Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Confluenţe Româneşti         Publicat în: Ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

DIALOG ÎNTRE COLEGI DE SERVICIU ŞI DE SCRIS!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol scris de Bianca Marcovici 
  
Bianca MARCOVICI: Dragă Edi Mattes, cum te descurci cu pasiunile, hobby-urile tale multiple, în afara serviciului, în ce constau ele şi cum sunt echilibrate de meseria ta de arhitect la „Socetatea de Electricitate"din Haifa, unde lucrăm împreună ca vechi colegi? 
  
Eduard MATTES: Hobby-urile mele nu sunt echilibrate de activitatea mea de arhitect! Ele sunt sarea şi piperul din viaţa mea! Ce să-i faci? A fi arhitect la Societatea de Electricitate nu este exact visul meu cu care-am început să învăţ arhitectură şi nici cel cu care mi-am terminat studiile la Bucureşti! Visam poate să lucrez la nişte proiecte de referinţă ale lumii moderne! Dar, ca în orice vis, în marea majoritate a cazurilor, familia şi digestia sunt cele mai importante aşa că faci ceea ce trebuie pentru pâinea cea de toate zilele! Pasiunile, caricaturile, grafica, fotografia îmi umplu cele trei sau patru ore după ce toţi membrii familiei, mama şi cei doi flăcăi ai mei, Roni şi Eden, merg la culcare! Atunci îmi găsesc liniştea necesară străjuită de mulţumirea sufletească după o zi de muncă, acea linişte ca toţi ai tăi sunt sănătoşi, mulţumiţi şi pregătiţi de o nouă luptă, ziua de mâine! 
  
Dar tu, dragă Bianca, cum te împarţi tu între devizele tale de la serviciu şi lumea ta de vers? 
  
Bianca MARCOVICI: La această întrebare pe care mi-o returnezi, aş putea răspunde în puţine cuvinte: meseria mea de inginer constructor se contopeşte perfect cu poezia, mai mult, sunt un colaj modern şi dependent. Inspiraţia mea, după cum se poate citi din cartea antologica, „Muntele meu, Carmel, 2011"e tocmai o dovadă a diversităţii temelor poetice pe care le-am abordat. Ele ţin de nostalgia românească, după ce am părăsit România acum 20 de ani împreună cu familia. Aici, în Israel am prins rădăcini puternice, am deja 6 nepoţi. Fetele mele au făcut armată grea, s-au căsătorit şi deja au devenit competitive în meseria lor. Lucrează în domeniul calculatoarelor. Nu uita că am sosit în ţara foarte târziu! Eu la aproape 40 de ani, soţul meu la vârsta de 45 iar cele două fete ale noastre au sosit în Israel la vârsta bacalaureatului, deci înainte de armata care a urmat. 
  
Cum te împaci cu gândul că ai colaborat din începuturi la cărţile mele, făcându-mi grafica, iar la interior sunt şi câteva din realizările tale în grafică, adică pot să-ţi zic că... „ţi-am oferit o şansă să-mi ilustrezi poemele” (Sic!), după care mulţi scriitori te-au contactat cerându-ţi să repeţi succesul pentru cărţile lor? Îţi mai aminteşti despre ce plachete de versuri este vorba, le mai ai prin casă? Poţi reproduce un colaj? 
  
Eduard MATTES: Este adevărat că te-ai comportat ca o adevărată prietena ce eşti şi-ţi mulţumesc că mi-ai acordat încrederea de-a-ţi decora cărţile cu desenele mele (şi eu... Sic!), cărţi deja decorate cu frumoasele-ţi versuri! Cum mă împac cu gândul că am colaborat din începuturi la cărţile tale? Pentru mine a fost şi-a rămas o cinste deosebită de a-ţi sta aproape, la câţiva centimetrii de adâncile tale versuri, în plachetele pe care le-ai editat şi care ţi-au consolidat un nume răsunător în poezia modernă. 
  
Bianca MARCOVICI: Dar cititorul ar trebui să mai ştie şi cu ce te ocupi la serviciu! 
  
Eduard MATTES: N-aş vrea ca cititorul acestor rânduri să creadă că sunt un plictisit şi-un plafonat în ceea ce priveşte activitatea mea la serviciu, dar... adevărul nu este prea departe de cele relatate mai sus! Îmi desfăşor activitatea într-un mediu dominat de inginerie şi exactitate, în care munca de arhitect este privită ca ceva desuet! Mereu mi se spune, mai în glumă, mai în serios, când vreau să mai ies puţin din unghiurile drepte, că oricum nimeni nu va observa „creaţia"mea! Şi-atunci mă surprind întrebându-mă unde s-au ascuns toate visurile mele? Îmi amintesc anii studenţiei şi ceea ce visăm nopţile: visam că proiectul meu s-a materializat, că este real şi că mă plimb prin tridimensionalul imaginar devenit peste noapte, realitate! Priveam în toate direcţiile şi corectam proiectul acolo unde era nevoie, totul în tridimensional! Mă trezeam a doua zi şi mă repezeam la planşeta unde materializam visul în linii, culori şi unghiuri. Şi-atunci, eram mulţumit! Azi, fac ce mi se cere, dar am grijă să mă privesc în fiecare dimineaţă în oglindă şi să mă investighez cu atenţie dacă nu a început capul meu să semene cu un cub...! Atâta timp cât capul îşi păstrează forma pe care o ştiu, plec liniştit la serviciu şi mă îmbrac cu culoarea locului pentru a ieşi cât mai puţin în evidenţă!!! Noroc că am căpătat a-colo şi o altă atribuţiune, şi anume aceea de-a organiza expoziţii de-ale colegilor de lucru care, ca şi mine, evadează uneori în artă! 
  
Dar cum te lauzi tu cu ceea ce faci la serviciu? 
  
Bianca MARCOVICI: Cred că simplă enumerare a lucrurilor pe care la fac în meseria mea, cum ar fi „Staţii de înaltă tensiune", partea de construcţie, ar sugera clar că nu poate fi acesta izvorul meu poetic. Cred că situaţia internaţională, războiul, dragostea, explozia internetului („Impactul Virtualului"- titlu unei cărţi lansată la I. C. Român din Tel Aviv), muzică, domeniul în care am activat ca violonistă 17 ani, pot fi clarificate că subiectele mele forţe din proza şi poezia mea, cea memorialistică. Mă consider o poetă modestă care a încercat să păstreze legăturile cu literatura din România, cu toate că mulţi dintre israelienii de origine română considera lucrul ăsta ca o pierdere de timp. 
  
Eduard MATTES: Dar cum e privită literatura israeliană în limba română, peste hotare? 
  
Bianca MARCOVICI: Descopăr că suntem încă competitivi, suntem „o moştenire lirică puternică", aşa cum se vede clar în presă românească din Israel şi în cea din România. Unii dintre noi au reuşit să fie publicaţi în România, cărţile noastre au fost recenzate în revistele literare din România şi din Israel. Au loc întruniri literare la Ierusalim, Tel Aviv şi Haifa cu schimburi literare aproape lunar. Cu toate astea suntem (unii dintre noi!) ignoraţi când e vorba de ce am văzut şi auzit la ştirile culturale de la TVR CULTURAL legate de „Salonul de carte"de la Bucureşti care se desfăşoară zilele acestea. Ungaria e invitată ca membră de onoare anul acesta, Spania a fost invitată anul trecut. Mie personal nu mi s-a cerut colaborarea. Nici nu mai am pretenţia să fiu invitată. Poate ar trebui să mă reculeg. Viitorul nostru literar stă în limba ebraică. Lucrul ăsta l-am simţit în cartea mea de poezie „Espresso dublu la Ierusalim", carte bilingvă, ebraico-română, carte receptată deja în presă israeliană. 
  
Dar cum te lauzi tu cu expoziţiile? 
  
Eduard MATTES: Da, cu expoziţiile mele mă laud într-adevăr! Am câteva în fiecare an, sunt unul din candidaţii la „Premiul Ianculovici"pe care doresc din tot sufletul să-l merit şi să-l primesc iar anul acesta urmează să expun fotografie la Bucureşti, în galeria artistului fotograf român Gabriel Boholt din incinta cinematografului "Patria". De asemeni, după succesul pe care l-am avut anul trecut cu creearea cupei comemorative pentru „Memorialul Iosif Mattes"la box de la Iaşi, anul acesta vreau să proiectez iarăşi o cupă sau o plachetă pentru acest eveniment dedicat memoriei scumpului meu tată, fost antrenor emerit, decedat în anul 2000. 
  
Bianca MARCOVICI: Acestea fiind spuse, mă bucur că am găsit timpul necesar să mai sporovăim puţin şi despre noi, în aceste vremuri tensionate şi sumbre, mai ales că ne ştim de-o viaţă iar anii ne poartă pe-ale lor valuri învolburate şi nu ne dăm seama de fuga lor! 
  
Bianca MARCOVICI & Eduard MATTES 
  
Haifa, Israel 
  
iunie 2011 
  
------------------------------------------------ 
  
Bianca MARCOVICI, născută Grimberg, la 22 iunie 1952, Iaşi. Poetă israeliană de limbă română, violonistă şi ingineră de profesie. A absolvit „Universitatea populară"de 5 ani şi Liceul de muzică „Octav Băncilă", din Iaşi, secţia vioară. De asemenea ea este absolventă a „Facultăţii de Construcţii Civile şi Industriale” a Institutului Politehnic din Iaşi (1976). În 1991 a emigrat în Israel împreună cu toată familia. În perioada 1984-1987 a fost membră a Orchestrei Comunităţilor evreieşti din Bucureşti şi Iaşi, efectuând turnee în Israel, Elveţia şi Statele Unite ale Americii. Intre 1990 - 1991 a lucrat timp de un an ca redactor pentru cărţi tehnice la Editura „Omnia” din Iaşi. În acceaşi perioadă a fost vicepreşedinta Asociaţiei de prietenie România-Israel-filiala Iaşi, alături de violonistul Bujor Prelipceanu, care îndeplinea funcţia de preşedinte. Lucrează în prezent ca ingineră la "Societatea de Electricitate"din Haifa, în Israel. 
  
Activitatea literară 
  
Bianca Marcovici a debutat în poezie în anul 1981, sub pseudonimul Blanca, la rubrica „Diligenţa Poştală"a poetului Emil Brumaru, în Revista “Cronica”, Iaşi, 1981 şi în acelaşi an în Revista „Convorbiri literare”. Ea a fost activă în Cenaclul „Junimea"din Iaşi între anii 1981-1991, de asemenea a participat la începutul activitatii ei literare la Cenaclul: „În numele poetului"condus de poetul Cezar Ivănescu (un grupaj de poezii i-a apărut atunci în revista „Luceafărul"). Bianca Marcovici este din 1990 membră a Uniunii Scriitorilor din România - filiala Iaşi, precum şi membră a „Asociaţiilor Scriitorilor Israelieni de Limbă Română"din anul 199. Din anul 1991 a devenit şi membră a Societăţii „Junimea” din oraşul natal Iaşi. A făcut parte din delegaţia scriitorilor israelieni de limbă română la „Întâlnirile scriitorilor de pretutindeni” de la Neptun, Constanţa, de două ori, în anii 1996 şi 1999. (cu care ocazie a participat la emisiuni la televiziune şi lansări de carte în cadrul colocviului). Poeta a colaborat la reviste literare din România, Israel, Germania şi reviste on line pe internet. În anul 2001 a fost aleasă în Conducerea Asociaţiei scriitorilor israelieni de limbă română, dar a fost nevoită să se retragă dupa 8 luni din motive personale. Poeme ale ei au fost traduse în limba ebraică în antologii comune cu alţi autori, de către Andrei Fischof, de asemenea i-a apărut o plachetă de versuri în limba engleză, „18 poeme", în traducerea Luizei Carol , în limba germană în traducerea lui Radu Bărbulescu, iar în limba franceză în cea a lui Georges Astaloş şi Nicole Pottier. A publicat nenumarate volume de poezie şi proză. 
  
*** 
  
Eduard MATTES, arhitect, grafician, caricaturist, sculptor. Născut în România, stabilit în Israel; Fiul renumitului antrenor de box Iosif Mattes din Iaşi. 
  
Iata cum ni-l descrie criticul de artă dr. Dorel Schor: „... Absolvent al prestigiosului Institut de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti, ceea ce nu l-a împiedicat să deseneze portrete, să sculpteze în lemn, să picteze în ulei... Şi totuşi, pe cartea sa de vizită că profesionist al artelor vizuale relevanţa este calitatea de caricaturist. Poate şi pentru că, în acest domeniu, a avut cele mai mari satisfacţii personale. (...) Eduard Mattes se înscrie cu succes pe linia predecesorilor. Membru al Asociaţiei caricaturiştilor din Israel şi al Asociaţiei internaţionale a caricaturiştilor, al Uniunii artiştilor plastici, a participat la expoziţii în Egipt, Portugalia, Italia, Spania, Olanda, Japonia, România... În Israel, printre altele, a iniţiat şi organizat prima expoziţie românească de grup, precum şi, în relaţie de parteneriat, prima expoziţie de caricatură israeliană în România...” 
  
---------------------------------------------------------- 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DIALOG ÎNTRE COLEGI DE SERVICIU ŞI DE SCRIS! / Confluenţe Româneşti : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 166, Anul I, 15 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluenţe Româneşti : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Confluenţe Româneşti
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!