Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Căutare nocturnă

 

Cum ziua aniversării bătea la uşă, Cristian căuta locaţia unde să aibă loc evenimentul. Bunicii au refuzat categoric să facă bairamul la vilă, iar la bloc era exclus din cauza vecinilor. Nu a rămas decât să caute un bar de noapte sau un club, unde îşi putea invita gaşca de prieteni. Avea destui amici care s-ar fi bucurat să se numere printre invitaţii lui, atât băieţi cât mai ales fete, care îl considerau un tânăr sexy, cu un potenţial material, dar şi de altă natură, de invidiat şi mai ales o partidă excelentă pentru un viitor comun. Se aflase cam cine îi este familia atât prin facultatea unde predau părinţii lui, amândoi profesori universitari, cât şi în alte facultăţi ale universităţii.  

Împreună cu prietenii cei mai apropiaţi, Marian şi Andrei au luat localurile de noapte la control să vadă unde le-ar place să se distreze într-o noapte de pomină. Dorea totuşi să fie ceva intim, fără intruşi în afara invitaţilor şi unde putea veni şi familia. Cam aşa sunase ultimatumul bunicii când a mers să se asigure că îi va sponsoriza petrecere lui extravagantă de sfârşit de facultate şi trecerea într-un nou an al vieţii. Urma să închirieze o întreagă locaţie şi cu un DJ bun spera ca bairamul dat de ziua lui de naştere să fie socotit petrecerea anului universitar din Galaţi.  

Părinţii i-au sugerat ceva restrâns, fără mult tam-tam, cu familia şi prietenii cei mai apropiaţi însă el a insistat să fie şi banchetul sfârşitului de studenţie. Avea vreo zece invitaţi ca amici direcţi în afara familiei.  

În ultimul timp, aflându-se despre acest bairam prin campus, eveniment care deţinea capul de afiş al extravaganţelor mondene, în jurul lui Cris era ca la urdinişul unui stup. Care mai de care dorea să-şi arate prietenia faţă de el. A hotărât, sfătuindu-se cu familia, ca fiecare invitat să-şi aducă amica sau o însoţitoare, să nu aibă surpriza unor altercaţii între băieţi pentru vreo fată datorită excesului de alcool sau al geloziei.  

Acest lucru era valabil şi pentru fete. Excepţie făceau Deea şi Andrada. Ele erau considerate ca făcând parte din familie şi pentru Andrada avea pregătit ceva special. Trebuia să-şi folosească toată arta seducţiei pentru a o cuceri. Aceasta în cazul că îi va place de ea. Nu ştia nimic despre fată în afara celor spuse de către Deea, că este frumoasă şi inteligentă şi mai ales medicinistă.  

Cu o săptămână înainte Cris a stabilit cu Marian şi Andrei să se întâlnească la Elice, apoi să ia localurile la colindat, pentru a se hotărî unde va avea loc chermeza. Au intrat la o bere pe nava Libertatea transformată în local de alimentaţie publică, inclusiv discotecă.  

- Ce zici, barosane. Te-ai hotărât unde mergem? îl interpelă imediat Marian de cum s-au aşezat la masă.  

- Ziceam s-o începem de pe Republiciicu Deinos.  

- Mă gândeam eu, că doar nu vrei să o faci la Prodas, s-ar aduna toată studenţimea acolo, toţi drogaţii, interveni Andrei.  

- Lasă-mă cu Prodas-ul tău, asta îmi mai trebuie acum. Cred că la MAX ar fi cel mai nimerit. Este cam mare pentru ce-mi trebuie mie, dar dacă-i plătesc omului locaţia nu se apropie nimeni. Ai văzut ce musculoşi au la intrare ca pază. Apoi nu o fac în zilele lor de vârf, sâmbăta sau duminica, ci în cursul săptămânii.  

- Ce-ai zice de Club TRAIAN? propuse Marian.  

- Băi, să ştii c-ar merge, ce pisicii mei! Sper ca babacii să nu stea toată noaptea. Suntem băieţi de gaşcă cât stau ei şi apoi băgăm programul de striptis, măiculiţă. Ai văzut ce gagici mişto au. Ai banul pe tine, poţi să faci şi una mică la etajul superior, repede aşa, din fuga calului.  

- Mamă, de unde bani, nenică. Ai mei o duc nasol cu loveaua. Astea taxează, nu fac pomeni, că doar nu sunt călugăriţe. Ştii cum este în şantierul naval.  

- Am văzut, că doar acolo am făcut practica. Este muncă grupa mare, dar cu banii cam naşpa.  

- Atunci unde o tăiem?  

- Aş zice întâi laDeinos, susţinu Andrei, vedem cum îi faza, apoi dacă nu-i mişto zic să o tăiem la MAX, la Casa Sindicatelor. Ai văzut ce ca lumea au aranjat jocul de lumini? Fiţe de occident, măi fratele meu. Au şi DJ ce bagă numai muzică de top. Lume fină, scump, dar nu-s toţi drogaţii de la Elice acolo, omule. Nasol este că n-au ventilaţia cum trebuie, este fum de nu se văd partenerii în timpul dansului. S-ar putea să-ţi placă la MAX.  

- Fratele meu, dar costa cam pipărat consumaţia. Am fost odată cu nişte morocani, care au fost cu paraua pe ei, de unde nenică la mine studentul pârlit să pot plăti un whisky de doişpe ani? comentă şi Marian.  

- Lasă frate, că au bani babacii, nu-i problema asta!  

- Hai atunci, cheamă ospătarul şi s-o tăiem că ne prinde miezul nopţii pe stradă.  

- Măi, intrăm, aruncăm o privire, vedem despre ce este vorba, în ce ape se scaldă şi plecăm, nu stăm să comandăm sau la program, propuse mai prevăzător Marian.  

- Da, fratele meu, nu stăm. El este bosul, aprobă şi Andrei.  

Cei trei tineri au luat un taxi şi au oprit direct la Deinos. Lume pestriţă, nu prea aglomerat, au intrat, s-au uitat cum este aranjat clubul însă nu le-a plăcut muzica, aşa că au plecat spre MAX.  

La Casa Sindicatelor, lumea întunericului prin zonă, tot felul de întreprinzători care pe şoptite te îmbiau cu de toate, ţigări Marlboro, Kent, dolari, etc. Dacă te prindeau în plasă la schimbul valutar, te făceau ca la Nufărul, aveau un şmen de luai un pumn de hârtii fără valoare în schimbul mai multor mii de lei, cu o dexteritate de ziceai că eşti la alba-neagra, nu alta.  

Cristian s-a declarat mulţumit cum arăta locaţia, i-a plăcut şi muzica, însă îl trăgea aţa spre Club Traian, să vadă cum se mişcă fetiţele la bară cu sânii lor goi şi lăsaţi de atâta expunere seară de seară. Unele chiar arătau destul de apetisant, însă erau şi de umplutură câteva dintre ele. Parcă le racolase patronul de pe schelele ridicate în jurul vapoarelor, unde pline de praf şi rugină raşchetau scoica de pe coca navelor aflate în reparaţie sau dădeau cu rolul plin cu grund pe tabla curăţată de rugină.  

- Ce zici Mariane, îţi place la MAX?  

- Ce să zic, omule? Nu mie trebuie să-mi placă, ci ţie. Tu eşti cu loveaua.  

- Măi, să ştii că am şi eu totuşi un fond limitat, nu-i sac fără fund. Şi ai mei muncesc pe bani. Nu-i fac din bişniţă.  

- Aşa-i omule, nici profii n-au prea mulţi bani, chiar dacă sunt la Universitate.  

- Mai am norocul cu bunicii, ei sunt cu grosul. Ce, parcă au mulţi nepoţi care termină o facultate? Au ei miile necesare să plătească o seară de bar nepotului.  

- Măi, nu mă bag. Tu ştii care-i baiul cu banul. Aici este cam pentru feţe subţiri.  

- Şi noi cum le avem? De toval? Atunci ce propui? Să mergem la Club Traian?  

- Doar să vedem fetiţele şi dacă faci în avanpremierăcinste, eu sunt la fileu, la primire ca Ţiriac. Ştii că nu am pe mine altceva decât chiloţii. Abia mă descurc cu banii de buzunar pentru ţigări şi tramvai.  

- Lasă, măi, nu-i treaba de o votcă tonică. Ştiu că la tine în buzunare bate musonul de usucă totul în cale. Parcă ai plătit tu vreodată o bere? Hai să mergem.  

- După ce vezi şi Club Traian te hotărăşti unde vrei să o faci şi mâine poţi merge la patron pentru negocieri, spuse Marian care se făcu că nu a auzit remarca amicului său.  

- Da, măi! Doar nu l-oi căuta acum noaptea.  

- Atunci hai să frigem o talpă mai rapidă că trece noaptea.  

- Gata, am plecat.  

Ajunşi la Club Traian au găsit atmosfera încinsă şi la propriu şi la figurat. Fum de-l tăiai cu satârul, fetele sumar îmbrăcate fâţâindu-se pe podium, altele în braţele consu-matorilor şi ei la rândul lor încinşi de multiplele pahare cu băutură aduse la masă de către ospătarele îmbrăcate în aceeaşi notă, cât mai sumar. Muzica dată la maximum, spărgea timpanele. Zgomotul asurzitor produs de boxele enorme, devenea insuportabil. Consumatorii erau nevoiţi să ţipe unul la celălalt ca să se poată înţelege.  

Cei trei amici ajunşi în club, după ce au trecut de controlul bodyguarzilor şi achitarea taxei de intrare, au constatat că toate mesele sunt ocupate. Nu era nicio masă liberă. În acest caz s-au lipit de tejgheaua barului, solicitând câte un gin tonic. Încă nu se simţeau cuplaţi la atmosfera din club. Era şi normal. Au aterizat aici alergând prin tot oraşul, golind doar câte o bere pe faleză. Cei doi amici ai lui Cristian gustau precauţi din paharul cu gin, umezindu-şi uşor buzele, să prelungească cât mai mult timp savurarea băuturii oferite de Cris. Nu ştiau dacă mai era dispus să le ofere şi al doilea pahar cu băutură, chiar dacă erau la dispoziţia lui în această noapte, pentru a-l însoţi în căutările localului în vederea organizări zaiafetului anului cum îl numeau ei. Cheltuise destui bani cu taxiurile şi cu taxa de intrare în bar sau club.  

Marian şi Andrei receptau cu lăcomie prezenţa tine-relor fete la bustul gol, ce defilau şi dansau pe podium sau îşi înfigeau fesele în barele din inox. Ochii lor deveniseră cât cepele. Nu au avut ocazia să mai intre prea des printr-un club. Alţi bărbaţi, sub influenţa aburilor alcoolului în exces, se repezeau să introducă dansatoarelor de pe podium sub elasticul bikini-ului minuscul, sume de bani nu prea mari, mai mult simbolice. De fapt doreau să iasă în evidenţă în faţa celorlalţi consumatori că ei îşi pot permite această extravaganţă.  

Cum alături de bar s-a eliberat o masă ocupată de trei tinere care au părăsit precipitat localul urmate de alţi trei bărbaţi mai în vârstă, Cristian şi amicii săi s-au grăbit să ocupe spaţiul eliberat.  

- Ce ziceţi fraţilor? O facem aici? Întrebă Cris.  

- Crezi că pot apare fetele pe podium cât timp este prezentă familia ta?  

- Hi, hi. Cred că bunica m-ar şterge de pe lista subvenţionaţilor. Ea încă trăieşte în altă lume, cu alte concepte despre viaţă şi civilizaţie.  

- Şi atunci?  

- Fac o înţelegere cu cele două localuri, MAX şi Traian.  

- Adică?  

- Mergem la MAX până la ora unu-două dimineaţa şi cum la ei au toată noaptea schimb de consumatori, mergem apoi la Club Traian să încheiem zaiafetul, într-un grup mai restrâns. Să vedem care va fi acel grup, cine va rezista până atunci. Nu spunem nimănui nimic. Doar că am închiriat MAX-ul până la ora unu. Aţi observat că abia după miezul nopţii începe adevăratul show aici. Este preferabil să venim aici fără însoţitoare.  

- Da, măi, dar trebuie să vedem cum scăpăm de ele, doar tu ai stabilit regula – nu fără însoţitoare.  

- Băi, alor mei le este teamă ca nu cumva să apară altercaţii între băieţi pentru o fată şi de aceea au vrut să fiţi însoţiţi.  

- Ce măi, noi trăim în jungla africană? Nu am mai văzut femei? Lasă-le în pisicii mei, prea le dăm importanţă fetelor.  

- Dacă nu le dai importanţă, de ce eşti aici?  

- Nu pentru ele ca femei, ci pentru oferta lor exotică şi sexuală pentru ceea ce pot dărui... Cu o prietenă nu tot timpul poţi să te tăvăleşti într-un pat, să-ţi rezolvi erecţia, pe când cu o de asta şi pe un hol sau într-un wc se poate rezolva.  

- Dar trebuie să te gândeşti şi la urmări, că altfel vin la tine cu răcoritoare şi portocale în vizită într-un salon de spital la dermato.  

- Dă-le-n măsa de curve, au şi ele interesul să nu lase urme.  

În timp ce tinerii dezbăteau problema fetelor de la ClubTraian şi nu numai, în braţele lui Andrei se aşeză o tânără într-un bikini mov minuscul, cu sânii ridicaţi obraznic şi cu mugurii lor orientaţi spre tavan.  

- Taurule... spuse ea planturos, nu-mi oferi nimic de băut? Şi ducându-şi mâna spre prohabul jeans-ului începu să-l pipăie strângând puternic umflătura spontană a pantalonului.  

- Desigur... scumpo... spuse Andrei, privind disperatspre Cris. El avea bani în buzunar pe care îi păstra pentru taxi şi ţigările de a doua zi. Stătea tocmai în Ţiglina.  

- Ce mai stai, masculule, cheamă ospătara şi fă comanda dacă mă vrei...  

Revenindu-şi din surpriza momentului, Andrei o ridică repezit pe fată de pe picioarele sale şi îi replică răstit:  

- Stai belea, că nu am bani nici pentru băutura mea, dar pentru tine! Mută ursul la altă masă că rugineşte lanţul, se răsti el buimăcit de apariţia insolentă a animatoarei.  

Tânăra ofensată de replica băiatului, îi arătă vârful limbii şi plecă mai departe printre mese, aruncând printre dinţi:  

- Student pârlit, dar cu un mod de dispreţ al rostirii cuvântului student.  

Uluit, Andrei se uită la cei doi amici ai săi şi nu-i venea să creadă.  

- Ia auziţi, fraţilor, la asta! Parcă eu sunt Ion Ţiriac să am bani pentru toate fufele ieşite la pradă.  

Cei doi amici hohoteau cu plăcere de păţania colegului lor.  

- Nu tu ai vrut să vezi viaţa de noapte a oraşului? Din ce crezi că trăiesc fetele astea? Este un mod de viaţă la limita legii, un fel de prostituţie mascată. Sunt prezentate ca animatoare, în schimb prestează prostituţia pe scară largă. Nu sunt cele pe care le întâlneşti zilnic prin zonele rău famate, sau pe unde trec camionagii turci. Sunt păsările de noapte mai stilate, aflate sub tutela patronilor şi apărate de bodyguarzi acestora.  

- Hi, hi, m-am speriat când a venit în poala mea şi a început să mă pipăie pe şliţ.  

- Aşa mai simţi şi tu câte o mângâiere gratuită, râse Marian de Andrei.  

- Pe dracu gratuită. M-au trecut toate transpiraţiile.  

- Lasă măi, că-i plăteam eu băutura. Ce conta una în plus?  

- De ce nu ai spus înainte de a o alunga?  

- Pentru că ar fi venit toate cucuvelele la masă. Cum ne-au văzut aşa tineri, au crezut că au dat peste nişte curci bune de jumulit.  

- Lasă, Andrei. Te rezervi pentru zaiafet dacă vei rezista şi pentru partea a doua. Să ai ceva parale la tine dacă vrei o descărcare, altfel tot la străvechea metodă te vei rezuma, ştiindu-te că nu ai nicio fufă care să te servească gratuit, îl tachină Marian râzând cu poftă.  

- Dă-le în mă-sa de curve! Nu mă bag la aşa ceva. Mai rămân şi cu ceva boli venerice după aia.  

- Distracţia costă, dragule, spuse Cristian sentenţios. - Nu-i nimic. Tot la străvechea metodă vei apela ştiindu-te că nu ai nicio fufă care să te servească gratuit, îl tachină Marian râzând cu poftă.  

Cum tinerii şi-au golit şi cel de al doilea rând oferit de Cris cu generozitate, au hotărât să părăsească clubul. Se apropia apariţia zorilor şi doreau să mai apuce să doarmă o oră-două. Mai aveau fiecare şi alte probleme de rezolvat în acea zi.  

La ieşirea din club, Cris i-a întins câteva mii de lei lui Marian să ia un taxi care să-i ducă pe fiecare spre casă cât le ajungeau banii. Nu credea că sunt chiar aşa de lefteri. Doar profitau de generozitatea sa şi atât, ca de obicei.  

Pe la ora zece dimineaţa Cristian se trezi, îşi pregăti micul dejun de unul singur, găsind la acea oră familia plecată la Universitate pentru cursuri, fie să le predea, fie să le asiste. După ce şi-a terminat micul dejun s-a îmbrăcat şi a pornit şi el spre facultate. Avea două cursuri dimineaţa şi după amiază alte două. Nu ar fi fost prima dată când ar fi chiulit de la cursuri dacă nu avea chef de ele. Tot după amiază şi-a propus să treacă şi pe la MAX, să vorbească cu patronul pentru petrecerea lui. Închiria localul până la ora două noaptea şi apoi dacă mai aveau amicii lui chef de Club Traian,puteau să dea o fugă şi pe acolo. Va vedea el ce pretenţii ridică patronul şi va stabili de comun acord cu părinţii cum vor proceda. De fapt credea că mai bine ar fi fost să meargă împreună cu tatăl său la negociere. Tot trebuia el să achite nota de plată.  

Deea ajunsese devreme în curtea facultăţii şi imediatce s-a întîlnit cu Andrada, prima grijă a fost să o pună în temă cu invitaţia fratelui său de a-l onora cu prezenţa la petrecerea ce va fi organizată vinerea următoare la unul din cluburile sau barurile din oraş. Aceasta s-a declarat încântată de invitaţie, aşa că au început ca două vrăbiuţe pe o ramură, să ciripească zglobiu despre ţinutele ce le vor purta cu această ocazie, în seara de chermeză nocturnă.  

- Şi cine va mai fi prezent la petrecere? întrebă curioasă Andrada.  

- Îţi spun serios că în afară de familie nu ştiu nimic.  

- Cum aşa? Nu s-a discutat în casă lista invitaţilor?  

- Nu.  

- Vor fi şi fete?  

- Desigur, deoarece bunicii şi părinţii au hotărât să se vină ca pereche, fiecare invitat să fie însoţit de altă persoană de sex opus.  

- De ce?  

- Să se dea o notă mai intimă, de petrecere de familie, nu una burlăcească cum ar fi vrut Cris. Dacă participau numai colegii lui nu şi familia, putea să invite pe cine dorea, aşa că în situaţia aceasta, vor veni ca perechi.  

- Păi eu nu am nicio pereche. Ce fac dacă nu am însoţitor?  

- Îl ai pe Cris, nu eşti invitata lui specială?  

- Aaa, aşa stau lucrurile? Nici el nu are însoţitoare?  

- Nu.  

- Cam riscant pentru el. Nu prea mă dau în vânt după băieţi. M-au cam dezamăgit prin comportamentul lor. Cum accepţi o amiciţie cu ei, cum vor să te ducă direct în pat. Parcă altă grijă nu ai avea decât să le devii salteaua lor.  

- Stai liniştită, nici fratele meu nu face excepţie. De ce crezi că nu are acum nici o prietenă?  

- Eu nu ştiu ce au în cap bărbaţii aceştia. În femeie nu văd altceva decât o parteneră bună doar pentru sex?  

- Cam aşa este. Li s-a urcat democraţia la cap.  

- Mulţumesc, Deea, că m-ai pus în gardă. Cel puţin ştiu la ce să mă aştept de la fratele tău.  

- Ţi-am spus, nu-i o uşă de biserică şi nu trebuie să ai încredere în el. Este fratele meu şi ar trebui să-l acopăr, însă şi tu eşti prietena mea cea mai bună şi trebuie să-ţi spun la ce te poţi aştepta din partea lui.  

- Oricum nu sunt pregătită pentru a avea o relaţie cu cineva indiferent de natura acesteia. Dacă am scăpat până acum să nu trec prin patul cuiva, voi avea grijă ca acest lucru să se întâmple numai atunci când voi considera că este cazul şi sunt pregătită pentru acest eveniment deosebit, de preferat după trecerea prin faţa altarului cu pirostriile pe cap.  

- Aşa gândesc şi eu. Nu m-am aruncat cu ochii închişi în braţele primului bărbat care mi-a plăcut şi au fost unii care chiar mi-au plăcut, însă nu a existat acea scânteie care să-mi dea foc inimii şi să mă împingă de a merge mai departe până la capăt, cu orice risc.  

Andrada o luă într-un gest spontan în braţe pe prietena sa şi o sărută pe ambii obraji, strângând-o la pieptul ei firav, surprizând-o pe Deea.  

- Suntem amîndouă încă virgine la douăzeci şi unu de ani? spuse ea mirată.  

- Aşa se presupune, după cum am aflat acum! Nu m-am lăsat impresionată de toate declaraţiile de dragoste ce mi s-au făcut încât să-i ofer bunul meu cel mai de preţ – virginitatea, niciunui bărbat până acum.  

- Am avut în anul întâi un prieten şi credeam că sunt îndrăgostită de el, că-l iubesc însă văzând asiduitatea şi insistenţele sale la fiecare întâlnire de a mă avea neapărat ca amanta mai mult decât ca iubită, mi s-a făcut lehamite de el. După despărţire, am evitat să-mi mai fac alt prieten şi de aceea nu am pe nimeni acum. Între timp te-am cunoscut pe tine şi mi-a fost de-ajuns prietenia ta.  

- Şi mie. Eu semăn cu bunica. Ea este mai rece, mai distantă în privinţa bărbaţilor. Nu se înflăcărează aşa uşor. Cum mi-a povestit odată, cu bunicul s-a căsătorit mai mult printr-un aranjament de familie, când era profesoară la ţară undeva pe lângă Bacău. Părinţii de ambele părţi erau avuţi şi cu funcţii de conducere. Tatăl ei era directorul fabricii de avioane din Bacău şi cum dorea să-şi căsătorească unica fiică cu un bărbat de familie bună şi mai ales medic chirurg, au aranjat căsătoria şi iată că acum au peste cincizeci de ani de când sunt împreună.  

- Ai mei, culmea ironiei erau colegi de facultate,
s-au împrietenit în anul doi şi în anul patru erau deja căsătoriţi. Nu au mai aşteptat să termine facultatea ca să o facă după aceea. Doreau să primească la terminarea facultăţii repartiţie în acelaşi loc, aşa au ajuns în Dobrogea.  

- N-am ştiut. Ai mei tot pe acolo s-au cunoscut. Tata la terminarea facultăţii a refuzat Galaţiul şi s-a dus la o şcoală de ţară tot în Dobrogea. Acolo a cunoscut-o pe mama la un banchet. Lucra şi ea în aceeaşi comună ca inginer zootehnist.  

- Ne cunoaştem de un an aproape şi nu ştim nimic despre familiile noastre şi iată că în zece minute am aflat mai multe decât într-un an de zile.  

- Nu am crezut că-i necesar să întreb. Îmi era de ajuns că-mi eşti prietenă şi atât.  

- Şi eu la fel.  

- Hai să mergem în aulă că încep cursurile de histologie şi nu vreau să le scap. Tu rămâi şi la cel de fiziopatologie?  

- Nu am altceva de făcut şi ca să apelez la colegi să-mi copiez cursul, nu merită.  

- Bine atunci, hai să mergem. Fetele se prinseră de braţ şi au pornit vesele spre clădirea facultăţii.  

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!