că am făcut acea percheziţie decât mai târziu. Sunt motive foarte întemeiate pentru care avem nevoie de o astfel de autoritate. Dacă, spre exemplu, un individ care este parte dintr-o celulă teroristă având în plan să comită acte criminale, fie în interiorul sau în exteriorul Americii, este implicat cu un grup de alte câteva persoane, şi acele evidenţe există în unul din computerele lor, putem să accesăm acele informaţii, pentru că ele ne pot da detalii despre ceilalţi membri. Dacă am merge cu un mandat tradiţional şi le-am bate la uşă pentru a-l înmâna, n-am avea rezultatele dorite.  
 
Şi agenţii FBI (se) plâng
 
R: Ce nemulţumiri au agenţii FBI? Nu se plâng de nimic?  
R.G.: Una dintre plângerile care pot fi auzite destul de des de la agenţii FBI de top se referă la cantitatea de muncă şi documentare suplimentară, tocmai pentru că avem alte structuri deasupra noastră care monitorizează astfel de investigaţii. Când punem o persoană sub acuzare, aceasta are dreptul să vadă şi să analizeze – în vederea întocmirii apărării - toate dovezile pe care le-am adunat împortiva ei, pentru a constata cât de puternic este cazul, cât de reale sunt dovezile. Când inteprindem toate aceste acţiuni, o facem cu gândul că acele evidenţe vor fi prezentate public, într-o bună zi, la tribunal. Sunt unele metode de securitate naţională pe care nu putem să le facem publice. În această situaţie, mergem la tribunal şi anunţăm dinainte cât anume vom da publicităţii din evidenţele pe care le deţinem.  
 
Internet sau 27 de ani de puşcărie
 
R: Avem la Chicago o comunitate destul de numeroasă de români. Mulţi dintre cei care vin aici fac treabă bună, dar sunt unii care fac lucruri mai puţin bune. Ce ne puteţi spune despre cazurile legate de comunitatea românească?  
R.G.: Avem destul de multe cazuri legate de comunitatea românească. Nu putem spune că aveţi foarte mulţi românii răi în comunitatea românească, fiecare comunitate are şi oameni mai puţin buni. Avem însă, în mod particular, o problemă legată de crima organizată din România. Mă refer la anumiţi indivizi care folosesc Internetul pentru a comite fraude. Un exemplu: infracţiunile săvârşite pe eBay, în care un număr de aproximativ 30 de indivizi, atât din Romania, cât şi din SUA, au înşelat peste 1000 de persoane cu mai multe milioane de dolari. Am reuşit să arestăm 24 de „băieţi”, iar cea mai mare pedeapsă primită de unul dintre ei a fost de 27 de ani. Aceste tipuri de infracţiuni pe Internet se comit nu doar aici, în Chicago, ci în mai multe oraşe din America.  
 
„Avem o colaborare excelentă cu Poliţia română”  

R: Cum colaboraţi cu Poliţia română?  
R.G.: Există adevărate reţele infracţionale care au necesitat inclusiv colaborarea şi implicarea Poliţiei Române, cu care avem o colaborare excelentă. Am identificat o problemă comună pe care o avem în ţările noastre, dar am găsit şi căi de colaborare pentru a-i putea depista pe aceşti indivizi şi de a-i condamna la închisoare. Cazurile internaţionale sunt mai complicate, datorită suveranităţii fiecărei ţări. Cu unele, cum este cazul României, avem semnate tratate de extrădare. Pot să vă spun că am semnat unul de curând. Cu altele, nu avem. Apoi, sunt ţări cu care avem astfel de tratate, însă este greu să le ducem la îndeplinire, din cauza cerinţelor pe care le au. De exemplu, avem o relaţie foarte bună cu Mexicul, dar când vine vorba despre un caz în care o persoană riscă pedeapsa capitală viziunile şi legile lor diferă de ale noastre. Prin urmare, nu vor extrăda un om care riscă o astfel de sentinţă.  

Lungul drum către legalitate  

R: Care sunt principale domenii ale ilegalităţii în care sunt implicaţi români?  
R.G.: Sunt în principal implicaţi în activităţi din domeniul bancar, al asigurărilor şi, în mod deosebit, în cele legate de Internet. Funcţionează aici efectul de imitaţie: pentru că alţii deja s-au experimentat în materie, mai nou-veniţii învaţă de la predecesori aceste deprinderi. Fraudele pe Internet au fost destul de severe încât să determine România şi SUA să le considere o problemă majoră şi să hotărască să colaboreze. În trecut nu ştiu dacă autorităţile române au avut dorinţa şi capacitatea de a colabora cu noi, dar în prezent ştim că asta se întâmplă. În ultimii trei-patru ani am reuşit să avem o colaborare foarte bună cu autorităţile române. Este posibil ca problemele din trecut să se fi ivit ca urmare a lipsei de legi adecvate care să reglementeze şi, eventual, să sancţioneze astfel de infracţiuni pentru că, atunci când nu există legi şi o structură adecvată, durează până ca acestea să fie concepute şi aplicate.  
 
Fugarii  

R: Pe lângă cei din grupul eBay care, deocamdată, au reuşit să scape, există şi alte persoane de origine română pe lista de fugari?  
R.G.: În lista celor mai căutaţi români figurează doar cei din grupul cu fraude pe eBay (Gabriel Constantin, Lucian Nanău, Constantin Lucian, Bela Balint, Adrian Duca, Dănuţ Coita şi Andrei Agache). Il căutăm în special pe unul dintre ei, care, imediat ce a fost pus sub acuzare, a reuşit să dispară. Împreună cu autorităţile române vom încerca să-i prindem, indiferent unde se acund, şi să-i aducem în faţa judecătorilor.  

Fraude în declin  

R: Ştiu că aveţi cazuri în care românii sunt sub investigaţie pentru fraude în domeniul imobiliarelor şi imprumuturilor bancare...  
R.G.: Fraudele în domeniul împrumuturilor imobiliare reprezintă un domeniu în creştere în ultimii ani. Am alocat foarte multe resurse pentru acet tip de investigaţii. N-aş putea spune că este o problemă deosebită doar în comunitatea românească. Este o problemă generală în care sunt implicate foarte multe persoane de diferite etnii, care se cunosc şi perpetuează astfel de infracţiuni. Această problemă o putem descoperi chiar şi în grupuri etnice care dăinuie în America de două sute de ani. Aria de extindere este foarte mare şi un număr important de persoane au fost deja puse sub acuzare în zona metropolei Chicago. În prezent nu avem o creştere a acestui tip de fraude, ci mai degrabă un declin. Este încă o problemă majoră, dar am reuşit să fim destul de eficienţi în anihilarea unor astfel de grupuri care săvârşeau infracţiuni în domeniul împrumuturilor bancare. Desigur, faptul se datorează şi restricţiilor impuse de către bănci la acordarea de împrumuturi.  
 
Români în FBI  

R: Aveţi angajaţi de origine română care lucrează pentru FBI Chicago?  
R.G.: Ştiu că avem şi angajaţi de origine română. Se întâmplă un fenomen comun: când cineva dintr-o comunitate, indiferent care ar fi aceea – să zicem, apre exemplificare, musulmană -, vine la noi, ne pune aceeaşi întrebare: câţi musulmani lucrează pentru noi. Este împotriva legii să întrebi pe cineva despre afilierea lui. Ştiu că avem persoane de origine musulmană care lucrează pentru noi, dar nu le clasificăm în funcţie de originea lor etnică. Aş putea face o... investigaţie pentru a afla cu exactitate câţi angajaţi de origine română avem. Cred că - ţinând cont că există o comunitate românească numeroasă aici, în zona Chicago – nu sunt puţini.  

După 20 de ani sau „încercarea grea”  

R: Ce criterii trebuie să îndeplinească o persoană pentru a fi recrutată în structurile FBI?  
R.G.: În primul rând, trebuie să ai cetăţenia americană. Mai trebuie să treci nişte verificări preliminare care să fie mai mult decât satisfăcătoare ca rezultat încât să poţi primi aprobare pentru a lucra cu informaţii secrete. Asta este una dintre dificultăţile cu care se confruntă un cetăţean american ai cărui părinţi sunt de alte naţionalităţi. Este nevoie să verificăm informaţii care merg înapoi în timp, până în perioada copilăriei, şi asta este uneori dificil de realizat pentru un imigrant. Îmi amintesc cazul meu. Când am fost angajat, profesioniştii Biroului au mers şi au vorbit cu profesorii din liceu, cu foştii vecini, cu alţi cetăţeni pe care-i cunoşteam şi despre care le-am povestit, dar şi cu unii despre care nu le-am spus nimic. În acest fel îşi formează o imagine despre tine, istoria ta financiară, află dacă ai fost vreodată condamnat sau – să zicem - dacă ai utilizat droguri. Trebuie să treci apoi un test poligrafic. Mai trebuie să ai studii superioare, uneori o experienţă într-un anumit domeniu. Căutăm oameni care au abilităţi de a vorbi limbi străine, care au călătorit şi lucrat în alte ţări. Precum observaţi, ne situăm pe o poziţie competitivă, impunem un standard ridicat. Abia după ce treci prin toate „încercările” astea vei fi acceptat. Acum douăzeci de ani lucrurile stăteau altfel. Eram implicaţi destul de rar în cazuri din afara Statelor Unite, poate doar în Canada sau Mexic. Când am venit să ocup această funcţie, aveam 20 de birouri în alte ţări. Acum avem aproape 70. Într-o vreme în care alţii concediază angajaţii, noi recrutăm în mod constant personal nou.  

Cel mai delicat caz. Cultura oamenilor legii  

R: Care a fost cel mai important caz pe care a trebuit să-l rezolvaţi în cariera dumneavoastră?  
R.G.: Cred că cea mai importantă a fost investigarea propriului meu şef, în 1993. Până la urmă, a fost demis. Eram parte dintr-o echipă care trebuia să investigheze comportamentul său etic. Da, a fost probabil cel mai delicat caz. De-a lungul timpului am fost implicat în numeroase investigaţii de diferite categorii. Despre unele, foarte interesante, nu pot, din păcate, să vorbesc, pentru că sunt secrete şi ţin de securitatea naţională. Un fapt interesant, pe care l-am descoperit de-a lungul carierei mele călătorind prin lume: indiferent de naţionalitate – că-i rus, chinez, mexican sau din Statele Unite - există o cultură a oamenilor legii care doresc să-şi servească ţara şi cetăţenii ei în mod onorabil, fiind dispuşi să creeze parteneriate cu alţii pentru a-i prinde şi pedepsi pe cei care încalcă legea.  

„Implicarea mass–mediei este esenţială”  

R: Cum vedeţi dumneavoastră importanţa mass-mediei, în special a celei etnice, în informarea cetăţenilor?  
R.G.: Cred că implicarea mass-mediei este esenţială. Unul din lucrurile pe care le-am învăţat în cariera mea, mai ales că vorbim de Chicago, metropolă care coagulează comunităţi venite din toate părţile globului, este că pe măsură ce aceşti oameni veniţi de oriunde se obişnuiesc să trăiască în această ţară încep să aibă mai multă încredere în autorităţi. Sunt însă unii imigranţi care provin din ţări cu regimuri represive, de care au fugit din cauza persecuţiei. Ei văd cu neîncredere instituţiile noastre, pem care le consideră similare cu ale ţărilor din care provin. Aceşti oameni sunt mai greu de convins, pentru că au impresia că FBI reprezintă un aparat de control şi represiune al Guvernului. Important este să reuşim să avem un dialog cu aceste comunităţi şi să le arătăm că noi suntem în slujba legii şi a justiţiei, nu a unei persoane sau instituţii. Nu lucrăm pentru preşedintele Americii, pentru democraţi sau republicani. Rolul nostru este să înţelegem, respectăm şi aplicăm legea şi să-i tratăm pe cetăţenii SUA în mod egal.  

Cine se teme de FBI?  

R: Cum se prezintă gradul de infracţionalitate în comunităţile de imigranţi?  
R.G.: De cele mai multe ori, infracţiunile se perpetuează în comunităţi de oameni care au imigrat din astfel de ţări. Şi asta pentru că celor din comunităţile respective le este teamă să se adreseze autorităţilor şi oamenilor legii. Şi aici – cred eu – trebuie identificat rolul mass-media, ca o voce independentă, care joacă un rol foarte important în educarea cetăţenilor, arătând că oamenii legii în America sunt onorabili, de încredere - în fond, cei cărora trebuie să te adresezi când ai fost victima unei ilegalităţi. Neapelând la oamenii legii, îi încurajezi pe infractori să continue ilegalităţile. Pentru a-i descuraja, contactaţi Poliţia sau FBI.  

Interviu realizat de Marian Petruţa, Chicago, Illinois  
Referinţă Bibliografică:
Directorul FBI Chicago interogat de presa românească din SUA / Confluenţe Româneşti : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluenţe Româneşti : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Confluenţe Româneşti
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!