Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Destine îngemănate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La absolvirea Şcolii de asistente medicale, au venit, din aceeaşi promoţie, în anii 80, 42 de fete, din toate colţurile ţării, la Spitalul de Psihiatrie din Jebel, nu departe de Timişoara. „Regimentul 42”, cum erau numite, a intrat în mare forţă în activitate şi-n relaţionarea cu cei din jur. 
  
Spitalul devenise “loc de pelerinaj” pentru toţi tinerii dornici de însurătoare. Care mai de care îşi aminteau ce rude sau cunoscuţi au pe-acolo (motiv de a intra „legal” în spaţiul amazoanelor). Angajatele din sat: infirmiere, bucătărese, femei de serviciu, îşi vedeau copiii, nepoţii, vecinii căsătoriţi „bine”, că din atâtea fete, una tot se va lua şi cu odrasla lor. Era un deliciu să le urmăreşti: blonde, brunete, roşcate, înalte, scunde, plinuţe, zvelte, cu ochii mari şi mici, sfioase sau peste măsură de îndrăzneţe. Trebuia doar să ştii ce vrei şi să acţionezi repede, să nu ţi-o sufle careva pe cea aleasă de tine. 
  
Toată viaţa satului s-a animat: baluri, spectacole, ba chiar băieţii, localnici, au obţinut aprobarea de la primărie pentru construirea unui teren de fotbal modern, în incinta spitalului....terapie şi pentru bolnavi, taxa de intrare la meci, deci venituri, dar şi nemaipomenita oportunitate de a fi văzut în toată splendoarea muşchilor, alergând pe teren...ca să fii tu cel ales, nu să alergi după o fustă. 
  
Începuse rivalitatea şi între mătuşile mele, angajate acolo, una ca infirmieră, alta, ca bucătăreasă. Bucătăreasa avea băiatul bun de-nsurătoare...dar o puşlama, care cu greu terminase o şcoală profesională. Leneş, nu voia să se angajeze (iar pe vremea aceea era obligatoriu să ai serviciu, că altfel te lua la Canal). Mizând pe frumuseţea lui, de netăgăduit, dar şi pe meniurile preferenţiale ale mamei, tânărul fu şi el angajat ...la spital. Mai mult fictiv, că pontajul îl făcea mama...cu şefa cea tânără, o olteancă aprigă, pe care o ademeneau cu câte un prânz copios şi stilat...în sat, acasă la ei. 
  
Infirmiera era bună de papagal. O ochise şi ea pe şefa ei de pavilion, o fată mai plinuţă, cuminte, retrasă şi harnică, care nu pleca din cămin la petreceri şi prostii. Făcea goblen, macrame, citea, îşi vizita suplimentar bolnavii. Băiatul ei era însă cam tânăr, nu făcuse armata, dar fata era o partidă excelentă. 
  
Vecină cu bucătăreasa, era altă mătuşă. Avea două fete şi-un băiat. Şi băiatul ei era cam mic, 16-17 ani, dar băgase-n sperieţi tinerele familii din sat, că nu era nuntă la care sau după care să nu se audă că „probase”şi el mireasa. Deşi părea un tip liniştit şi aşezat, era ca un şarpe. Nu ştiu femeie pe care s-o fi avut în vizor şi pe care să n-o fi avut. Mătuşa asta se ruga de bucătăreasă să-i găsescă şi lui vreuna, singură, şi dacă-i mai mare decât el, doar aşa s-o lăsa de pasiunea cu mirese. 
  
Departe de casă, dintr-o familie modestă, olteanca se lipi repede de familia bucătăresei. Aşa bunătăţi culinare nu văzuse, dar mai să şi guste, în viaţa ei. Era harnică şi voia să înveţe şi ea reţete noi, să dea o mână de ajutor când viitoarea soacră avea de pregătit meniurile pentru vreo nuntă sau vreun botez. Şi la nunta mea ele au pregătit mâncarea. A fost o încântare vizuală şi pentru papilele gustative tot ce au pregătit. Aplaudau mesenii, cu sinceritate, intrarea fiecărui sortiment de mâncare. Parcă îţi şi părea rău să te-nfigi în aranjamentele acelea dichisite...dar după prima gură, defrişai platoul.  
  
Băiatul infirmierei şi-a sărbătorit ziua de naştere de Sf.Ilie, când îi şi venise ordinul de recrutare, deşi în vara aceea abia terminase liceul. Noi mergeam cu maşina spre casa lor şi i-am ajuns din urmă pe „porumbei”. Convins de mama lui, sărbătoritul s-a dus la cămin după „şefa”. Cum era bună de gură, şi acestă viitoare soacră şi-a ameţit „ victima” că fiul ei o stimează, şi-o doreşte, şi vrea s-o aibă ca invitată de seamă la ziua lui...şi-alte abureli de-astea. El era înalt şi subţire, ea micuţă şi îndesată. Îşi luase nişte tocuri imense şi tot nu-i era până la umăr. Mergeau acum încet, ca să nu se observe că ea nu prea ştia bine mersul pe tocuri. „Nu-i urâtă!” decretă mama când i-am depăşit. 
  
Vărul “cu miresele” era în formă maximă atunci, la petrecere. Le dansă pe toate invitatele, le pipăi cu tupeu, „ să se simtă bine damele!”. 
  
Impulsionată de mătuşa-bucătăreasă, olteanca se strecură într-o seară în culcuşul vărului meu cel leneş. La uşa camerei, ascultau, în tăcere, mama, tata şi bunica lui...să vadă ce se întâmplă: o acceptă nărăvaşul, o scoate afară...ce va fi? Dacă ar fi deschis uşa, s-ar fi prăvălit toţi trei în încăpere. Dar, spre bucuria tuturor, din cameră se auziră chiţăieli. 
  
După cheful de ziua lui, băiatul infirmierei plecă la oaste. Dintre toate prietenele care-i scriseseră cu foc la început, sau i-au promis că-i vor scrie, doar „şefa”îi scria cu regularitate, cam la 3 zile. La început nici nu le citea pe cele de la ea, dar să-i mai răspundă. Un coleg de cameră, căruia nu-i scria nimeni, ceru permisiunea să le citescă el. Uneori îi şi răspundea. “Măi, eu vreau s-o cunosc pe fata asta, dacă tu n-o vrei”îi zise într-o zi vărului meu. Parcă-l lovise cu ceva-n cap. Cum adică să-i scrie la una ce-l adora pe el? Cum s-o vrea, când aia e leşinată după el? Dacă tot era de serviciu la poartă, luă toate scrisorile şefei şi le citi în linişte. Faţă de toate năroadele care-i scriau cum îl înşeală prin discoteci şi-şi cereau iertare “că nu rezistă singure până se eliberează el”, fata asta era un suflet pur. O fi şi virgină şefa? mustăcea soldăţelul. 
  
În prima permisie, se duse ţintă la ea, de la gară direct. Colega ei de cameră era de gardă, aşa că, până dimineaţa, o întoarse pe şefa pe toate părţile şi pe toţi pereţii, apoi plecă acasă mulţumit: da, fusese virgină! 
  
“Ţi-o dau acuma, mă, dac-o mai vrei, că-i dezvirginată gata!”se lăudă nerodul când veni din permisie. “Porc nenorocit!”îi zise plin de furie colegul şi, deşi nu o cunoscuse personal pe fată, îi aplică o corecţie vărului, de zăcu ăsta vreo 4 zile la infirmerie şi colegul fu mutat disciplinar la altă unitate. 
  
Omul “cu miresele”a fost trezit cu brutalitate din somn de către tatăl lui, într-o duminică dimineaţa. La uşa casei lor, apăru, cu bagaj, cu tot, o ochelaristă, urâtă şi sâsâită, tot din „Regimentul 42”, că-i gravidă cu ...omu...şi ea nu poate să rămână de ruşine în spital, că deja i se vedea burta. Se uită somnorosul la ea şi nici nu-şi mai amintea clar...când şi unde se împiedecase de urâtă. „Bagă-ţi cufărul în camera mea, că mi-e somn acum! Şi hai în pat, dacă tot eşti borţoasă cu mine!” Părinţii lui au rămas interzişi, muţi.  
  
Fără multe vorbe, urâta-şi trase valiza după el şi-n două mişcări fu goală, în pat. „Bă, frate, da tu chiar eşti borţoasă rău. Când te-am lucrat, fată?”atâta mai auziseră ai ei. “Eu mă duc la birt!” zise calm “bunicul”. Doar “bunica” se puse pe un plâns de-ţi rupea sufletul. “Lasă, mamă, că aşa s-o linişti şi el!” o calma mama-soacră pe nora ei. 
  
Mă uit acum “în ograda lor”. Olteanca, e şefa asistentelor. Soacra, pensionară, dar tot maestră la gătit. Văru, tot leneş, l-a târât toată viaţa nevasta, cu angajări fictive. Doar când a fost cu embargoul a mai tras şi el nişte tunuri şi-a umplut sacul...apoi, în timp...s-a golit şi ăla, că doar nu ţine o veşnicie. Au un băiat frumos şi timid, poliţist. 
  
Infirmiera a avut de tras greu. Şefa ei a rămas gravidă şi n-a zis nimic, iar soldatul n-a vrut s-o ia de nevastă. De ruşine, mătuşa a luat-o să nască şi să stea cu bebele la ea, dar , după un timp, tânăra mămică şi-a înfrânt ruşinea şi a plecat la ea în sat, lângă Oradea. Mai mergea mătuşa în vizită la nepoţel şi, după vreo 4 ani, s-a întors cu vestea că un băiat de acolo vrea s-o ia de nevastă. Fiul ei era deja logodit cu altă fată, dar când a auzit asta, a luat primul tren spre Oradea: “Copilul meu nu creşte cu tată vitreg!” 
  
A adus-o acasă, şi-au mai făcut o fată. Frumoasă şi deşteaptă. La botezul fetei s-au cununat şi ei. Ciudat însă, nora n-a mai vorbit cu soacra niciodată, deşi locuiau în aceeaşi casă. Şi-au făcut intrări separate, bucătării separate. Când mergeam la ei, intram la mătuşa, apoi la cei tineri. Mătuşa ne conducea, ca să mai afle şi ea ce se petrece...”dincolo”. A murit în braţele fiului ei, care a îngrijit-o cu devotament. 
  
Până să-şi facă armata şi „omul cu miresele”, ochelarista a mai rămas o dată gravidă. Deşi l-a scăpat mai devreme de armată, după ce-a născut şi-a trecut de lehuzie, şi-a făcut bagajul, şi-a luat bebele şi-a plecat. „Ăsta nu-i al lui, dar voi sunteţi nişte oameni minunaţi. Îmi las fata, că-i sigur nepoata voastră, le-a zis socrilor. Mai bine ca la voi n-o va duce niciunde”...şi dusă a fost. Pe “mire” l-a liniştit o minionă cu patru copii, pe care o iubeşte ca pe ochii din cap, deşi-i mai mare cu vreo 12 ani ca el. Ea şi fata lui sunt cele două mari iubiri şi azi. 
  
“Regimentul 42” ...  
  
Timişoara, 24.07.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Destine îngemănate / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!