Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 

Pariul

 

 

Intrând în salonul cu discoteca, cei doi tineri urmaţi imediat de Cristian şi Andrada au fost întâmpinaţi de un zgomot asurzitor, fum şi miros de transpiraţie. Localul era plin la refuz cu tineri din toate categoriile sociale. Ospătăriţele cu fustiţele lor scurte abia reuşeau să se strecoare printre mese, purtând nelipsitele lor tăvi cu pahare pline cu băuturi sau golite. În centrul ringului freamăt mare de trupuri tinere încinse de căldura ce domina în bar. Care mai de care îşi etala măiestria în dans. DJ-ul tocmai a comutat pe un blues dând posi-bilitatea perechilor să se mai odihnească. Cristian şi Robert cu partenerele în braţe încercau să se integreze atât în atmosfera din bar, cât mai ales în ritmul melodiei lente. Cele două fete nu au mai fost de mult timp pe un ring de dans şi le trebuiau câteva minute până se acomodau ritmului.  

Cris îi înconjură Andradei mijlocul cu mâinile, încercând să şi-o apropie cât mai mult. Imediat simţi opoziţia fetei prin forţa braţelor ce-l îndepărtau de trupul ei. Văzând că prima încercare de apropiere s-a soldat cu o respingere, schimbă stratagema. S-a îndepărtat de ea şi privind-o direct în ochi cu insistenţă, o invită să continue discuţia întreruptă aşa de brusc la deschiderea petrecerii.  

- Vorbeam despre iubire atunci când ai ţinut să mă feliciţi personal, departe de urechile celorlalţi invitaţi.  

- Doream să fiu cu bun simţ şi să-ţi mulţumesc pentru că mă aflu printre cei mai apropiaţi amici ai tăi şi al familiei, fără să am un merit deosebit în această privinţă. Despre iubire vorbeam generic. Nu mă refeream în mod expres la o anumită persoană.  

- Ai dreptate. Momentan nu te numeri printre cei mai apropiaţi amici ai mei, însă eşti cea mai bună prietenă a surorii mele. Relaţiile se pot schimba. Cine ne opreşte să nu devenim buni prieteni sau mai mult decât atât?  

- Poate chiar noi. Suntem conştienţi că dorinţa de a place celor din jurul nostru este pentru fiecare o sete inepuizabilă. Dorim să fim apreciaţi pentru ceea ce suntem sau pentru ceea ce dorim să dăm impresia că suntem. Eu cel puţin niciodată nu sunt mulţumită de mine şi de aceea caut mereu în interiorul meu alte surse de satisfacţie, sperând să descopăr că există acolo ceea ce caut.  

- Da, fiecare din noi cautăm să descoperim că există un soare în interiorul nostru, un soare a cărui căldură ai dori să o împarţi cu cineva drag.  

- Desigur, sunt de acord cu tine, numai că fiind mereu prinşi în curba nebună a cotidianului neglijăm uneori să ne bucurăm de această căldură şi să apreciem timpul pierdut care ni se scurge ireversibil printre degete.  

- Aceasta datorită faptului că tot mereu suntem ocupaţi să căutăm iubirea şi prin ea să obţinem fericirea, care este ca aerul pe care îl respirăm. Nu există o anumită raţie de iubire pentru fiecare, ci fiecare îşi poate lua câtă doreşte. Eu încă o caut.  

- Să nu uiţi totuşi de faptul că, pentru a începe să fii fericit, este suficient să zâmbeşti cuiva ştiind că un zâmbet poate fi ca o lumină ce străluceşte în fereastra sufletului. Dacă primeşti un răspuns printr-un alt zâmbet, înseamnă că sufletul acela este la el acasă şi poate răspunde sentimentelor tale. Atunci faţa ţi se va lumina şi vei simţi cum pătrunde fericirea prin acea fereastră deschisă larg spre tine.  

- Atunci am să încerc din acest moment să-ţi zâmbesc tot mai mult, poate fereastra sufletului tău se va deschide larg spre mine.  

- Nu-i nevoie să glumeşti cu aceste cuvinte pe care eu ţi le spun cu sinceritate. Poate că ele nu rezonează pe aceleaşi coordonate cu gândirea ta despre iubire şi de aceea nu ai cum să le înţelegi.  

- Nu, Andrada, în această privinţă te poţi înşela. Deja mă consideri un insensibil, un nepăsător faţă de sentimentele cuiva şi pe care le poate nutri faţă de mine. Poate că încă nu am întâlnit acea persoană de care să mă pot îndrăgosti, să simt că am pe cineva pe care să iubesc cu-adevărat şi de care să mă simt iubit.  

- Ai dreptate. Viaţa nu ne cere să mergem dincolo de puterea noastră de înţelegere. Este suficient să nu fugim din faţa ei. Dacă nu o facem avem şansa să întâlnim iubirea tocmai atunci când ne aşteptăm mai puţin.  

Cum ritmul muzicii s-a schimbat, cei doi parteneri nu mai puteau să-şi continue discuţia, promiţând să revină asupra subiectului dezbătut. Lui Cristian i se părea incitant şi aprecierea surorii sale despre colega ei că este o fată inteligentă începea să se adeverească.  

Grupul de prieteni ce evadase din sala de protocol începu să revină de la dans. Se puteau observa pe feţele lor urmele oboselii acumulate în timpul dansului. Simţeau nevoia relaxării, aşa că au luat din nou cu asalt masa cu preparatele culinare şi cu băuturi. Nu mai era liniştea ce dăinuise până câteva minute în urmă. Erau mai gălăgioşi şi mai veseli, poate şi datorită paharelor ce le tot ciocneau urând sărbătoritului la mulţi ani.  

Cum era trecut de ora două, bunicii au dorit să se retragă şi odată cu ei şi părinţii Deei şi ai lui Cris. Luându-şi la revedere, s-au urcat în Ford şi au pornit spre casă, urmând ca cei doi tineri să folosească un taxi. De data aceasta la volan era Săndica, care conducea cu atenţie pe străzile puternic iluminate din centrul oraşului. Urma să o ia spre Traian, să-i lase pe bătrâni şi Fordul, ca apoi din faţa parcului unde era staţia de taxiuri, să revină din nou în centrul oraşului la ei acasă. S-au declarat mulţumiţi de comportamentul tinerilor participanţi la petrecere şi de modul cum a fost organizată întreaga seară de către patronul barului. Urma ca după amiază Mircea să meargă să achite nota de plată.  

La coborârea din autoturism, înainte ca Mircea să-l bage în garaj, doctorul Trăistaru a introdus un plic consistent în buzunarul fiului.  

- Aici ai din partea noastră contribuţia pentru această seară.  

- Nu-i nevoie tată, avem cu ce achita consumaţia.  

- Ştiu că aveţi, altfel nu o comandaţi, dar şi noi i-am promis lui Cristian că vom contribui la distracţia lui.  

- Bine atunci, vă mulţumesc în numele lui.  

- A fost plăcerea noastră. Mulţumesc că ne-ai adus acasă.  

- Doar nu eram să te las la volan după cele două pahare cu whisky, chiar dacă te cunosc poliţaii. Prevenirea este cea mai bună metodă de a scăpa de necazuri. Nu spuneai tu asta?  

- Bine atunci, la revedere şi somn uşor.  

- La revedere, mami, noapte buna, strigă el către Veronica Trăistaru ce se descălţa de pantofi pe hol şi care nu-l mai auzea fiind prea obosită şi neobişnuită să se culce aşa de târziu.  

- La revedere şi noapte bună, spuse şi Săndica socrului său.  

La câţiva paşi, spre parc era staţia de taxiuri şi în câteva minute se aflau în faţa blocului.  

Andrei şi Marian cum au văzut că familia lui Cris a părăsit barul s-au dus direct la sărbătorit care nu se mai dezlipea de Andrada.  

- Maestre, se adresară cei doi zâmbind, ne-ai promis că mergem la Traian dacă pleacă mai devreme părinţii şi bunicii tăi. Ce faci, te mai ţii de promisiune?  

- V-am promis, măi figurilor, dar nu vedeţi că încă suntem cu toţii aici? Ce doriţi? Să le spun invitaţilor să plece că noi avem alt program? Nu vedeţi câte mai sunt pe masa cu protocolul? Înfruptaţi-vă, hulpavilor, ce mai staţi.  

- Nu, vrem să mergem cu toţii la Traian.  

- Măi bolânzilor, aveam pretenţie de la voi că în cei aproape cinci ani de facultate v-aţi mai deşteptat ceva, dar văd că m-am înşelat. Voi credeţi că sunt feciorul lui Bill Gates? De unde atâţia bani pentru taxa de intrare şi consumaţie? Nu aţi văzut ce preţuri au? Nu că aici ar fi mai mici, dar nu pot forţa nota de plată a părinţilor. Este şi aşa un efort consistent şi o gaură însemnată în economiile familiei.  

- Da... băi, dar parcă am fi vrut să vedem stripteuzele înfigându-şi fesele lor dolofane în bară, mânca-le-aş ţâţele lor veştejite.  

- Aveţi fetele cu voi, belelelor. Puneţi-le să danseze cum doriţi, pipăiţi-le dacă vă dă mâna, poate vă oferă ceva din plăcere. Nu aveţi curajul să le propuneţi, ori nu aveţi cecul la voi? îi persiflă Cris pe cei doi prieteni, râzând cu poftă.  

- Te pomeneşti că tu te scalzi în alte ape. Băi, să nu spui că te-ai îndrăgostit de brunetă, că înnebunesc. Am observat că nu te dezlipeşti de poalele ei nici cinci minute.  

- Lăsaţi voi asta şi aveţi grija gagicilor voastre să nu vi le fure careva prin discotecă şi să vă lase şi cu buzele umflate.Voi cu mălaiul şi alţii cu ... ştiţi voi ce urmează. Am eu grija mea, nu mi-o purtaţi voi. Iar cu bruneta am eu socotelile mele. Nu sunt eu student la medicină, dar pot să-mi dau doctoratul în privinţa femeilor.  

- Cred că de data aceasta ţi s-a cam înfundat.  

- Ce te face să crezi?  

- Simt eu, după cum apare tipa...  

- Punem pariu?  

- Pe ce?  

- Pe ce vreţi voi că în două săptămâni mă culc cu ea.  

- Batem palma. Pe cât?  

- O beţie la Traian şi fete la discreţie toată noaptea.  

- Ce zici, Andrei, batem palma cu lăudărosul ăsta?  

- Măi, nu mă prind că nu am bani. Cine ştie ce paraşută mai este şi gagica.  

- Măi, pare fată cuminte. Cred că-i şi virgină. Nu vezi că-i o fată de la ţară?  

- O fi ea fată de la ţară, dar ce, pe acolo nu se dau fetele la cârnăcior?  

- Bine, Cris, batem palma. Ai termen două săptămâni. Cum putem fi convinşi că te culci cu ea?  

- O duc la căsuţe la Gârboavele. Închiriez două căsuţe una lângă cealaltă. După ce eu intru cu ea în una din ele, intraţi şi voi în cealaltă şi puteţi asculta ce se întâmplă. Sper că nu vă apucaţi de alte prostii cât eu mă voi distra cu ea.  

- Este în regulă. Taie, Andrei, eu mă prind. Ştiu că plăteşte de data aceasta. Ce vom mai râde de el!  

- Bine, bateţi palma ca să tai. Sper să fiţi serioşi amândoi şi să plătiţi consumaţia şi mai ales fetele, spuse Andrei care şi într-un caz şi-n altul avea de câştigat. Cineva trebuia să piardă.  

 

 

 
Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!