Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Cugetare > Mobil |   



Din volumul “ Haos”, Editura Anamarol, 2010

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CÂT VOM MAI TOLERA  
Mă întreb de ani de zile
Chiar nu le este ruşine,
Nu observă ei savanţii,
Românii acestei naţii,
Istoricii şi lingviştii
Că ce au lăsat părinţii
Moşii şi strămoşii noştri
Astăzi este sortit morţii?  
Cât timp vom mai tolera
Minciuna în ţara mea,
Ca străinii să ne spună
De când suntem împreună
Şi ce limbă noi vorbim
Şi de pe unde venim?  
Nu intraţi în panică
Nici o limbă romanică
Nu s-a format cum se crede
Din limba latină veche,
Originea lor derivă
De la o singură limbă,
Vorbită-n partea de sud,
În Europa, demult,
Pe când nordul ocupau
Gheţarii şi-l torturau.  
Primitivele popoare
Din Siberia cea mare,
Niciodată n-au avut
Un scris propriu, cunoscut,
Ocupate au fost de ruşi,  
Multe secole supuşi,
Vorbesc încă a lor limbă
Nu o lasă, nu o schimbă
N-au format o limbă nouă,
Cum ni se întâmplă nouă.  
Găseşti cuvinte româneşti
Şi dace unde nu gândeşti
În limbile de pe pămant
Şi asta este ceva sfânt.
Nu mai există în lume
Popor să piardă al său nume
De bună voie să urască
In limba lui ca să vorbească
Să nu ştie limba română
S-accepte-o limbă străină.  
Sunt amănunte pe care
Istoricii români se pare
Nu se obosesc a le da
Şi nici a le demonstra,
Importanţa cuvenită
Ce românul o merită. 1 Decembrie 2010  
 

DACIA STRĂBUNĂ

Dacia e nume mitic,
Simbol pe tărâm mirific,
Al bogaţiei şi al păcii,
Al culturii şi-al dreptăţii.  
Ce se-ntâmplă azi în şcoală
E batjocură totală
Este o absurditate
În istorie, în carte.  
Nu trebuie să uităm
Copiii să-i învăţăm
Că strămoşii noştrii sunt
Dacii pe acest pământ.  
Cetăţi în munţii Oraştiei
Tăbliţele Tărtăriei
Toate ne vorbesc acum
Despre poporul român.  
Acolo între Carpaţi
Dacii au fost organizaţi
Şi un stindard au avut
Trup de şarpe, cap de lup.  
Este clar ca bună ziua
Dacii n-au cunoscut ura,
A Carpaţilor cunună
Este Dacia străbună.  
DINCOLO DE TIMP  

De unde vin in acest colţ de lume
Ce-i plin de sărăcie şi alean?
Vin de la Războieni, de lângă Bălgrad
Pe unde a trecut şi el, Traian.  
Din ţara binecuvântată
De bunul Dumnezeu pe-acest pământ
Vin de pe-al Mureşului mal,
Vin din Ardealul nostru drag şi sfânt.  
Vin de la Alba, din marea cetate
Unde unite fost-au cele trei surori
Şi unde au luptat pentru dreptate
Românii asupriţi, plini de nevoi.  
Unde s-a-nfăptuit Marea Unire
Atunci când adunare populară
Ştia ce vrea şi-a spus-o răspicat:
Noi vrem să ne unim cu-a noastră ţară!  
De unde vin cu versurile mele
Să vă alin durerea ce v-apasă?
Vin dintre codrii verzi de brad
Şi-ntinse câmpuri de mătasă,  
Unde îi plângeţi pe părinţii voştri
Şi jale mare e-n al vostru prag
Acolo unde fii şi nepoţii
Nu-i mai puteţi strânge la piept cu drag  
Şi unde aţi cerut pământul vostru
Mirabila sămânţă să răsară
Pe masă pâine să aveţi cu toţii
Să nu cerşiţi chiar în a voastră ţară.  
Hrană mi-au fost şi îmi vor fi mereu:
Goga, Coşbuc, Blaga şi Avram Iancu,
Rebreanu, Horea, Raţiu şi Maniu,
Cioran, moţii, părinţii mei şi Vlaicu.  
Tainele mării sunt nenumărate
Şi nimeni nu le ştie de pe mal,
N-am vrut să iau din viaţă totul
Şi nici n-am reuşit să-i dau ce vreau.  
N-am scris că am ceva acum de spus
Am scris pentru că vreau să spun ceva,
Dar cum se-ntâmplă pe acest pământ
Când dincolo de timp voi fi se va afla.
Bucureşti, 01 iulie 1994  
UNDE?

M-am întrebat de atâtea ori,
unde se duce,
unde dispare
ceea ce am auzit,
când nu însemn
ceea ce am auzit?  
A răspunde –
în uitare
este prea eliptic
şi prea complicat.  
Dar ce e uitarea,
cea care înghite tot
ce nu e adăpostit
în cuvinte?  
Ce este prăpastia
deasupra căreia
verbul a trăi
se lasă suspendat
de verbul a scrie
iar lumea însăşi
devine o poveste
care aşteaptă
să fie citită
cuvânt de cuvânt?  
O poveste scrisă
cu greu,
literă de literă
şi silabă de silabă,  
la sfârşitul căreia
aşteaptă,
ameninţătoare
asemenea sfinxului,
întrebarea:
Unde dispare,
unde se duce
ceea ce nu e scris,
trăit fiind?  
Dar ceea ce nu e nici trăit?  
13 decembrie 2000  
ARDEALUL  
E lung pămâtul ţării şi e lat,
Dar ca Ardealul de bogat
Nici astăzi loc în ţară nu-i
Şi am curaj să-i spun oricui!  
E-o ţară binecuvântată
Pe culmea cea mai inaltă
A bătrânilor Carpaţi
Unde-am lăsat pe ai mei fraţi.  
E locul unde m-am născut
Şi sunt strămoşii mei
Şi unde ochii vreau să-nchid
Să fiu alăturea de ei.
01 Decembrie 2010  

ACROSTIH  
Rămân tot ce am fost
O umbră pe pământ
De care să se bucure
Indiferent de timp
Cel ce vrea să poposească
Aici dacă e oboist.  
E limpede că mulţi sunt cei
La care nu le plac
Există şi mă muşcă,
Nu mă suportă, dar tac,
Au inimă de piatră şi sunt răi.  
Las gura lumii slobodă,
Un singur dor mai am:
Pe mama şi pe tata să-i urmez
Unde sunt ei, acolo vreau!
27 ianuarie 2010  
CINE SUNT EU?  
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...  
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.  
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.  
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viaţa mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
15 august 2010  
NEMURITORI PRECUM POETUL
Lui Mihai Eminescu  
Te-am iubit sub plopii tăi
Când treceam în miez de noapte
Sau în plină zi pe-acolo
Te-am simţit că eşti aproape.  
Pe malul lacului albastru
Visam la clipe de iubire,
La marginea pădurii dese
Am răs şi-am plâns de fericire.  
Nemuritori ca tine de am fi
Cântând natura şi iubirea,
Atunci, numai atunci vom şti
Ce-I dragostea, ce e iubirea.  
15 ianuarie 2010  
ZĂRI PROMISE  
Alunecăm pe gheaţa timpului
Pe care nu-l putem în loc opri,
Ştiind că undeva, ne aşteaptă
Veşnicia grea ca verbul a muri.

Abia atunci urlăm să se audă
Departe-n veacurile ce au fost,
Unde nu mai există nici durere
Şi întrebările nu mai au rost.  
Iar când în jur se face întuneric,
Pe toţi, pe rând ne va cuprinde,
Din nou spaima că vom sfârşi
Cerul cu mâna a-l atinge.  
Şi-atunci alunecăm cu sufletul
Răstignit pe crucea timpului,
Invocând un răsărit fără sens,
În noaptea grea a infinitului.  
Pentru că el, numai trecutul nostru
A împlinit gânduri şi multe vise
Nu ştim ce ne aduce viitorul
Amăgitor, cu a lui zări promise.  

ATUNCI  
Când simţi că acolo-n adânc
A ta fiinţă se coboară,
Când răsăritul de pe coline
E ca apusu-n zi de vară,
Când nu mai ştii ce este frica,
Nici nu mai simţi vreo bucurie,
Când nu mai eşti decât nimica,
Decât o umbră străvezie,
La Creator atunci te întorci,
Cuvântul vreau îţi e armură,
Şi înveţi să ierţi şi să iubeşti
Ca să învingi a lumii ură.  
VIAŢA NU E UN ROMAN  

Mulţi oameni trăiesc pe pământ
Convinşi că viaţa lor e un balsam,
Ceva deosebit, e un roman,
O spun unii sub jurământ.

Dacă-ar fi scris de bună seamă,
Ar vedea că în câteva rânduri
Vor fi cuprinse a lor gânduri
Într-o poveste banală.  
Dacă se scrie despre un poet,
Despre ce a trăit omul de rând,
Ne poate influenţa într-atât
Că insomniile au subiect.  
Viaţa noastră nu e un roman,
E clipa unui om pe-acest pământ,
O clipă de frumos sau de urât,
Cu un gust dulce sau amar.  
septembrie 2010  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Din volumul “ Haos”, Editura Anamarol, 2010 / Rodica Elena Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 41, Anul I, 10 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Rodica Elena Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!