Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Romeo Tarhon         Publicat în: Ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Dialoguri lirice Raluca Nicoleta Bocu şi Romeo Tarhon

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/23/dialoguri-lirice-raluca-nicoleta-bocu-si-romeo-tarhon/  
 
Copil abia (R.T.)  
 
Eu sunt copil abia, tu eşti deja matura  
Ce-bătrâneşte într-o clipă ca-ntr-un ceas.  
Secundei lumii tale nu îi cunosc măsura  
Şi nu pot să îi vin din urmă pas cu pas ...  
 
Eu sunt cel verde, cel fraged, cel lăstar  
Ce-abia am lăstărit la margini de livadă,  
Tu eşti o creangă veche cu frunze de pojar,  
Eu cresc, tu te usuci şi eşti a vremii pradă ...  
 
Eu sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare,  
Abia adii şi pletele mi le răsfir val după val,  
Tu eşti furtuna care vine, bate şi, ucigătoare,  
Să surpe lumea se izbeşte sinucigaşă-n mal ...  
 
Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum  
De jar abia aprins la primul ceas de-amurg,  
Tu arzi de peste zi şi zi de zi în vâlvătăi şi fum,  
Şi focul tău te mistuie în flăcări care curg ...  
 
Copil-stejar (R.N.B.)  
 
Eu vin din lumea ceea în care ai mai fost,  
Sunt doar copil de floare, de rază şi poveste,  
Mă văd cum stau pe-o stea ce nu îmbătrâneşte  
Şi vreau secunda lumii să o opresc, cu rost.  
 
Tu să te-ntorci acolo, în veacuri separate  
De lumea de poveste, în cea de oameni mari,  
Căci poate azi, cei mici, de mâine sunt stejari,  
Din frunze verzi se schimbă în frunze conservate.  
 
Eu sunt copilul mare, prin sufletu-ţi copil  
Respir un aer dulce din valuri reci de mare,  
Furtuni de vise-ţi bat misterios în soare  
Şi porţi izbesc în lumea ce crede că-s umil.  
 
Şi pot să fiu scânteia din jarul de nestins  
Cu inima ce arde în trupul meu micuţ,  
Mai chem spre tine săbii, mereu să le ascuţ,  
În vâlvătai te-aprinde să fii şi tu cuprins!  
 
Tu eşti copilul, oare? Să-ţi fiu copilul eu?  
Mă-ntreb şi eu asemeni ce suntem peste vreme,  
Tu n-ai curaj să-mi spui, te zbaţi în anateme,  
Iar eu rămân răspunsul copilului mereu ...  
 
Eu sunt secunda lumii în timpul tău hoinar,  
Îmbătrâneşti cu vremea şi mergi alene-n pas,  
Mai vrei să iei din zgura măsurii ce-a rămas,  
Din timpul meu îţi dau, să fii copil-stejar!  
 
Te-am rătăcit (R.T.)  
 
Te-am auzit şi n-am ştiut în taină să te-ascult  
Ca pe o frunză tristă dintr-o duioasă rapsodie,  
Ci m-am închis într-o cascadă de tumult  
Şi te-am crezut arpegiu lipsit de armonie ...  
 
Te-am observat şi n-am ştiut cum să te văd  
Ca pe o lebădă sublimă alunecând suavă,  
Ci m-am închis în gheaţa sinistrului prăpăd  
Al unei note reci din gama cea mai gravă ...  
 
Te-am detectat şi n-am ştiut să te miros  
Ca pe esenţa unui opium de mac nedeflorat,  
Ci m-am închis în cupa unui iris veninos  
Al unui marş funebru sfâşietor cântat ...  
 
Te-am rătăcit şi n-am ştiu cum să te caut  
Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip,  
Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut  
Fără ecou, fără pereche, fără viaţă, fără chip ...  
 
M-ai rătăcit (R.N.B.)  
 
Când îţi şopteam în vise prea tainice cuvinte  
Nu auzeai din mine cum izvorau şuvoi,  
Din foşnetul de frunze când culegeai căinţe  
În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi.  
 
Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far,  
Cascadele durerii veghind la ţărm de mare,  
Şi nici cum simfonia din mine curge iar  
Din chip de neputinţă, în chip de alinare ...  
 
Tu m-ai văzut, dar ... n-ai văzut aievea,  
Cum lunec înspre valuri tristeţea unui gând  
Şi n-ai văzut talazul spre mine cum venea,  
M-ai rătăcit în gheaţă, în gheaţă rămânând ...  
 
Ai încercat arome din mine să deguşti,  
Dar n-ai simţit parfumul din anii-mi tinereşti  
Din note reci de liră azi nu mai poti să muşti,  
Din veninosul iris sorbi ochii goi, funeşti.  
 
M-ai rătăcit în boabe sticloase de nisip,  
Nepreţuită perlă închisă-ntre carcase  
Sau printre vechi mesaje lăsate într-un şip  
Din strigătu-ţi, durere ce-n piept mi se lăsase ...  
 
Ţi-aş fi (R.T.)  
 
Eşti ca o frunză crudă mustind de clorofilă,  
Ca un lăstar de seve din humă şi argilă ...  
Ţi-aş fi în vis izvor de apă vie şi cleştar,  
Să-mi dai, când înfloreşti, o cupă de nectar.  
 
Eşti ca mătasea de argint în rochie de nufăr  
Ce îşi aşteaptă vremea ascunsă într-un cufăr,  
Ţi-aş fi oglindă-n vis la ceas sfios de noapte  
Să te dezbrac de alb şi să te-mbrac în şoapte.  
 
Eşti ca un zvon al unui timp ce nu va mai veni  
În amintirea unui vis ce-n vise se va nărui.  
Ţi-aş fi uitare să nu plângi când te trezeşti,  
De lacrimi şi de dor, iubito, să nu te ofileşti ...  
 
Şi poate (R.N.B.)  
 
Sunt ca o frunză verde  
Plutind în anotimpuri  
Şi din abis se vede  
Că-i verde doar în gânduri ...  
 
Din humă şi nisipuri  
Mă pot preface-n perlă,  
În mugur de pădure  
Să-ţi cânt un vers de mierlă ...  
 
Şi, poate, la izvorul  
Din care vei bea apă  
Îmi vei sorbi nectarul  
Din floarea ce aşteaptă ...  
 
Sunt voalul de mătase  
Din frunza de pe ape  
Când vraja nopţii coase  
Iubirile-mi sub pleoape.  
 
Şi-n cufărul acela  
În care m-ai închis  
Visez că e nacela  
Din zborul spre abis ...  
 
Ca-ntr-o oglindă vie  
Spre ceruri când privesc  
Mă văd ca-n reverie  
Firesc în nefiresc ...  
 
Şi-aud venind în noapte  
Din miez de beznă, iar,  
Tăcute, albe şoapte  
Iubindu-mă-n zadar ...  
 
Şi timpul cum mă-ntoarnă  
La freamăt de pământ,  
Aud cum glasu-n goarnă  
Mă cheamă spre cuvânt,  
 
Cum amintiri şi vârste  
Ce-n ani s-au împlinit  
Ne schimbă-n acatiste  
Păcatu-n gând râvnit ...  
 
Uitând cum e visarea  
În cele prea lumeşti,  
Mai vezi doar alinarea  
Din lacrimi îngereşti.  
 
Iar zborul înspre stele  
Mi-e măsurat în ani,  
Lumina dintre ele  
E şoaptă de profani.  
 
Şi toate-acestea-n firea  
Ce stai de o citeşte,  
Gândeşti că-s strălucirea  
Ce poate izvorăşte  
 
Şi-n sete, să-ţi iei apă  
Când vei sorbi nectarul  
Din floarea ce te-aşteaptă,  
Eu să îţi fiu altarul ...  
 
M-aş face (R.T.)  
 
M-aş face pisc de munte pentru tine  
Şi pentru ochii tăi masive mari, alpine,  
Pentru-un sărut lungi arcuri carpatine  
Şi creastă crestei tale ca să fii cu mine ...  
 
M-aş face apă pe întinderi planetare  
Şi pentru ochii tăi o mare, cea mai mare,  
Pentr-un sărut ocean albastru-n zare  
Şi lacrimă din lacrimi de cleştare ...  
 
M-aş face orizont din pescăruşi şi vele  
Şi pentru ochii tăi un cer clipind de stele,  
Pentru-un sărut o galaxie din inele  
Şi univers din universuri peste ele ...  
 
M-aş face face flacără din cremene aprins  
Şi pentru ochii tăi aş arde ca un cuptor încins  
Pentr-un sărut dogoritor ca soarele nestins  
Şi-aş arde-n foc de focul tău cuprins ...  
 
Dac-ai putea, sărut ... (R.N.B.)  
 
Din vârf de stânci, uitate în milenii  
Trecute-n vânt şi ploaie spre pierire,  
Dac-ai putea să îţi întorni decenii  
Sărut de stea să-mi furi din amorţire.  
 
Din ape de cristal sau ape foarte tulburi  
Secate-n sare sau în albiile prea pline,  
Dac-ai putea să te preschimbi în fluturi  
Să-mi furi sărut de flori diamantine.  
 
Şi din crepusculul născut în curcubee  
Prelins în lacrimi, perdele diafane,  
Dac-ai putea să-mi faci noi Căi-Lactee  
Sărut de univers să-mi furi între icoane.  
 
Din flăcări, ca din rai, în prea-mărire  
Ce-mi mistuie în suflet azi norocul,  
Dac-ai putea să-mi treci în nemurire  
Sărutul tău de iad, să-mi fure Totul!  
 
Referinţă Bibliografică:
Dialoguri lirice Raluca Nicoleta Bocu şi Romeo Tarhon / Romeo Tarhon : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 569, Anul II, 22 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Romeo Tarhon
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!