Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Petrecerea

 

Atât Cristian, cât mai ales fetele, trăiau la maximum ultima zi, în care li se părea că timpul trece prea încet până la începerea petrecerii. Fiind stabilite de comun acord ţinutele ce le vor purta în seara respectivă, coafate şi aranjate ca două prinţese, Deea şi Andrada mereu cu ochii pe ceasuri, fiecare la ea acasă, urmăreau în gând cum se scurge nisipul într-o clepsidră imaginară. Salonul de protocol al barului MAX pregătit ca de sărbătoare îşi aştepta oaspeţii.  

Deea va sosi cu familia în Fordul bunicilor, iar Cris va pleca să o aducă pe Andrada de la cămin, şi după aceea îi va aduce pe bunici, toate acestea până în ora zece seara. Era stabilit ca ceilalţi invitaţii să sosească la ora douăzeci şi unu treizeci, să aibă timp să socializeze între ei, să se cunoască, pentru a dispare stânjeneala dintr-un grup de necunoscuţi.  

Cris, în afara lui Marian şi Andrei şi-a mai invitat câţiva prieteni şi colege mai apropiate sufleteşte. Cum nu ştia fiecare cu cine va veni la banchet, era şi el curios cum va arăta grupul său de petrecăreţi. A vizitat localul după amiază şi i-a plăcut cum arăta. Parcă era o sală de bal. Mese frumos împodobite, scaunele complet acoperite cu huse albe legate cu fundiţe roz la spatele spetezelor, sticlăria care strălucea de parcă era făcută din cel mai fin cristal. Pe masa unde se va aranja bufetul suedez încă nu era nimic, în afara platourilor cu pahare gata pregătite pentru a fi umplute.  

Patronul a dorit să-i demonstreze profesorului universitar, clientul său din această seară, că la el se pot organiza cele mai elegante şi sofisticate mese festive. Chiar se întrecuse pe el însuşi în aceste aranjamente.  

Cris îi rugase pe invitaţii săi să respecte ora de sosire, ca deschiderea petrecerii să fie făcută exact la ora douăzeci şi două.  

La volanul bijuteriei americane, Ford-ul SUNLINER fabricat în 1960, un decapotabil cu servodirecţie şi faruri duble, cu un motor CODA Y 352 V8, dar cu un carburator pentru V4, Cris opri în faţa barului Max, unde mulţi tineri grăbiţi băieţi şi fete, aşteptau ora de acces în bar. Paznicii barului, îndepărtară curioşii din faţa limuzinei pentru ca aceasta să poată parca.  

Ieşi din automobil şi imediat deschise uşa din dreptul mamei sale care coborî sprijinită de mâna fiului, într-o rochie trecută de genunchi, de culoarea topazului. Pe partea cealaltă a limuzinei, tatăl deschise portiera din dreapta, iar Deea cu graţia unei prinţese din poveştile rostite la gura sobei, puse piciorul pe pavajul din parcarea barului. Asistenţa masculină începu să şuiere admirativ, văzând o asemenea frumuseţe de fată.  

Deea era subţirică, înaltă şi graţioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, cu sprâncenele frumos desenate şi genele negre, lungi, arcuite şi în continuă mişcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, uşor ondulat şi lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său graţios de codană. Avea o gura micuţă, cu buzele subţiri, parcă desenate de penelul maestru al unui pictor priceput în redarea divinului.  

Pentru petrecerea fratelui său purta o rochiţă roză dintr-un material lucios, cu fundiţe la mânecuţele scurte, vaporoasă şi ca lungime deasupra genunchiului, lăsând spre admiraţia celor pe lângă care trecea două picioare sculpturale ce se mişcau graţios într-o plutire. Pieptul rotund şi pietros împungea nervos cu mugurii lui micuţi în materialul fin al rochiţei. Era seducător de frumoasă şi ireal de elegantă Deea, fiica unor părinţi la fel de frumoşi ca şi ea şi născută dintr-o dragoste sinceră, aprofundată de un devotament deosebit al unuia faţă de celălalt.  

Asistenţa încântată de această apariţie neaşteptată, începu să aplaude intrarea sa în incinta barului, de parcă au văzut o vedetă de la Hollywood păşind pe covorul roşu la decernarea premiilor Oscar.  

Obrajii fetei s-au îmbujorat de plăcere. În sufletul său exista o mare satisfacţie şi în acelaşi timp uimire, iar în cea a familiei o mare mândrie. Nu au dat niciodată importanţă impactului fiicei lor în societate aşa cum era acum, îmbrăcată într-o ţinută elegantă. Era pentru prima dată când observau acest lucru. Obişnuiţi fiind cu ea de când era de-o şchioapă, nu li s-a părut o fată mai deosebit de frumoasă faţă de alte tinere de vârsta ei.  

Cris, sărbătoritul a rămas lângă limuzină ca un ins fără importanţă, considerat poate de public şoferul acestei familii distinse, chiar dacă şi el era îmbrăcat cum se obişnuia a se spune printre tineri, la patru ace.  

Iritat şi puţin nervos, se urcă la volanul Fordului şi ieşi din parcare îndreptându-se spre strada care ducea la căminele studenţeşti. Andrada care îl aştepta, auzind claxonul coborî imediat.  

La ieşirea din holul de acces în cămin, Cris, cu uşa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subţire şi graţioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrăţişarea caldă a adierii molcome a vântului din dimineţile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru şaptezeci.  

Fata avea sprâncenele şi genele negre ca şi părul, nasul mic şi un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roşu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta o brăţară dintr-un material strălucitor, asortată cu cercei din aur ce atârnau de urechile micuţe cu un lănţug fin filigran, completaţi la partea inferioară de câte o pietricică de culoarea rubinului, iar pe deget strălucea un inel din acelaşi set. La gât purta un lănţişor din aur pe care era prinsă o cruciuliţă ce avea montate cinci pietricele meşteşugit încastrate în bucata de metal preţios. Purta o rochiţă roşie strălucitoare ca flacăra focului, ce-i scotea în relief fragilitatea şi graţia corpului tânăr şi armonios construit de natură, cu un bust bine conturat şi dezvoltat, ce tresărea continuu în ritmul pasului său apăsat şi hotărât. În păr avea un micuţ bucheţel din flori roşii realizate de un designer talentat, care îi dădea o notă exotică şi se asorta plăcut cu rochiţa sa elegantă.  

La vederea fetei, Cris a rămas uimit. Nu-i venea să creadă că această apariţie de vis este fata care a servit, cu trei zile în urmă, masa împreună cu familia sa în bucătărie.  

- Prinţesă, v-a sosit caleaşca. Vă rog să poftiţi, spuse el pe un ton glumeţ, încercând prin aceasta să-şi mai revină din surprinzătoarea uimire. Ce înseamnă o ţinută elegantă şi o transformare cosmetică asupra imaginii unei persoane!  

- Bună ziua, Cristian şi La mulţi ani! Iată şi cadoul meu alături de acest sincer pupic de prietenie. Fata îi înmână un pacheţel şi îl sărută pe colţul gurii. Îmbarcaţi amândoi în limuzină, prima grijă a lui Cris a fost să se uite în oglindă ca nu cumva să-i fi rămas urme de ruj pe obraz.  

Neobservând nimic, porni motorul maşinii şi demară spre oraş. Era atent la circulaţia din ce în ce mai aglomerată odată cu înmulţirea autovehiculelor, dar privirea îi era atrasă ca un magnet spre picioarele fetei, neacoperite de scurtimea rochiţei ce o purta, cu toate că încerca să mai repare câte ceva cu poşetuţa sa micuţă aşezată în poală. Superbă şi senzuală imagine ofereau aceste picioare.  

Era încântat de cum arăta invitata lui. Încerca să-şi imagineze cam ce vor spune prietenii când vor apare în salonul de protocol al barului. Pe drum au discutat nimicuri, încercând să încălzească atmosfera de cunoaştere, ştiind că vor fi parteneri de dans în această noapte.  

Acest parteneriat de fapt nu angaja pe nimeni cu nimic. Era doar dorinţa lui Cris de a cunoaşte prietena surorii sale în lipsa altei fete, iar a Andradei, de a participa alături de Deea la aşa zisul eveniment universitar monden al anului. Ştia că familia Andreei şi a lui Cris era foarte bine cunoscută în Galaţi, mai ales prin bunici.  

Ajunşi la bar, tinerii au intrat în salonul de protocol şi după integrarea partenerei sale în grupul deja sosit, plecă să-şi aducă şi bunicii la petrecere. În sinea sa, era convins că nu el va fi persoana cea mai importantă din această seară, chiar dacă i se sărbătoarea împlinirea celor douăzeci şi trei de ani şi că pentru el se organizase un asemenea grandios eveniment, ci bunicii săi. La apariţia lor, desigur că asistenţa va fi încântată să întâmpine şi să fie în preajma unei asemenea perechi distinse, trecuţi uşor peste şaptezeci de ani.  

Toată lumea era sosită la ora stabilită de familia lui Cris, unde dirijorul principal a fost de fapt bunica sa, care nici la vârsta aceasta nu s-a dezobişnuit de a-şi impune autoritar punctul de vedere.  

O muzică ambientală se auzea discret în timp ce participanţii la petrecere, îndepărtându-se de masa de protocol, cu paharul de şampanie în mâna îl felicitau şi-l urau pe sărbătorit. Cris era uimit de ţinuta elegantă a prietenilor, pe care îi ştia tot timpul îmbrăcaţi în blugi jerpeliţi şi jegoşi, nu că nu ar fi avut detergenţi sau ac cu aţă să-i repare, ci pentru că aşa era trendul.  

Fetele mereu au fost îmbrăcate decent, atât la facultate cât şi în oraş, dar în această seară erau chiar elegante. Parcă nu erau puştoaicele ce se perindau pe străzile oraşului, pe aleile parcurilor sau în sălile de cursuri, ci nişte adevărate prinţese, chiar dacă rochiţele lor erau scurte sau foarte scurte.  

Atmosfera, ca în orice adunare de persoane care nu se cunosc bine, începu să se anime, mai ales că în salonul de alături se auzeau duduind boxele discotecii.  

Doctorul Ştefan Trăistaru ciocăni cu un tacâm în paharul cu şampanie pentru a atrage atenţia asistenţei. Obişnuit cu discursurile, dorea să-i adreseze nepotului său drag primele urări de ziua aniversară. Toţi participanţii la petrecere s-au întors cu faţa spre impozantul bunic al lui Cristian şi al Andreei.  

- Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Vă rog să-mi acordaţi câteva clipe de atenţie. Mi-a revenit deosebita plăcere de a fi cel care astă seară deschide festivitatea aniversară. În numele familiei doresc să-i urez nepotului nostru drag Cristian o carieră plină de satisfacţii ca inginer constructor naval, o viaţă deosebit de frumoasă, o soţie iubitoare când va ajunge la momentul uniunii de sentimente şi satisfacţia omului împlinit la maturitate. Să fie mândru de faptul că navele la executarea cărora va participa cu priceperea câştigată în cei cinci ani de facultate şi experienţa ce va veni pe parcurs vor purta drapelul ţării noastre pe mările şi oceanele lumii. Când vor ancora în portul Galaţi şi le va admira silueta reflectată în apa Dunării, să aibă bucuria omului împlinit, ce şi-a adus aportul şi priceperea la construirea a ceva măreţ şi trainic. Ce poate fi mai frumos decât o navă alunecând pe apele mărilor şi oceanelor, ştiind că o părticică din ea este şi opera ta? Exact cum din dalta şi ciocanul unui sculptor iese o operă de artă ce va dăinui peste veacuri umplând sufletul autorului sau a colecţionarului de mândrie, aşa va fi şi Cristian al nostru şi voi toţi cei care îi sunteţi colegi de facultate, prin contribuţia voastră adusă la construirea acestor nave care ne vor purta simbolurile naţionale în lumea largă.  

Pentru că astăzi îi sărbătorim nu numai curânda absolvire a facultăţii, ci şi împlinirea a douăzeci şi trei ani îi urez în numele familiei La mulţi ani! Iar vouă, viitorilor constructori navali, vânt din pupa tuturor navelor la care veţi contribui ca ingineri. Noroc tuturor celor ce-i sunteţi alături în această seară minunată!  

Participanţii la petrecere aplaudau furtunos după elegantul discurs al bunicului, apoi au urat în cor Ura! Ura! Ura! Cristi să trăiască. Toţi s-au adunat în jurul familiei sale să ciocnească paharul cu şampanie de cel al lui Cristian. Unora mai pretenţioşi sau mai cârcotaşi, acest discurs li s-a părut parcă venit din timpurile de care încercau să uite. Desigur, bunicul lui Cris încă nu se putea debarasa aşa uşor de cuvântările pompoase rostite pe la tribune de către foştii aleşi ai neamului.  

Cum cei prezenţi când îl felicitau îi şi înmânau cadoul, singura care nu mai avea cadoul în mână era Andrada, care i-l dăduse în timpul urcării în maşina. De aceea a vrut să fie şi ultima şi după ce l-a sărutat pe obraz îmbrăţişându-l timid, l-a luat de mână şi l-a tras puţin mai departe de grupul compact din jurul familiei sale, dorind să-i facă o urare personală şi să poarte prima discuţie cu cel de care era invitată la această deosebită petrecere.  

- Cristian, nu pot decât să-ţi urez în afara tradi-ţionalului „La mulţi ani” şi realizări profesionale, aşa cum spunea bunicul tău şi o iubire împărtăşită, niciodată să nu fii obligat să alergi după himere, iar iubirea ta să fie mai mult spirituală decât carnală.  

Contrariat de cuvintele invitatei sale, la care nu se aştepta, se grăbi să-i răspundă, fără a o mai lăsa să continue:  

- Îţi mulţumesc Andrada, chiar dacă această urare este atipică urărilor acestui gen de aniversări. De ce iubirea carnală să nu fie o consecinţă a iubirii spirituale când iubeşti pe cineva şi acum nu mă refer la iubirea unui simbol, a unei flori, a unei păsări sau a unui ideal? Fiind vorba cum spui tu de iubire, nu poţi separa iubirea spiritului de cea a trupului. Nu poţi iubi un bărbat sau o femeie doar spiritual. Când iubeşti o idee sau un obiect este cu totul altceva faţă de atunci când iubeşti o fiinţă umană ce ţi-o doreşti permanentizată în viaţa ta, ca cea mai dragă fiinţă, uneori mai mult decât mama care ţi-a dat viaţă. Şi după cum ştii, ca să întâlneşti fericirea ai nevoie de iubire şi cum fericirea nu poate fi decât o stare de spirit, sau o dorinţă de a se împlini un vis, uneori chiar obsesia unei himere, sau a unui liman, ca să devină o minune sau o nebunie, trebuie să parcurgi pas cu pas, încercând să afli ce poate genera o relaţie normală cu o persoană de care te simţi legat sufleteşte.  

- Da, ai nevoie de persoana de care să fii legat sufleteşte pentru a simţi cum se revarsă în sufletul tău iubirea. Ai văzut când te afli în mijlocul naturii şi liniştea ce dăinuie în jurul tău îţi crează o stare de relaxare, uneori chiar o stare euforică, de beatitudine? Asculţi foşnetul copacilor pe sub care treci, şi ai vrea să-i cuprinzi în braţe ca pe un iubit sau iubită. Treci pe lângă un izvor şi-i admiri bulboanele ce se formează la întâlnirea unui obstacol oricât de mic ar fi el. Şi în sufletul celui care iubeşte, se formează asemenea bulboane când nu poate pătrunde în taina spirituală a celui de care este îndrăgostit. Izvorul şi copacul vorbesc naturii prin foşnet sau prin susur, iubirea pentru o persoană dragă îi vorbeşte sufletului despre puritatea sentimentului, despre dăruire şi mai ales despre sinceritatea lui. O asemenea iubire îţi doresc să întâlneşti, pentru a nu mai fi cucul care se plimbă din cuib în cuib, depunând câte un ou ce va fi clocit de altcineva.  

Deea era cu ochii pe cei doi parteneri şi nu îndrăznea să-i deranjeze. Murea de curiozitate să afle ce puteau discuta atât de aprins, când doar se cunoscuseră cu trei zile în urmă în cele câteva minute cât au stat în sufragerie, dacă nu ţinea cont şi de cele din timpul servirii mesei de prânz. Gesticulaţia celor doi prinşi într-o discuţie aprinsă, nu-i spunea nimic din ce se întâmpla între ei.  

- Andrada, dacă bunicul meu a deschis seara cu un speach despre vapoare, tu ai ţinut să-mi oferi altul despre iubire. Nu m-am decis dacă să mă îndrăgostesc sau nu, sperând ca acest fenomen ce înnobilează spiritul unei prietenii dintre o fata sau femeie şi un bărbat, să sosească atunci când va credea el de cuviinţă, fără a-i forţa sosirea. Uite, de exemplu noi doi putem foarte bine fi prieteni buni, chiar dacă la ora actuală nici nu ne cunoaştem prea bine.  

- Desigur, dar..., uite că lumea ne priveşte curioasă, aşa că este bine ca această discuţie să o continăm în alt context şi altă dată.  

- De acord cu tine. Trebuie să am grija invitaţilor fără discriminare, aşa că hai spre grupul de colegi şi prieteni să vedem ce mai fac şi cum se simt.  

Cum participanţii la petrecere au fost invitaţi de către părinţii lui Cris să servească ce doresc de pe masa cu platourile pline de bunătăţi, atât tinerii cât şi familia sărbătoritului au luat loc pe la mesele din salonul de protocol astâmpărându-şi foamea cu tot ce doreau să servească.  

Venerabilul doctor Trăistaru nici la cei şaptezeci şi... trecuţi de ani, (căci nu prea dorea să-şi facă cunoscută etatea, cu toate că împlinise anul acesta şaptezeci şi cinci, chiar dacă nu se observa existenţa lor aşa pregnant), nu se dezobişnuise de a-şi savura paharul cu băutura sa scoţiană preferată, whisky-ul Johnnie Walker cu două cuburi de gheaţă. Cu nelipsita-i pipă din lemn de abanos neaprinsă încă în mână şi paharul cu whisky în faţă, la aceeaşi masă cu soţia, fiul şi nora, purta o discuţie cu familia despre tinerii împrăştiaţi pe la mese, în grupuri de cum se cunoşteau între ei.  

De fapt toţi colegii lui Cris se cunoşteau între ei, numai prietenele sau prietenii colegelor păreau mai reţinuţi şi stingheriţi. Şi celelalte fete în afara Deei şi Andradei erau îmbrăcate elegant cu rochiţe frumoase şi moderne. Era un grup frumos, de tineri frumoşi. Domnea o linişte tulburată uneori doar de zăngănitul farfuriilor lovite cu tacâmurile. Paharele începuseră să se golească destul de des pe la mesele unde băieţii tot ciocneau de zor, ospătarii acopereau spaţiile libere de pe tăvi cu alte pahare pline. Fetele preferau mai mult răcoritoarele şi cocktail-urile.  

Atmosfera începu să se mai anime. Vedeai cum dispărea câte o pereche sau două pe uşa ce ducea în salonul de dans, de unde DJ - ul cu nelipsitele căşti agăţate de gât, frământa cu sârguinţa platanele să mixeze muzica ce se asculta în acea vreme.  

Numărul invitaţilor tineri prezenţi în sala de protocol începu să se micşoreze, aceştia trecând perechi, perechi prin uşa de legătură între cele două saloane, optând pentru sala de dans. Deea se întreţinea într-o discuţie aprinsă pe teme literare cu invitatul său Robert, coleg de an. Cu el şi cu Andrada se înţelegea cel mai bine dintre toţi colegii de clasă. Între ei nu era decât o prietenie sinceră, fără nicio complicaţie sentimentală.  

Se cunoşteau din anul întâi, de pe timpul când fiecare îşi făcuse câte un prieten. Cum relaţiile nu au mers la niciunul s-au mulţumit ca ei doi să fie nu numai buni colegi, ci şi buni prieteni, buni camarazi, cu toate că poate amândoi şi-ar fi dorit mai mult.  

Robert era gălăţean ca şi ea şi se trăgea dintr-o familie de medici. Ca să nu se piardă tradiţia în familie (el devenind peste patru ani a treia generaţie de medici din familie) a dat examen la medicină, cu toate că şi-ar fi dorit o altă profesie. Era talentat în pictură şi ar fi vrut să facă artele frumoase, să devină pictor şi sculptor. Dorea ca din mâinile sale să iasă ceva deosebit, în locul bisturiului să lucreze cu penelul, cu lutul, sau cu dalta şi ciocanul, modelând piatra. Dorinţa familiei a fost mai puternică decât pasiunea sa şi a urmat îndemnul părinţilor de a merge la medicină. În timpul liber îşi lua şevaletul şi-l găseai mereu prin port pictând vapoarele, sau pe malul Dunării. Andreea se simţea atrasă de Robert şi-l încuraja să-şi urmeze pasiunea pentru pictură, în paralel cu cea pentru medicină. Astă seară era partenerul său şi era bucuroasă că i-a aceptat invitaţia.  

- Deea, ce zici, mergem şi noi la dans? îi şopti el la ureche. Observ că majoritatea au dispărut în celălalt salon, continuă Robert.  

- Aşteptam de mult invitaţia ta. Chiar îmi puneam întrebarea când ai s-o faci. Sau preferai să te invit eu?  

- Nu, dar am crezut că mai doreşti să rămâi cu familia.  

- Familia are ce face şi fără mine. Nu-l vezi pe bunicul în ce vervă se găseşte? Nu ştiu ce au aşa interesant de discutat, dar văd că se simte foarte bine în această atmosferă tinerească.  

- Atunci să mergem, să nu le stricăm plăcerea de a termina ce au de discutat şi ce au în pahare, spuse el zâmbind. Fata îl luă de mână şi porniră spre uşa de tranzit.  

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1159, Anul IV, 04 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!