Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Dincolo de ape - proză scurtă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Soarele, ca un bulgăre imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Căţărându-se pe spinarea uriaşă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci şi copaci răzleţi. 
  
Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetaţia lacustră şi, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumuseţea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos şi ceţos. Aerul, ca de eter, umed şi înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulţimi de peşti ca de platină, isterici şi jucăuşi, ciobind oglinda apei...Tandre, guralive şi delicate, păsările îşi ceremoniau împerecherea matinală. 
  
Îi mustea iarba crudă sub tălpi, văzduhul tot era flauşat de aburi şi raze de soare. 
  
- E minunat aici, iată-mă!...În sfârşit!...exulta din toată fiinţa, eliberat din cămaşa de forţă a vieţii citadine, departe de oraşul pavat cu beton, armat cu oţel, învelit cu sticlă şi suspendat în fire şi sârme ca de păianjen... 
  
Fluierând vesel o melodioară, ridica şi cobora ritmic braţele şi călca apăsat respirând lacom. 
  
-Ei, da, aer, apă, soare, pământ!... Amestecul lor ancestral...Şi eu, departe de institut, de registre şi fişe, de aparate.... Ce zic eu, departe şi de mine însumi, cel integrat şi angrenat zi de zi...Epurat şi detaşat... 
  
Reconstituia în gând ultima lui escapadă aici, dincoace de sat şi mlaştini: Când?...Cât?....Mda, trecuseră vreo zece ani, socotea în gând... 
  
Se simţea frenetic, liber şi tânăr. Liber cu totul... 
  
- Iată şi salcia, bătrâne, locul tău preferat!...Aici mă instalam...Ehei, pletoaso, tot aici!?...Mă mai ţii minte? Te salut! Mă furase munca... 
  
Mângâia scoarţa adânc brăzdată pe trunchiul contort şi oblic peste apă. Era singur, a descoperit, scrutând orizontul cu reflexe de carmin. A pregătit îndelung trestiile, a probat adâncimea, a înfipt în ace nada vie...”Bieţii viermuşi!” Soarele prevestea o zi caniculară...A azvârlit primul fir cu plumbi şi ac. A făcut să şuiere şi al doilea ...S-a aşezat în umbra bătrânei sălcii, relaxat şi mulţumit. Curând a zvâcnit o plută unduind concentric apa. A ridicat. Peştişorul, ca de argint şi gelatină, smuls arealului, se zbătea umed şi rece în palma lui. 
  
-Ce stii tu, măi vietate!?...Vezi, omul a născocit fel şi fel de şiretlicuri şi capcane să te înhaţe, şi-a făcut duşmani în toate ascunzişurile naturii, ia spune, tu, care ar trebui să le ştii pe toate, e drept să mori aşa, deodată, intoxicat cu aer şi să fii mâncat de om?...Hai înapoi în balta ta , dar ţine minte, să te fereşti altădată!... 
  
Pregătise undiţa să relanseze. Balansând linia, a despicat aerul şi apa. Urmărea firul şi pluta în direcţia estuarului. Undeva, departe în larg şi în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta şi se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat atenţia. Distingea din ce în ce mai bine trunchiul adus de curent. Părea mişcător şi viu, se zbătea sau înota... 
  
-Dumnezeule, e nebună! Cât curaj!... Nu-şi dă seama că o vor izbi curenţii de stânci, spre estuar, că o vor sfârteca palele turbinelor la centrală, îi vor apuca braţele şi părul....Heeiii, eheeiii, nu acolo femeie, întoarce-te!...şi-a pus el palmele pâlnie şi îşi agita braţele. 
  
Era convins că l-a auzit: femeia s-a răsucit, s-a arătat din faţă, a bătut apa cu palmele, s-a ridicat pe jumătate, s-a scufundat, a reapărut... se zbătea sau se juca ... Îi făcea semn cu mâna... 
  
Şi-a smuls cămaşa şi pantalonii şi a plonjat în direcţia ei. Înota cu disperare, îi întrezărea când şi când părul, exagerat de lung şi negru, pielea albă, goliciunea strălucitoare. Braţele lui tăiau vârtos masa fluidă, înainta cu greu spre fiinţa luată de curenţii necruţători. Dispărea, reapărea, avansa spre stânci şi estuar, spre instalaţii, avansa şi el, se îndârjea să o ajungă, realiza pericolul, valuri tot mai mari de gelatină şi spumă, un haos lichid...Când şi când o vedea tot mai aproape. Curenţii îl rostogoleau. Lupta cu disperare să taie vârtejurile prin zidul nesfârşit de ape tulburi şi învolburate. Un gel în clocot şi forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un peşte tăind apa, arcuindu-şi înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea şi bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peştele şi femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simţea tras, prins, încolăcit, nu reuşea să distingă finţa în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrăţişare, nici peştele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi mângâia faţa, umerii şi pieptul, fixând-l în ochi. Undeva, deasupra, departe, vedea din adâncuri voalul străveziu de spumă şi lumină al lumii din care sosea. Era fascinat de frumuseţea acelei făpuri şi nu mai înceta să moară.... 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Dincolo de ape - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!