Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Liliana MOLDOVAN, Mures, iunie 2010         Publicat în: Ediţia nr. 68 din 09 martie 2011

Dialogul artelor - interviu cu poeta si pictorita Victorita Dutu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

- Voi începe voiajul nostru dialogic cu o pătrundere oarecum agresivă, dar plină de interes şi curiozitate în universul dumneavoastră interior. Destinul artistic al Victoriţei Duţu se manifestă, după cum bine ştim,  sub spectrul gândirii poetice şi al zămislirii picturale inconfundabile. Cum reuşiţi să împăcaţi arta folosirii poetice a cuvintelor cu puterea expresivă a culorilor din pictură? 
  
- Nu pot sa fac o distinctie intre pictura si poezie, intre matematica si filosofie, intre teologie si frumusete pentru ca toate sunt prezente in mine. Eu cred ca sensul existentei noastre este frumusetea, este acea frumusete pe care Dumnezeu a creat-o si noi suntem chemati sa o traim. Suntem creati de El prin frumusete pentru ca Dumnezue ste nespus de frumos. Daca in lumea exterioara lucrurile sunt separate, vedem o distinctie clara intre matematica si filosofie, intre algebra si geometerie, intre cuvant si culoare, intre imagine si o ecuatie la mine e altfel. 
  
In mine sunt unitare acestea toate, pentru ca eu ma straduiesc sa traiesc frumusetea. Nu fac distinctie intre frumusetea unei ecuatii descoperite de un matematician de geniu si frumusetea unei inger pictat de Fra Angelico. Daca privim istoria omenirii eu vad o frumusete teribila care i-a animat pe oameni sa traiesca, si aceasta frumusete este darul lui Dumnezeu pentru oameni. Numai aceasta frumusete ca dar al lui Dumenzeu pentru sufletul omului este puterea de evolutie creatoare catre o alta umanitate, catre o alta fata a lumii. Nu vreau sa vorbesc decat despre frumusete aici. Pentru ca numai frumusetea este vindecatoate, este terapeutica, este izvorul vietii. De aceea caut frumusetea oriunde ma duc si daca ea nu este prezenta in afara mea o caut in launtrul meu. Daca sunt undeva unde nu imi place ma cobor in mine si acolo gasesc unitatea si frmusetea unei imagini a unui cuvant a unei expresii, a unei rugaciuni. 
  
La mine imaginile si cuvintele se impletesc, exactitatea matematica ramane la baza si ceea ce ma atrage cel mai mult este cercetarea, este cautarea, este aceasta nevoiu de a sti si de a cunoaste si a ma apropia cat mai mult de aceasta frumusete pe care a pus-o Dumnezeu in creatia Lui si pe care noi o regasim in diferite modalitati de exprimare, matematica, poetica, stiintifica, artistica. Eu cred ca oamenii de stiinta nu trebuie sa descopere si sa demonstreze existenta lui Dumnezeu ci trebuie sa puna in ecuatie puterea nelimitata alui Dumnezeu in creatia sa, de ce nu am gasi o noua determinare a punctului material si anume coordonata infinitului. Sa punem, sa atribuim punctului material acea coordonata a punctului de la infinit care este expresia acelei forte de dinfatra universului, de dinafara materiie care il face fie, care il aduce prezent in existenta. De ce nu ne-am gandi la aceasta frumusete a universului creat de Dumnezeu. Intotdeauna eu vreau sa traiesc cu acest miracol al unitatii si nu al separarii, lumea este separata insa noi ca sa fim puternici trebuia sa fim uniti in noi cu acel cineva mai puternic decat noi si care ne-a adus la exsitenta. Aceasta este unitatea, Drumul catre Creator. 
  
- Aţi rezistat provocărilor matematicii şi filosofiei şi aţi rămas fidelă poeziei pe care aţi ocrotit-o, mai târziu, cu pânza artistului ce glăsuieşte prin culoare. Cât de veche vă este îndeletnicirea poetică? În care moment al vieţii aţi descoperit freamătul cuvântării prin versuri, rimă şi ritm? 
  
- Nu pot sa spun ca am stat deoparte de filosofie si de matematica. Tot ceea ce scriu si pictez are la baza matematica, filosofia si teologia. Raman pana la sfarsitul vietii mele un om fascinat de matematica si cu regretul de a o nu fi cercetat mai mult desi stau uneori cercetand si aceste neânţelesuri matematice descoperite de geniile lumii, insa trebuie sa recunosc ca sunt foarte multe pe care nu le inteleg. Consider ca matematica sta la baza limbajului realitatii, este limbajul universal ce sta la baza lumii creata de Dumenzeu. De ce nu as considera ca pamantul este punctul de la infinit al universului, de ce nu as considera ca pamantul este o limita catre infinit a universului si punandu-ne in acest sistem de referinta sa studiem tot ceea ce face ca pamantul sa fie dinspre univers catre noi? Bine acesta ar trebui sa fie un model matematic care sa descrie lumea si existena altfel. De ce as considera exista, viata ca tinderea catre infinit a materiei. Iar din punct de vedere filosofic, de ce nu as considera constiinta singulara, acea parte a noastra care ramane singura cu ea insasi, neexteriorizata, necunoscuta, tainica si in permanenta ascundere, cautatoare de logos, de infinit, de absolut de Dumnezue, ca fiind partea din noi care traieste la dimensiunile infinitului, care traieste temporalitatea si marginirea lumii dezmarginind-o in Dumnezueu. 
  
Cat priveste poezia inca din generala si apoi in liceu, m-a atras cat de cat, dar nu a fost o preocupare careia sa-i dau prea mare importanta, eu atunci invatam doar matematica. Totul a inceput de la matematica abstracta, atat poezia cat si pictura, matematica mi-a deschis niste parghii launtrice care m-a impins catre nevoia de a gandi catre marginile fiintei, si o nevoie cumplita de a vedea, de a vedea launtric, geometria mi-a deschis niste porti pe care nu le-as fi banuit daca nu as fi studiat-o si daca nu o cercetez si acuma, dar desigur in felul meu, nu fortat si nu agresiv si nu din obligatia de a preda niste referate de cercetare, ci doar pentru bucuria mea de a gandi. 
  
Îmi amintesc, că prima poezie mi-a citit-o mama, în jurul vârstei de 3 ani. Niciodată nu-mi voi permite să uit că poezia se numea „De-aş avea” şi era scrisă de Eminescu. Nu ştiu exact, ce am înţeles din versurile eminesciene, la vreme respectivă, îmi aduc, însă, aminte de sezaţia de bucurie produsă, în mintea mea de copil, prin muzicalitatea cuvintelor. 
  
- Când citesc poeziile Victoriţei Duţu, redescopăr o  senzaţie de bine, similară,  o bucurie produsă, în minte şi în suflet de refrenul cuvintelor frumos meşteşugite şi înţelept ctitorite. Pornind de aici, doresc să ştiu, dacă priviţi poezia ca pe o terapie a sufletului? Ca pe un exerciţiu de ascuţire a minţii sau ca pe un mijloc de consolirare spirituală? 
  
- Ei aceasta este exrpimarea, poezia are ceva launtric care te face sa te simti altfel, poezia trebuie sa gaseasca resorturile frumusetii care il leaga pe om de Dumenezeu, de frumusetea lumii, de acea vesnicie pe care o purtam in strafunduruile noastre. Poezia, arta, stiinta si tot ceea ce descoperim astazi si in viitor trebuie sa se indrepte catre partea de infinit a fiintei umane. Fara infinitul lui Dumnezeu noi nu avem nici o valoare, si acesta este sensul, aceasta este terapia. Cand frumusetea rugaciunii, a cuvantului, a imaginii patrunde in interiorul nostru, in resorturile constiintei singulare, cand acea frumusete patrunde in noi, putem privi viata altfel si de aici se schimba comanda, traim o trecere de la starea de rau la starea de bine , celulele primesc alta comanda de la suflet, de la creier, cand noi traim bucuria si frumusetea, codul nostru genetic se organizeaza pe vectorul vietii si traieste altfel cand frumusetea este este activata, de aceea nu putem trai fara frumusete. Ea este unica forta ce trebuie traita si consumata ca o stare de bine, de bucurie, de sanatate. Aceasta este frumusetea lui Dumnezeu care trebuie sa fie prezenta in toata cautarea noastra si noi sa trecem de la disperare la bucurie de la boala la sanatatea. Nu trebuie sa ne temem ci trebuie sa traim in noi si prin noi frumustea care este peste tot si arta, creatia umana trebuie sa caute sa prezinte sa consume frumustea Lui, care este aici, priviti-o, e aici si acum! 
  
- Care sunt conceptele esenţiale pe care se sprijină structură poetică pe care aţi creat-o. Altfel spus, cu ce obsesii poetice vă confruntaţi? 
  
- O, sunt multe... Nu pot trai fara frumusete, daca nu accesez in mine frumusetea asta prezenta in jurul meu, nu am facut nimic. Am cateva poezii, mai multe chiar, un volum, care sunt scrise cu nevoile mele de om amatrat trist si oborist, acele poezii nu inseamna nimic pentru mine eu trebui sa gasesc doar acele poezii, acele imagini care exprima frumusetea launtrica, care acceseaza in mine resorturile frumusesii care la randul lor sa acceseze si in cel care citeste trairea frumusetii si sanatatea spirtului, poezia de astazi a luat o cale gresita! Dupa parerea mea, e prea lumeasca si se indreapta catre ceva asa de lumesc care ne distruge, ori ea, poezia trebuie sa ofere bucurie launtrica ori asta nu se poate daca nu se agata de Dumenzeu, stiti asa ca la sfinti, acesta este modelul, bucuria aceea vesnica care ne tine mereu ancorati in frumusetea lui Dumenzeu care e vesnica si plina de normalitate si de sanatate mintala si curatitoare, numai asa devenim fiinte creatoare. 
  
- Plămădirea personalităţii dumneavoastră artistice a fost, în chip evident, rodul unor lecturi îngrijite şi al parcurgerii unor cărţi bine alese. Care sunt cărţile preferate al Victoriei Duţu, ce lecturi v-au marcat existenţa? 
  
- Biblia! Oamenii de cultura trebuie sa stie Noul Testament pederost. Ca sa nu mai treaca tot timpul la el, sa-l ia din raft, ci sa-l foloseasca si atunci cand merge pe strada. Scrierile Sfintilor Parinti, de la Hristos pana astazi, Scara Raiului de Sfantul Ion Scararul, Parintele Staniloae, Imanuel Kant, viata lui Kant si gandirea lui Kant au insemnat si inseamna si acum pentru mine ceva extraordinar, citind din Kant iti formemezi mintea pentru gandire. Eminescu este uluitor, si toata literatura romana de care sunt indragostita. Literatura romana este uluitoare, literatura romana este universala, este vesnica, este plina de frumusetea negraita a sufletului omenesc, literatura romana este o frumusete si o vesnicie izvorate din dumnezeirea care tine universul intreg si pe noi in viata. 
  
Cititi literatura romana de la origini pana in prezent, este uluitoare acesta literatura romana, si mai cred ceva. Timpul pe care noi il traima acum si aici este fantastic, este fenomenal, din punct de vedere cultural, acum se creeaza cele mai mari opere din Romania, acuma se creaza si se traiesc si de scopera cele mai frumoase adevaruri, Romania este pe o panta ascendenta din punct de vedere cultural, fantastica, o stare cum nu a mai avut ea pana acuma. Noi ca scriitori, ca oamnei care gandim, nu trebuie sa ne lasam invinsi sub nici o forma, sau descurajati de nimic, pentru ca veacul aceste este cel mai frumos, nu trebuie sa fim tristi ca nu vindem, ca nu suntem cititi, ca nu sutem bagati in seama! Ei, si ce daca! Noi trebuie sa creem valori, noi trebuie sa creem pentru lumea viitorului, si asta chiar si facem acuma, prea multi poeti, extraordinar de multe situl de literatura, de poezie, de arta, de creatie, prea multe carti, de nu le mai stii numarul, nu este extraordinar? Aceasa este uluitor, este extraordinar, aceasta  stare este fantastica. 
  
Gandul omului nu poate fi marginit in bani si in indiferenta, nu trebuie sa ne lasam inselati de aceste aparente, versnicia tasneste prin cuvant asa cum tasneste fulgerul in inturic, nu trebui decat sa traim in frunmusetea lui Dumenzeu prin opera noastra si prin viata noastra, noi chiar asta facem si nu vom fi invinsi. Ignoranta, indiferenta, saracia, uitarea nu ne vor rapune, nu au ce sa ne faca. 
  
- Credeţi că poezia poate fi un mesager al înţelegerii între oameni? 
  
- Chiar este unul din cei mai mari mesageri, chiar asta se si intampla astazi prin atatea contacte pe care le stabilim peste granite si peste timpuri istorice. 
  
- Dar pictura? Reprezintă, această artă, un mijloc de redescoperire a frumuseţii sufletului omenesc?  
  
- Asta zugraveste arta, frumusetea launtrica fara de care nu puteam sa crestem nu puteam sa fim, nu putem trai... Fara frumusete murim. 
  
- Picturile dumneavoastră reflectă probabil, acele emoţii şi trăiri care nu şi-au mai găsit loc în sipetul cu cuvinte poetice. Picturile dumneavoastră abundă de figuri angelice. Care este relaţia Victoriţei Duţu cu îngerii? La ce chemare răspund fiinţele angelice atunci când acceptă să se odihnească pe pânzele azurii pe care le pictaţi? 
  
- Sunt fascinata de doi pictori, pana la obsesie, Fra Angelico si Rubliov... iar mai nou Paritele Arsenie Boca! Cel de-a treilea este al nostru! Ingerii zugraviti de acestia sunt ulutori ating vesnicia, acum sunt in perioada cand pictez ingeri pentru ca ei reprezinta fiintele curate pure care stau in preajma lui Dumnezeu, si gandindu-ma la ingeri ma gandesc la noi la fiinta umana cat de curata trebuie sa fie, cat de frumoasa ca sa stea cu gandul in jurul lui Hristos prin rugaciune. Cand pictez ingeri ma gandesc la omul nostru de astazi, cat de curat si de frumoa trebuie sa fie el si cat de frumoas trebuie sa isi duca viata, ca sa stea ancorat in lumina lui Dumnezeu care inseamna viata. Ingerii reprezinta puritatea si forta intelegerii si cunoasterii. Chiar daca e greu si gresim mereu fata de El nu trebuie sa persitam in aceatsa boala a indepartarii de Dumenzeu ci trebuie sa ne insanatosim apropiindu-ne. Trebuie sa recunosc ca mai am foarte multe de cercetat si de invatat si de citit de la sfinti despre ingeri, pentru ca inca nu stiu destul. 
  
- Revenind cu picioarele pe pământ, la situaţia în care mânile vă dor şi mintea vă este obosită de greutatea cuvintelor, cu ce alte pasiuni vă umpleţi timpul, ce noi proiecte născociţi? 
  
- Am o viata foarte ocupata, pot sa spun ca nu am timp liber, si nu ma plang caci asta imi place foarte mult, insa de fiecare data cand am timp liber atunci imediat, inapoi la pictura inapoi la matematica, la filosofie la telogie si tot asa. E foarte frumos, e ceva plin de viata de putere sa te ocupi cu partea spirituala e exitentei, si e asa cum zicea Mantuitorul Hristos rugati-va neancetat. Asta trebuie sa incercam sa facem chiar daca uitam, trebuie sa revenim, trebuie sa fim mereu pe calea si pe cararea apropierii de Hristos altfel ne imbolnavim si nu trebuie sa lasam sa se intample asta. 
  
Mâinile mele au luat foc 
Şi mă dor 
Mă doare gândul meu 
Şi cuvântul 
Nu se poate naşte în mine. 
  
  
  
  
  
Referinţă Bibliografică:
Dialogul artelor - interviu cu poeta si pictorita Victorita Dutu / Liliana MOLDOVAN, Mures, iunie 2010 : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 68, Anul I, 09 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liliana MOLDOVAN, Mures, iunie 2010 : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liliana MOLDOVAN, Mures, iunie 2010
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!