Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Nuţa Istrate Gangan         Publicat în: Ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

...din cand in cand...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îşi aprinse o ţigară şi trase din ea cu sete. Deşi fuma din ce în ce mai rar, câteodată simţea o nevoie imperioasă să simtă fumul invadându-i plămânii. Trase cu sete, inhală, apoi îşi lasă capul pe spate şi cu un oftat adânc expiră fumul albăstriu şi înecăcios.

O auzi tuşind uşor, la fel de discret cum tusea când vroia să-l atenţioneze atunci când, în opinia ei, spunea ceva deplasat în faţa prietenilor.La început se amuză de această grijă această a ei pentru el, dar mai târziu în viaţă, avea impresia că tusea i se înteţise şi că aproape orice spunea el, ei i se părea deplasat.

"Ai promis că nu mai fumezi, şi mai ales că nu o să mai fumezi în casă".

Vocea ei nu sună chiar ameninţătoare aşa că îşi permise să zâmbească amărui, la fel ca şi fumul pe care, dintr-un fel de dulce şi copilărească răzbunare, îl mai inhală o dată.

Strivi apoi ţigara în scrumieră, se ridică şi aruncă conţinutul în coşul cu gunoi.Se apropie de chiuvetă unde ea trebăluia, o sărută pe umăr şi cu o palmă, într-un gest intim, îi strânse uşor fesa care i se contura prin rochia de casă.

Ea tresari şi-l apostrofă în şoaptă:

"Ţi-am spus să nu mai faci asta când suntem în bucătărie. E un gest care nu-mi place şi tu ştii asta.Şi apoi, dacă un copil intră în bucătărie şi te vede?"Nu-i răspunse, nu pentru că nu ştia ce să spună ci pentru că-i ştia reacţia. Reacţiile.

Şi din nou îşi aminti că aceasta pudoare a ei îl excită la început.

Astăzi...

Simţi din nou nevoia unui fum de ţigară dar se abţinu.

"Vrei să te ajut? Pot curăţa cartofii..."

Ea începu să râdă:"Mda... ca şi cum te pricepi să curaţi cartofi:))... Ultima oară când ai făcut-o jumătate s-au dus la coş. Eşti liber astăzi, du-te, fă ceva cât gătesc eu... nu e nici un meci? Ia băieţii şi mergeţi în parc la un fotbal"Cu gândul la băieţi el zâmbi:

"Glumeşti? Unul e pe chat de dimineaţă cu puştoaica aia din clasa lui, iar al mic împuşca la video-games:)) Se apropie şi încercă un sărut dar ea îi întinse obrazul şi îşi văzu în continuare de bucătărie.

El ezită pentru o secundă apoi se întoarse brusc pe călcâie, îşi înhaţă jacheta şi ieşi pe uşa fără un cuvânt.

Nu era supărat. Nici măcar nu era nervos. Era doar trist. Un fel de tristeţe care probabil nu impresionează pe nimeni, gândi cu amărăciune. Pentru că tristeţea e de gen feminin, pentru că bărbaţii însuraţi de 20 de ani, cu copii mari nu-şi permit să fie trişti. Tristeţea stă bine femeilor nu bărbaţilor.

Nu-şi aminti ultima oară când a stat singur pe o bancă în parc. Într-un parc pustiu, pentru că toamna era pe sfârşite şi cerul era înnorat.

Starea aceasta de tristeţe amestecată cu aduceri-aminte îl încerca des în ultima vreme.Şi ştia că are legătură directă cu răceală instalată în căsnicia lui de foarte multă vreme.

Era un fel de răceală invizibilă pe dinafară.La întâlnirile cu prietenii păreau normali, ei cei de toate zilele, glumind, râzând... În familie nimeni nu ar fi bănuit nimic, păreau cuplul perfect, familie împlinită cu doi băieţi frumoşi şi deştepţi, cu situaţie materială decenta şi servicii frumoase amândoi...

Răceală era simţită doar de ei, atunci când rămâneau singuri, când uşile se închideau în spatele lor, când el nu mai găsea atât de uşor cuvintele şi gesturile tandre şi când ea îşi lua prea mult timp să se pregătească pentru seara... prea multă cremă, prea multă oboseală... Încetul cu încetul viaţa lor intimă se transformase într-un fel de iarnă lungă şi uscată.

Şi mai mult decât lipsa intimităţii era lipsa tandreţii. Câteodată vroia doar s-o ţină în braţe, doar să-i simtă căldura lipită de căldura lui.

Se întrebă adeseori cum de ea nu simţea această nevoie.

Apoi îşi aminti din nou momentul în care el a realizat că de fapt ea nu-l mai iubeşte. Sau poate că niciodată nu l-a iubit aşa cum el a crezut, cum el şi-ar fi dorit...

Surprinsese o discuţie telefonică între ea şi o prietenă din facultate cu care se regăsise decurand. Nu avusese intenţia, vroia doar să dea un telefon, când, de la celălalt telefon auzi vocea soţiei lui şoptindu-i numele într-o discuţie cu altă femeie.Şi ascultă. Era descris şi analizat cu cuvinte frumoase şi calde şi total neadevărate. Era descrierea unui bărbat străin, unul pedant şi extrem de civilizat, calculat şi meticulos. Atunci realiză că el, niciodată nu fusese bărbatul pe care ea şi-l dorise.

Ea nu minţea. Preferă să ocolească adevărul, să pretindă co totul este în regulă, dar de minţit nu minţea.Şi totuşi o minţise pe această femeie în privinţa lui.Şi nu orice fel de minciună. Descriind un bărbat inexistent, un bărbat pe care probabil şi l-a dorit dintotdeauna.Şi pentru o fracţiune de secundă, deşi nu simţise nici urmă de gelozie ci doar o durere surdă în piept, ştiu cine este bărbatul pe care ea îl descria la telefon.

Din ziua aceea ceva s-a schimbat.

Ştia unde fusese greşeala lui. Nu-i spusese niciodată ce vrea cu adevărat...

Se îndrăgostiseră unul de celălalt în facultate, deveniseră un cuplu, nimeni nu-i vedea altfel decât împreună. ŞTIA că unele lucruri nu au mers bine chiar de la început, dar pentru că o iubea, speră că o să reuşească să o schimbe.Şi aşa au trecut anii... El a rămas acelaşi, puţin zăpăcit, puţin romantic... Uneori uşor nepăsător la toate angoasele ei... alteori exagerat de protector.

Ştia că încă o iubeşte chiar dacă o dată cu trecerea anilor tot ceea ce el credea că poate schimbă la ea s-a accentuat.

Îl scotea din sărite atenţia ei exagerată la detalii, ne spontaneitatea ei, faptul că nu suportă surprizele şi că trebuia dinainte toate planurile pentru anul în curs. Fiecare lucru pe care îl găsise odată fermecător astăzi i se părea anost şi repetat la infinit.

Apoi îşi aminti deşi se strădui să nu-şi amintească...

... se aranja pentru culcare şi ştia că acest lucru o să-i ia minute bune... Băiatul cel mic dormea de mult, cel mare era plecat să doarmă la un prieten... I plăceau toate aceste ritualuri feminine la care ea se supunea cu sfinţenie în fiecare seară. Îşi peria îndelung părul, apoi îl prindea într-un coc în mijlocul capului, deşi el vroia să -l simtă desfăcut şi sălbatic atunci când venea în pat. Apoi îşi masă cearcănele abia vizibile îndelung cu cremă şi-şi acoperea faţa cu un prosop umed fierbinte mai întâi că porii să i se deschidă... apoi îşi punea creme... se masa din nou îndelung pe toată faţa şi pe gât... apoi prosopul cald devenea rece... şi porii se închideau şi tot aşa... Era martorul acestor ritualuri de ani de zile... şi la început se amuză teribil şi se excită adolescentin la gândul sânilor ei alunecoşi din cauza loţiunii de corp. Mult mai târziu realiză că folosind aceste ritualuri îşi întârzia voit venirea în pat. Dar nu se plânse niciodată deşi, de cele mai multe ori o simţea în pat doar conştiincioasă.Se întrebă dacă ea realiza cât de mult lipsă lor de intimitate le afectează celelalte sectoare ale vieţii în doi...

Nu ştia când a adormit aşteptând-o...

... ştia că visează şi nu vroia să se trezească... Nu era prima oară când o visă pe EA.Pe cealaltă. Acea ea care i se infiltrase în minte fără ca el să-şi dorească asta, fără ca EA să ştie... Şi totuşi...

Ştia că nu are rost să se întrebe când naiba începuse s-o viseze. EA avea un ceva indefinit, un fel de râs şi plâns amestecate într-un surâs seducător. Nici măcar nu era frumoasă... sau era... naiba ştie...

Era femeie din cap până în picioare. O femeie căruia nu-i era frică să fie femeie. Aşa o simţea... aşa o ghicea... aşa-i spunea soţul ei, prietenul lui.Şi ce îl enerva cel mai tare era faptul că ea îl ghicea. Avea impresia că EA ştia tot ce se petrece în mintea lui atunci când o privea. Nu se ştiuse atât de transparent. Nu spusese niciodată nici un cuvânt deplasat, nu povestise nimănui despre ceea ce se întâmplă în căsnicia lui... dar avea acea stranie impresie că EA ştie tot.

La naiba!

Îi devoră trupul şi ea se lasă devorata cu o plăcere infinită, gemând uşor... Îi primea fiecare încercare a trupului lui de a o supune cu gemete şi arcuiri. ŞTIA că este vis şi se ruga să nu se mai termine. Îi simţea pielea fierbinte şi trupul fremătând şi simţea că nu contează cât de mult ar fi, tot nu ar fi îndeajuns.

Apoi totul se risipi

Se trezi brusc.

Soţia lui citea. Lumină discretă a veiozei îi contura profilul frumos şi buzele şi se arcuiră într-un surâs.

"Dormi... ai visat ceva urât..."

Se întoarse spre ea... îi închise cartea şi-i scoase ochelarii. Nu se opri atunci când ea îi spuse că este deja prea târziu. O cuprinse în braţe şi începu să o sărute. Era pe teritoriu cunoscut. Corpul ei îi răspundea mai greu dar îi răspundea.Cu dulceaţă şi cu conştiinciozitate. O iubi frumos şi normal deşi avea dinţii strânşi şi ochii şi mai strânşi. Să alunge şi să distrugă imaginea celeilalte...

Sau să o folosească pentru a intensifica trăirea şi a-şi alina durerea aceea surdă.Şi, între somn şi realitate, între zvâcnirea lui nebunească şi relaxarea ei dulce şi calmă, el şopti un nume.

Alt nume.  
Referinţă Bibliografică:
...din cand in cand... / Nuţa Istrate Gangan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 401, Anul II, 05 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nuţa Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nuţa Istrate Gangan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!