Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Flori la casă nouă

 

 

După plecarea Săndicăi de la C.A.P.-ul „Gheorghe Doja” din Pecineaga, accidentul a fost uitat, cauza, ca şi semnele de întrebare ridicate la vremea respectivă rămânând nerezolvate. Doar cei implicaţi direct îşi mai aminteau uneori despre ce s-a întâmplat atunci. Viorel era cel mai avantajat de dispariţia victimei sale din peisajul comunal. Nimeni nu se mai întreba ce şi cum s-a întâmplat cu accidentul din magazia de uruială. Nici Ion magazinerul nu se mai gândea la ce credea el despre căzătura fetei şi care era vinovatul pentru producerea acestui accident. Doctorul Ţigănuş, care aflase toată povestea din scrisoarea Săndicăi, a rămas mut pentru toată lumea.  

Ramona, neputând dovedi că soţul său este implicat în accidentarea Săndicăi, vrând nevrând s-a lăsat păgubaşă în intenţia de a mai afla dacă soţul său a fost atras de subordonata ei sau dacă i-a fost infidel. Se autosugestionă că este o paranoia să-l creadă implicat în necazurile fetei.  

Bilanţul economic al C.A.P.-ului, făcut la sfârşitul anului, a fost mulţumitor. La adunarea generală de sfârşit de an, s-a stabilit planul de producţie şi de investiţii pentru anul următor. Pe investiţii s-au trecut construirea unei grădiniţe, a unei creşe şi a Casei Agronomului cu şase apartamente pentru specialiştii C.A.P.-ului.  

Printre beneficiarii locuinţelor de serviciu se afla şi familia Axinte. La începutul lunii iunie, de ziua copilului au primit cheile apartamentului. Ramona era mulţumită de situaţia sa. Nu mai exista teama că va fi schimbată din funcţia de şef de fermă. Acum era convinsă că nu trebuia să-i fie teamă niciodată. Conducerea C.A.P.- ului nu avea de gând să schimbe o ingineră cu experienţă cu cineva despre care nu ştia cât de priceput ar fi în administrarea unui asemenea sector important, mai ales că Ramona era la conducerea fermei zootehnice de peste şase ani.  

Problema locuinţei fiind rezolvată nu se mai temea să nu rămână însărcinată ca înainte aşa că nu mai avea de ce să se ferească. Chiar exista dorinţa în familie de a deveni părinţi. Erau împreună de câţiva ani buni şi era cazul să devină părinţii unui băieţel dacă se poate sau, de ce nu, chiar şi ai unei fetiţe drăgălaşe. Sperau ca primul lor copil să îmbrăţişeze altă profesie, să nu-şi mai lege destinul de viaţa la ţară ca ei, să stea tot timpul la coada vacii cum se spune. Poate va deveni avocat sau medic sau, de ce nu, chiar inginer navalist, că doar şantiere navale erau atât la Constanţa cât şi la Mangalia, la doi paşi de casă.  

Cu Molotov-ul C.A.P. ului au plecat spre Constanţa să-şi achiziţioneze mobilă pentru noua lor locuinţă. La casă nouă trebuia mobilă nouă. C.A.P. - ul le-a oferit clădirea spre folosinţă, nu şi mobilierul, aşa că erau obligaţi să se descurce cum pot. Ceva economii au făcut ei în toţi aceşti ani cât au lucrat în cadrul fermelor, doar nu aveau pe ce îi cheltui aici la ţară în afară de haine şi hrană, care de multe ori o aduceau şi de la „locul de muncă”, însă trebuiau să facă şi rate pentru mobilă şi electronice.  

Luând magazinele de specialitate la rând, hotă-rându-se destul de greu asupra celor ce vor cumpăra, până la urmă s-au hotărât şi au încărcat camionul cu mobilă, aragaz, frigider, un radio marca Bucium cu pick-up, fabricat la Electronica Bucureşti şi un TV alb-negru. Restul vor mai lua şi de la Mangalia pe parcurs.  

Pretenţioasă cum era asupra lucrurilor nou achiziţionate, Ramona căuta nu numai optimizarea raportului calitate preţ pentru obiectele cumpărate ci şi aspectul acestora - să fie cât mai frumoase, doar nu cumpărau în fiecare zi dormitoare şi mobilă de sufragerie sau bucătărie.  

Cum se apropia ziua de aniversare a zece ani de la data unirii celor două destine, doreau ca la petrecerea dată cu această ocazie să aibă locuinţa frumos amenajată cu tot ce îi trebuie unei familii tinere de intelectuali. Nu mai simţeau oboseala zilelor petrecute la locurile lor de muncă, distanţa mare de peste un kilometru şi jumătate dintre casă şi ferme şi mai ales programul de acasă, încărcat de curăţenia apartamentului după constructori, ştergerea geamurilor, lustruirea parchetului şi celelalte activităţi legate de aceasta.  

Încă mai locuiau la gazda plătită de gospodăria colectivă până terminau toate îmbunătăţirile aduse locuinţei. Când au reuşit să le finalizeze, ajutaţi de două sătence tocmite cu ziua, erau mulţumiţi de cum arăta noul lor apartament. Erau acum stăpâni nu numai asupra propriului lor destin, ci şi asupra unei locuinţe mobilate elegant şi destul de confortabilă, chiar dacă nu le aparţinea lor ca proprietate, ci gospodăriei colective locale. Urma să se gândească acum la organizarea petrecerii din sâmbăta următoare. A rămas doar să-şi aducă şi lucrurile de la gazdă, problemă de care s-a ocupat Viorel, adunând totul într-o căruţă şi transportându-le la noul sediu al familiei Axinte în centrul comunei, la şoseaua principală.  

Cum, de la banchetul dat de preşedintele C.A.P.-ului cu ocazia aniversării a 110 ani de atestare a comunei, au rămas prieteni cu familia directorului şcolii generale, nu au uitat să-i invite la triplul eveniment aniversat: ziua Sânzienelor, zece ani de căsnicie şi noua locuinţă. Au mai invitat familia inginerului şef, pe cea a doctorului veterinar şi încă o familie cu amândoi membrii lucrând în cadrul primăriei şi de care se simţeau mai legaţi sufleteşte, fiind de vârste apropiate.  

La bucătărie Ramona a fost ajutată de o subordonată, pricepută în ale gătitului. Vara lucra ca bucătar în turism, aşa că avea experienţă, dovedită acum ca fiind de un real folos pentru Ramona. Invitaţii au sosit încărcaţi de cadouri pentru casă nouă şi pentru aniversarea celor zece ani de căsnicie şi cum la ţară toate curţile sunt pline cu flori le-au umplut noua locuinţă cu veselele lor culori şi miresme de vis. Gazdele foarte mândre de noua locuinţă, s-au bucurat de prezenţa oaspeţilor şi de cadourile primite. Petrecerea a fost un real succes, mai ales că toţi erau tineri şi plini de viaţă, iar la ţară distracţiile sunt puţine.  

Bineînţeles că nu au lipsit glumele şi urările de a deveni părinţi cât mai curând, acum problema casei fiind rezolvată. Au petrecut până după miezul nopţii. La despărţire se vedea de departe că efectul vinului local luat de la neica Stoica, o tămâioasă deosebită, recomandat de soţia directorului de şcoală, îşi făcuse efectul la bărbaţi. Toţi erau veseli şi gălăgioşi la despărţire. Din când în când se mai auzea câte un câine trezit din somn de gălăgia petrecăreţilor, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult şi aceasta se simţea şi în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineţii ce se apropia cu paşi repezi.  

Tinerele gazde au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul aşa cum rămăsese după plecarea musafirilor şi au mers mulţumiţi şi obosiţi la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau în noua lor locuinţă. Chiar dacă erau obosiţi după toată zbenguiala din timpul reprizelor dansante nu aveau motiv să nu înceapă noul lor proiect, cel de a deveni părinţii unui bebeluş, indiferent de sexul acestuia, având posibilitatea şi de a testa comoditatea patului din setul de mobilă achiziţionat pentru dormitor.  

Cochetul lor apartament era dotat şi cu baie iar boilerul făcea parte din donaţia administraţiei gospodăriei colective aşa că după un duş fierbinte, Viorel s-a îndreptat spre dormitorul ce mirosea încă a răşină de brad şi a lacuri. Era fericit că în sfîrşit au propriul lor apartament, chiar dacă acesta nu era în deplina lor proprietate. Nu-i dădea nimeni afară atâta timp cât rămâneau salariaţii gospodăriei, indiferent de funcţia deţinută.  

Aflat şi sub influenţa aromatului vin local dorea să-i facă o surpriză plăcută soţiei printr-o noapte de dragoste cât mai deosebită, aşa că în timp ce aceasta se afla sub căldura plăcută a duşului, aranjă repede pe servantă două lumânări colorate de la tortul aniversar, aşezate în două suporturi din sticlă, două pahare pe o tavă nichelată însoţite de o sticlă de şampanie Zarea, un baton de ciocolată şi un buchet de crizanteme. Stinse lumina din lustră şi aprinse o veioză cu abajurul colorat care împrăştia o lumină plăcută în cameră. Aştepta emoţionat să iasă Ramona de sub duş, pentru a o surprinde cu acest modest aranjament improvizat.  

Când Ramona a intrat în cameră înfăşurată în prosopul pufos, crezând că Viorel fiind obosit s-a culcat a rămas plăcut surprinsă de modul în care soţul său improvizase o cameră romantică. Doar simplul gând la acest gest o făcu să simtă o mare bucurie şi o furnicătură prin tot corpul aşa că se îndreptă spre el să-l îmbrăţişeze, moment în care prosopul îi alunecă la picioare. A fost o îmbrăţişare tandră şi un sărut promiţător pentru o noapte la fel de fierbinte ca şi apa duşului. Nu era prima dată când Viorel o privea fără nimic pe ea dar parcă sub efectul acestei atmosfere dată de lumina difuză a veiozei şi de lumânările ce ardeau pe servantă în suporturile din sticlă lângă paharele cu şampanie, Ramona se ruşină şi se îndreptă spre şifonier pentru a-şi lua cămaşa de noapte. Avea o cămăşuţă nouă, scurtă, subţire, vaporoasă, de culoare azurie, dantelată la poale şi în jurul mânecuţelor, cu un decolteu generos care lăsa să se descopere plinătatea sânilor săi. Special şi-a cumpărat-o gândindu-se la o primă noapte de dragoste în casa nouă. Nu sperase ca tocmai soţul ei, prin aceste aranjamente romantice să-i ofere ocazia s-o îmbrace. Simţea că nu au trecut zece ani de când au început să trăiască împreună, ci că este prima lor seară de dragoste. O casă nouă îi inspira să devină o femeie nouă pentru soţul său - iubitoare, iertătoare şi mai ales afectuoasă.  

Viorel, în timp ce Ramona îşi îmbrăca cămăşuţa de noapte turnă şampanie în cele două cupe şi se îndreptă spre soţie pentru a-i face o declaraţie de dragoste şi a-i jura credinţă veşnică. Ramona, încântată de această scenă romantică simţea că visează. Aşezat în genunchi la picioarele sale, într-un dormitor nou, care de acum spera să le fie leagănul multor nopţi romantice de dăruire şi nebunii tinereşti, cu paharul de şampanie în mână, începu să recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală:  

Aripi de înger,  

Fâlfâind în albastru  

Aşterni linişti  

Alină doruri  

În dansul minunat al inimilor...  

Covor de iarbă crudă,  

Susur de izvoare  

Şi flori de lămâiţă  

Alintate de fluturi,  

Înmiresmează sufletul însingurat...  

Picuri de mir,  

Lacrimi de cer,  

Binecuvântări de Dumnezeu,  

Îmbrăţişări de copil drag,  

Mângâieri de mamă,  

Toate - dorurile strânse-n cununi  

Şi spălate-n mărgăritarele ochilor tăi...  

... şi continuă să recite pe un ton mai glumeţ, un text improvizat adaptându-l la momentul declarativ al nopţii cu:  

... dă-mi Doamne fericirea,  

Să am bucuria deplină,  

Să-mi regăsesc iubirea,  

Când afară-i lună plină,  

Iar lângă mine, femeia divină,  

Fă Doamne ca această noapte,  

Plină de dăruiri şi declaraţii în şoapte,  

Să ţină o veşnicie,  

Iar acest pat, leagăn să ne fie...  

Ramona nu-l mai lăsă să-şi termine improvizaţia şi îl trase spre ea obligându-l să se ridice în picioare, rămânând cu recitarea neterminată. Îl cuprinse de după gât cu un braţ, în celălalt ţinând paharul cu şampanie şi îşi sărută soţul cum poate nu o mai făcuse în cei zece ani de când trăiau împreună. A fost plăcut impresionată de romantismul acestei seri şi dorea să o completeze printr-un comportament pe măsura momentului. Lăsă paharul din mână şi îl „atacă” pe Viorel cu o serie de sărutări pătimaşe surprizându-l. De fapt tocmai acest gen de comportament îşi dorise de la soţia lui când a improvizat decorul cu lumânările şi veioză, aşa că intră şi el în jocul dragostei şi a dăruirii mânat de instinctele stârnite în corpul tânăr şi puternic. Îşi cuprinse soţia în braţe şi o conduse spre patul larg şi comod.  

O prinse cu o mână pe sub fesele pline, bine conturate şi o trase aproape de el. Gura îi alergă pe gâtul Ramonei, producându-i furnicături prin fiecare centimetru de piele sărutată. Cobora spre sânii plini şi frumos dezvoltaţi ai soţiei şi îi dezmierda mugureii cu vârful limbii. Ramona tresărea cuprinsă de senzaţii. Mâinile dibace ale lui Viorel alergau fără astâmpăr pe sânii abandonaţi de buzele fierbinţi, trecând ca o adiere pe deasupra lor. Ramona îşi înfipse involuntar unghiile în spatele bărbatului care i-a stârnit atâtea dorinţi neîmplinite în ultimul timp. Dorinţi ascunse undeva de-a lungul anilor de când erau împreună, frustrare cauzată atât de stresul muncii lor, de condiţiile de cazare, cât mai ales de lipsa de entuziasm dovedită uneori de omul pe care şi l-a ales să-i fie şi la bine şi la rău alături pentru toată viaţa. Refulau din ea toate aceste acumulări şi dorea să-i fie cel puţin pentru câteva clipe omul care să o facă să viseze cu ochii deschişi la o noapte încântătoare, cu dăruiri erotice pe care nu le-a mai primit din timpul studenţiei, atunci când l-a cunoscut şi a determinat-o să-şi lege viaţa de a lui.  

Puţinele obiecte de îmbrăcăminte au dispărut ca şi când nici nu au existat vreodată pe ei. Ramona, în neastâmpărul primit de la senzaţiile transmise prin mângâierile şi sărutările partenerului de viaţă resimţea prin toţi porii dorinţa de dragoste, de dăruire şi-l aştepta pe Viorel cu poarta întredeschisă să-i trimită cel mai drag oaspete. Dorea să simtă bucuria împlinirii. Dorea să-l simtă aşa cum nu l-a mai simţit de atâta vreme. Simţea că este bolnavă de dorinţă. Să fie pătrunsă şi tot odată mângâiata cu tandreţe, să simtă fiecare mişcare ca pe o adiere, ca pe un dar nepământean. Dorea dansul dragostei la care să participe cu pasiunea stârnită în toată fiinţa sa. Să fie antrenată ca într-un dans de balerină. Să plutească şi să creadă că visează.  

Viorel cobora uşor cu sărutările pe corpul tânăr şi plăcut proporţionat al soţiei sale, chiar dacă se apropia de cel de al treilea deceniu de viaţă. Fiecare sărutare depusă pe pielea fină şi plăcut mirositoare, făcea ca partenera să-i tresalte ca în urma unor şocuri electrice. Când sărutările sale au ajuns la încheietura pulpelor, Ramona ne mai suportând această „tortură”, l-a prins de gât cu o mână şi cu cealaltă de sub braţ şi la tras spre ea, şoptindu-i:  

- Te rog, sunt gata, nu mă mai tortura. Ia-mi fierbinţeala ce-mi dogoreşte în tot corpul şi mângâie-mi cuptorul cum nu ai făcut-o poate niciodată. Te doresc. Astă seară fă-mă fericită pe deplin.  

- Şi eu doresc, draga mea, să fii fericită. Acum suntem împliniţi. Nu ne mai lipseşte nimic. Poate doar un copil care să ne umple casa cu gălăgia lui.  

- Şi eu mi-l doresc. Cred că a sosit momentul să-l avem. Străduieşte-te să vină dintr-o dragoste curată cum este a noastră.  

Viorel cu delicateţe pătrunse în cuptorul fierbinte şi primitor al soţie şi mângâie cu pasiune fiecare părticică iar buzele sale neastâmpărate lăsau peceţi de dragoste pe buzele, pe ochii şi pe obrajii Ramonei, pierdută în plăcere sub greutatea partenerului.  

Ramona de data aceasta nu îşi mai luase măsuri de precauţie să nu rămână însărcinată. După o asemenea noapte, se putea întâmpla orice, chiar şi bucuria de a deveni părinţii unei fiinţe micuţe, creată dintr-o dragoste curată şi adevărată. Zorii zilei i-au găsit îmbrăţişaţi şi fericiţi, după oboseala nopţii atât de plină, adormindu-i ca pe doi prunci, cu gândul fiecare la plăcerile dăruite de celălalt în timpul primei lor nopţi de dragoste în noua casă.  

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1151, Anul IV, 24 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!