Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Surpriza revederii

 

După plecarea lui Mircea la Galaţi pentru a participa la examenele de corigenţă, Săndica rămasă singură trebuia să ia o hotărâre. Pleacă şi îşi întemeiază o familie cu omul care i-a cucerit inima şi încrederea, sau rămâne la ţară în necunoscut şi incertitudine? Desigur că odată ce se va hotărî să rămână la ţară, Mircea nu o va mai aştepta şi nici la cariera şi viaţa de oraş nu va renunţa pentru ca ea să-şi vadă în continuare de junincile elveţiene. Era prea mult ce-i cerea. Dacă şi ea s-ar fi aflat în situaţia lui, nu ştia dacă s-ar fi sacrificat.  

Un episod nu lipsit de importanţă a avut loc când a fost la Călăraşi cu probleme de serviciu. Tocmai îşi terminase treaba şi se afla în piaţa centrală să facă mici aprovizionări cu ce nu avea prin grădină când la o tarabă a dat fără să vrea peste doctorul Radu aflat şi el cu treburi gospodăreşti de aprovizionare prin piaţă.  

Ce-ţi este şi cu destinul. Amândoi surprinşi de întâmplare, emoţionaţi ca doi şcolari prinşi copiind la extemporal, nu puteau să rostească niciun cuvânt. Cum doctorul şi-a revenit mai repede din nedumerire şi surprindere a deschis primul vorba:  

- Ce surpriză plăcută, domnişoara Săndica... Ce mai faceţi? Cu ce ocazie pe la oraş? Doar pentru aprovizionare?  

- Da, o mare surpriză. Când am fost să-mi iau mama acasă, nu v-am văzut, sau chiar dacă v-am văzut eram aşa de marcată, încât nu am reuşit să reţin prezenţa dumneavoastră în spital.  

- Nu, nu eram. Aveam liber după tura de gardă. Am aflat şi eu a doua zi când am revenit la serviciu, de această groaznică dramă din familia dumitale.  

- Aşa a fost să fie, să se stingă amândoi la nici şase luni unul de celălalt.  

- Păcat. Nu erau aşa de vârstnici.  

-Nu erau, dar unele evenimente stupide şi neaşteptate au grăbit plecarea lor dintre cei vii, o răceală banală netratată şi apoi faptul că mama nu a suportat această pierdere...  

- Da, într-adevăr o dramă. Dar ce mai faceţi? Cum merge cu munca dumneavoastră?  

- Bine.  

- Mai aveţi ceva de cumpărat? Eu am terminat.  

- Nu, doar mă uitam aşa să văd ce mi-ar trebui şi nu am eu în propria mea gradină.  

- Aveţi grădină de legume?  

- Desigur, doar trăiesc la ţară.  

- Şi aveţi timp să vă mai ocupaţi şi de ea când aveţi serviciu în afara localităţii?  

- Îmi fac timp printre picături. Orice timp liber mi-l folosesc relaxându-mă în grădiniţa mea cu legume şi flori.  

- Mă bucur. Ce frumos. Ce aţi zice de o cafea?  

- Ce pot să zic? Nu am rămas datoare să fac cinste cu o cafea pentru faptul că m-aţi ajutat să nu scap autobuzul? Iată că a sosit momentul să mă achit de datorie.  

- Ha, ha, ha. Deci nu aţi uitat ce aţi promis la despărţire.  

- Nu uit niciodată când promit ceva.  

- Bine atunci, vedem noi cine plăteşte cafeaua până la urmă.  

- Atunci să mergem. Eu am maşina de la serviciu prin apropiere. Ce ziceţi de cofetăria din faţa Consiliului Popular Orăşenesc? Este cea mai apropiată.  

- Nu mergem la un restaurant?  

- Nu-i cazul pentru o cafea şi nici ţinuta adecvată pentru o asemenea unitate nu o am. Sper că nu doriţi să mergem într-o bodegă plină cu fum şi oameni încălziţi de aburii alcoolului!  

- Nici chiar aşa domnişoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piaţă.  

- Atunci să mergem la cofetărie.  

- De acord. După dumneavoastră.  

Ajunşi în cofetărie unde un ventilator zgomotos menţinea o atmosferă răcoroasă acceptabilă, au comandat câte un parfait şi câte o cafea. Doctorul a preferat fără zahăr, având un început de diabet. Presupunea că îngheţata este făcută cu îndulcitori sintetici şi nu cu zahăr. Aşa se procedează de obicei prin laboratoarele de cofetărie.  

- Şi ce vă mai face prietenul, domnişoară? Trecu direct la atac doctorul Radu.  

- Ce să facă? Este la Galaţi. Face parte din comisia de examinare a corigenţelor în liceul unde predă.  

Săndica nu aminti nimic de faptul că Mircea doar ce a plecat de la Ciocăneşti, unde a stat mai bine de o lună de zile, încă de la începutul vacanţei de vară.  

- Şi şansa unei căsătorii există?  

- Cine ştie ce ne rezervă viitorul? Cine se gândea acum câteva luni că voi rămâne singură şi că părinţii mă vor părăsi pentru totdeauna?  

- Aşa este. Şi tot la Dorobanţu aveţi serviciul?  

- Am altă variantă? Ştiţi dumneavoastră un alt loc de muncă mai bun?  

- Nu vrei să vorbim ca doi vechi prieteni, să ne tutuim? Suntem amândoi intelectuali, cu meseriile aproape înrudite, dumneata te ocupi de partea animală, eu de cea umană. Cum prima dată au existat animalele, consider că meseria dumitale este la fel de importantă ca şi a mea.  

- Depinde din punctul din care este privită. Dacă ţinem cont de evoluţia vieţii pe pământ...  

- Hai mai bine să nu discutam despre Darwin şi evoluţia vieţii, ci despre noi.  

- Despre noi ce am putea discuta?  

- Poate nu ştii. Sunt o persoană singură şi acest statut l-am căpătat în urma unui divorţ după o scurtă experienţă într-un mariaj nereuşit.  

- Desigur că nu ştiam. Nu am avut de unde afla. Îmi pare rău că nu v-a reuşit mariajul.  

- Se mai întâmplă. Când te-am văzut în secţia mea, mi-ai atras atenţia în mod special. O tânără deosebit de frumoasă şi distinsă, poate constitui o eventuală partidă agreabilă pentru un doctor aflat mereu în căutarea fericirii?  

- Nu ştiu ce aţi remarcat dumneavoastră...  

- Spune-mi Paul, acesta este prenumele meu.  

- Mulţumesc. Evenimentele care m-au marcat atât de tare nu mi-au permis să mă gândesc la mine şi la viitorul meu statut. Deocamdată sunt obişnuită să mă scol de dimineaţă şi să plec cu autobuzul la ferma mea de văcuţe, care au ajuns de curând tinere mămici.  

- Ia auzi! Ai şi maternitate?  

- Desigur. Li se acordă o atenţie deosebită atât lor cât şi noilor născuţi. Sunt o investiţie foarte valoroasă şi nu ne permitem să nu le acordăm cea mai mare atenţie.  

- Lângă atâtea griji şi atenţii, mai este loc şi pentru altcineva? De exemplu pentru un bărbat?  

- Deocamdată bărbatul există, chiar dacă este la Galaţi. Ce ne va rezerva viaţa, aşa cum am mai specificat, nu se ştie niciodată. Să sperăm că vom fi împreună cât mai curând.  

- Deci Săndica, nu-mi acorzi nicio şansă? Mi-ar plăcea să fim prieteni şi de ce nu, la un moment dat iubiţi?  

- Nu am spus acest lucru. Am spus că nu ştiu ce-mi va pregăti destinul pentru viitor.  

- Ar mai exista deci o portiţă?  

- Ce-am face dacă am renunţa şi la speranţă? Şi atunci când crezi că totul este pierdut, poţi să-ţi mai acorzi o şansă de a fi fericit. Nu trebuie să aştepţi trist şi deprimat ca viaţa să ţi se stingă. Când viaţa este vitregă cu tine, trebuie să-ţi încleştezi pumnii şi să lupţi pentru idealurile tale. Nu trebuie să te predai şi să-ţi pierzi orice speranţă.  

- Vorbele tale mi-au dat curaj. Mai nădăjduiesc de
a-ţi cuceri inima. Ca să reuşesc acest lucru, ar trebui să-mi acorzi posibilitatea unei reîntâlniri.  

- De ce nu? Unii filozofi ar spune că nu trebuie să laşi singurătatea să te cuprindă. S-ar putea ca uneori să o trăieşti şi eu nu am de gând să mă las cuprinsă de singurătate. Vreau să trăiesc. Să fiu vie. Să simt cum viaţa devine frumoasă şi mă umple de speranţă şi încredere că soarele îmi va surâde şi mie în fereastră.  

- Îmi place optimismul tău. Aşa ar trebui să procedezşi eu. Nu că aş fi un pesimist incorigibil. Am sperat că voi găsi în tine dragostea pe care doream să o găsesc la cea de care mi-am legat viaţa când m-am căsătorit, la fosta mea soţie.  

- Bine, vom mai discuta despre acest lucru poate altă dată, dacă ne vom mai întâlni. Acum trebuie să plec la mine la ţară. Sunt aşteptată de şofer două străzi mai departe.  

- Îţi mulţumesc pentru plăcuta prezenţă şi rămân cu speranţa că ne vom revedea cât de curând. Iată numărul meu de telefon dacă mai treci prin oraş şi-i întinse o bucăţică de şerveţel pe care mâzgălise la repezeală nişte cifre.  

- Mulţumesc. Să sperăm.  

- Te conduc.  

- Nu-i nevoie. Nu trebuie ca cineva care mă cunoaşte să creadă că în loc să mă preocupe problemele de serviciu, m-au preocupat întâlnirile de amor.  

- Bine Săndică, sărut mâna şi sper ca o nouă posibilitate de a fi în prezenţa ta să apară cât de curând.  

- Ştii cum se spune: speranţa trebuie să moară ultima. Mă bucur că te-am întâlnit şi că am găsit în tine un posibil prieten.  

- De acest lucru să fi sigură.  

- Să plătesc comanda...  

- Lasă pe data viitoare când poate va fi mai consistentă...  

- Mulţumesc. Mi-a părut bine... La revedere... sau... poate pe curând...  

- Şi mie, desigur, nespus de mult... La revedere... şi pe curând cum spui tu.  

După ce s-au despărţit, Săndica a găsit imediat şoferul care o aştepta iar după o oră era ajunsă acasă. Pe timpul drumului parcurs până la Ciocăneşti, s-a gândit la surprinzătoarea întâlnire cu doctorul Radu. Ce-ţi este şi cu viaţa asta. Niciodată nu poţi anticipa care-ţi este destinul. Nu se aştepta la declaraţiile sale directe de dragoste.  

Trebuia să ia o hotărâre în ceea ce priveşte serviciul. La plecarea lui Mircea spre Galaţi i-a promis că va face cererea de încetarea activităţii, dacă îi confirmă că postul de profesor la şcoala generală menţionată de mama lui, este nominalizat pe numele ei de către Inspectoratul de Învăţământ Galaţi.  

Nu putea să facă cererea de demisie cu preaviz de cincisprezece zile, dacă postul nu-i era asigurat şi garantat. Nu-şi putea permite să rămână fără slujbă şi să devină întreţinuta lui dacă eventual s-ar căsători. Asta ar mai trebui. Să-i mai dea un motiv în plus Veronicăi de a o detesta şi mai mult. Nu-i înţelegea agresivitatea faţă de ea, dar poate avea dreptate.  

Mircea putea să-şi permită orice partidă pentru căsătorie la ce relaţii avea familia şi nu numai din acest punct de vedere. Era un bărbat inteligent, frumos, bine făcut fizic. Orice femeie tânără şi l-ar fi dorit în pat ca partener, fără să ştie cine-i sunt părinţii. Norocul ei a fost că s-a întâmplat să fie la timpul şi locul potrivit, când Mircea era vulnerabil. Trebuia să recunoască în sinea ei că a făcut tot posibilul ca să-l cucerească. De aceea a şi mers la el acasă în prima noapte când s-au cunoscut. Şi acum după atâta timp îşi aminteşte cu plăcere de prima lor noapte de dragoste. I-a plăcut atât de mult, încât a repetat-o şi a doua zi. Nu-şi putea permite să scape o asemenea partidă la câte nebunii făcuse în viaţă. Că până la urmă s-au îndrăgostit unul de celălalt, era cu totul altceva.  

La Dorobanţu lucrurile mergeau foarte bine. Viţeluşiise dezvoltau frumos, văcuţele dădeau lapte de i-au surprins şi pe cei mai pesimişti prin cantitatea şi calitatea lui, un lapte gras şi gustos. Fiecare văcuţă fătată dădea peste douăzeci de litri de lapte pe zi. Acum viţeii nu mai erau lăsaţi să sugă direct la mamele lor, ci erau alăptaţi de către îngrijitori cu biberoanele. Li se dădeau şi nutreţuri concentrate ca supliment de hrană după trei luni de la naştere.  

Conducerea I.A.S. - ului făcea demersurile necesare la Consiliul Judeţean de Partid, pentru aprobarea investiţiei de a construi o mini fabrică de produse lactate. Le sugerase şefilor politici să fie încorporată în unităţile ce produc pentru Gospodăria de Partid, pentru aprovizionarea conducerii judeţene de partid. Aşa spera să li se aprobe fondurile pentru investiţii. Dacă li se aprobau, se descurcau ei mai departe cu produsele, că doar oameni suntem.  

Săndica deocamdată nu a mai spus nimic despre intenţiile sale de a părăsi instituţia şi ferma experimentală, dar cum va primi telefonul de la Mircea, trebuia să-şi redacteze cererea şi să o înregistreze la secretariat. Cu inginerul şef Leonard Tudorache a stat într-o zi „întâmplător” de vorbă şi i-a spus că intenţionează să se căsătorească şi cum viitorul soţ nu era din judeţul Călăraşi, va trebui să-şi schimbe locul de muncă.  

- Şi cum, intenţionezi să ne părăseşti?  

- Aveţi dumneavoastră o altă variantă?  

- Da, să-ţi găseşti un soţ local, cum ar fi de exemplu inginerul Stoian de la mecanizate, băiat tânăr, viguros, de perspectivă...  

- Ha, ha, ha... Mă surprindeţi, şefu’. Nu ştiam că aveţi veleităţi de peţitoare. Nici nu am remarcat că mai sunt burlaci prin întreprindere. Auzi domnule! Stoian de la mecanizate este burlac şi un posibil pretendent la mâna mea şi eu habar nu aveam.  

- Nu ştiu dacă aceasta este intenţia lui, însă am zis şi eu... Doar nu eram să fiu de acord cu plecarea dumitale fără să nu-ţi propun o variantă de a te reţine. Sunt foarte mulţumit cum te-ai descurcat cu ferma şi meritul că avem o fermă modernă de care ne mândrim în zonă îţi aparţine.  

- Lăsaţi, şefu’, că nu mă descurcam singură dacă nu mă ajutaţi. Cine era în spatele meu şi-mi punea totul la dispoziţie?  

- Astea intrau în atribuţiunile mele de serviciu. Dacă s-a hotărât să avem o fermă experimentală modernă, trebuia să o realizăm şi cum i-am găsit şi cadrul de conducere cel mai potrivit şi plin de entuziasm, eu doar mi-am făcut datoria să te susţin împingându-te de la spate fără să-ţi dai seama.  

- Vă mulţumesc. Îmi va fi greu să mă despart de această fermă, de oamenii mei din subordine şi de ce nu, chiar şi de dumneavoastră. Aţi fost bun cu mine.  

- Lasă, domnişoară, poate că nu pleci, sau cel puţin nu o faci aşa curând. Cine ai vrea să-ţi ea locul? Apoi cel care ar veni aici, ar veni la „de-a gata”. Nu-ţi pare rău după munca dumitale?  

- Ba da, dar trebuie să mă mărit şi eu odată, să-mi întemeiez o familie. Aici nu mai am pe nimeni. Nici măcar nişte rude de a şaptea spiţă, unde să merg, să mai stau de vorbă, să cer un sfat...  

- Da, aşa este. Ai dreptate. Este greu când nu ai pe nimeni alături. Bine, domnişoară. Mai vedem cum vor evolua lucrurile. La revedere şi mai gândeşte-te la inginerul Stoian.  

- Ha, ha, ha. Îmi place gluma, şefu’. M-am gândit. Nu-l vreau.  

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1154, Anul IV, 27 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!