Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Cristea Aurora         Publicat în: Ediţia nr. 803 din 13 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Dezamăgirea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cred că am ajuns într-un punct al vieţii în care sunt în stare, sunt aptă, capabilă de a trage anumite concluzii, de a-mi revizui trăirile, comportamentul, logica şi nu în ultimul rând impresiile formate de-a lungul timpului despre oameni şi viaţă.  
 
Se întâmplă să cunoşti oameni, să te împiedici de ei prin viaţă, să te cufunzi în lumea lor cu voie sau fără voie, să faci parte din prezentul lor, din trecut şi - nu se mai ştie - poate şi din viitor. Invariabil, nu neapărat propus, poate doar accidental, îţi formezi anumite păreri, opinii, impresii despre persoanele din jurul tău, la fel cum se întâmplă şi cu cei din faţa noastră despre noi înşine. Mergi şi trăieşti cu aceste păreri ani de-a rândul, fără să-ţi dai seama că tu - prostul din tine - îl desconsideri pe respectivul sau respectiva prin prisma altor ochi, a celor care au avut grijă să-ţi prezinte o realitate deformată despre persoana în cauză.  
 
Şi vine o zi, aşa cum bine spunea Dan Bitman în cântecul său celebru, când toate ideile negre pe care le trimiteai cu mintea şi sufletul către o persoană anume, să se năruiască, lăsând loc unei imagini pure, calde, de neimaginat, greu de ghicit. Nu te gândeai - şi nici măcar nu te-ai străduit să faci un astfel de efort - că acea persoană pe care o credeai lipsită de caracter, de cea mai joasă speţă, dă dovadă de înţelegere, blândeţe, omenie şi te tratează cum nu ai visat. Firesc, prima reacţie este de şoc, fiindcă îţi dai seama cât de mult ai greşit tu, cât de gratuit ai etichetat un om doar pentru că nu aţi avut şansa de a vă cunoaşte mai îndeaproape, aşa cum ar fi trebuit, personal, faţă în faţă, fără intermediari, fără mijlocitori mincinoşi.  
 
Ca în orice există pe lumea asta, şi aici funcţionează legea contrabalansării: întâlneşti oameni care, treptat-treptat, îţi câştigă încrederea, te confesezi, îi ridici la rangul de apropiat care ar face orice pentru tine, te-ar ajuta în momentele de mare cumpănă, nu te-ar trăda pentru nimic în lume. Aşa îi vezi tu, naivul, candidul, prea mult încrezătorul, inocentul. Ei bine, când te aştepţi mai puţin, îţi înfing cuţitul în spate, te aruncă în groapa cu hiene şi ricanând fieros, te privesc senin cum tu te scufunzi. Ba unde mai pui, îţi dă şi o „mână de ajutor” aşa încât să fie siguri că tu te-ai dus de tot, că te îneci în mocirla unde tocmai ai fost împins. Logic, trăieşti cea mai mare dezamăgire fiindcă nu te aşteptai la o mârşăvie atât de crasă.  
 
Astfel de cazuri sunt la tot pasul şi e suficient să arunci o privire mai atentă în jur ca să le observi.  
 
Dar nu despre asta aş vrea eu să vorbesc acum.  
 
Întrebarea fundamentală care îmi roade neuronii şi sufletul este alta: care din dezamăgiri este mai mare?  
 
Dezamăgirea faţă de tine sau faţă de ceilalţi?  
 
Dezamăgirea faţă de tine intervine atunci când, în mod pueril şi gratuit, ai catagolat eronat, grotesc şi impardonabil o oarece fiinţă fără să-ţi fi făcut nimic anume.  
 
Dezamăgirea faţă de alţii intervine atunci când speranţele, visele, bucăţi din suflet ţi-au fost sfâşiate de cei care, cel puţin la modul teoretic, te apreciau, te iubeau chiar, îşi etalau sentimentele considerate vii faţă de tine, nu le erai indiferent.  
 
Din fragedă pruncie mă mândresc cu o anume intuiţie care nu a dat greş niciodată. Simţeam, pipăiam la modul abstract orice persoană cu care veneam în contact, indiferent de mediu şi indiferent de gradul de apropiere. Cu stupoare am constatat că acea intuiţie a ajuns să-mi joace feste, că descopăr oameni noi ale căror acţiuni nu le pot înţelege, chiar dacă sunt pozitive sau negative.  
 
Sunt dezamăgită de mine, fiindcă am greşit de prea multe ori în ultimul timp. Am ajuns să nu mai cred în nimeni şi în nimic, am ajuns să deschid fereastra dimineaţa şi să încerc cu scepticism aerul, să văd dacă mai există oxigen şi în atmosfera de afară nu doar în propria casă. Trăieşte, simte, respiră, bucură-te de viaţă, ar spune unii. Da, aşa este, dar nu poţi întotdeauna să te bucuri, fiindcă, undeva în adâncul sufletului tău, ai încă reticenţe, nu eşti complet sigur că viaţa ţi-a oferit şi ceva bun printre multe alte rele. Şi atunci te miri, nu crezi, tatonezi până şi respiraţiile, din prea multă nesiguranţă. Şi te trezeşti că ce a fost bun a trecut ca o furtună pe lângă tine, iar tu, în inconştienţa ta, nu l-ai apreciat la justa lui valoare. Noroc că mai există şi aşa-zise furtuni calde care, deşi mult mai rare, se întorc şi atunci te bucuri că le poţi lua în plin. Asta ar însemna o a doua şansă pentru tine, o oportunitate gratuită, oferită cu generozitate de destin. Dar oare de câte ori avem posibilitatea asta? De prea puţine ori, fiindcă în marea majoritate a cazurilor, trenul a plecat deja din staţie, fără posibilitate de întoarcere.  
 
Oamenii sunt vietăţi cel puţin ciudate, fiindcă ascund în adâncurile lor sentimente dintre cele mai contradictorii, sunt aşii inconsecvenţei, sunt cameleonici şi răzbunători.  
 
Oamenii sunt vietăţi cel puţin ciudate, fiindcă ascund în adâncurile lor sentimente dulci, calde, dragoste adevărată, dăruire şi sinceritate profundă.  
 
Cei care sunt barbari, brutali, cruzi, pot avea şi laturi pozitive. Pot avea o singură slăbiciune care să facă cât toate răutăţile la un loc. Pot întinde o mână la nevoie, pot ajuta, se pot sacrifica pentru o cauză nobilă la care nimeni altcineva nu s-ar fi gândit.  
 
Cei care sunt buni, blânzi, blajini pot avea şi laturi negative care ne cutremură. Laturi ascunse cu grijă în ungherele sufletului şi ale minţii, dar care erup o singură dată în viaţă suficient cât să devină un monstru pentru tot restul zilelor.  
 
Şi atunci, când să te simţi mai profund dezamăgit: când visezi la un înger şi descoperi un demon sau când priveşti cu groază un aşa-zis diavol şi ţi se dezvăluie un sfânt bine pitit în spate?  
 
martie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Dezamăgirea / Cristea Aurora : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 803, Anul III, 13 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cristea Aurora
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!