Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



DESTIN ( titlu provizoriu, volum în lucru)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CAPITOLUL 3  

- Apoi, io mă duc să mă întind puţin. ´Om avea vreme de despicat firul în patru, dar mâine trebuie să fiu la Prund. Aşa am hotărât, de vrei, de nu vrei. Sper, totuşi, în ăst timp cât a mai rămas din noaptea asta, să îţi dea Domnul gândul ăl bun. Apoi, vom vedea cum le-om duce pe toate. Nu e nici o nenorocire! Suntem doar la un capăt de drum pe care îl putem străbate cu bucurie şi să avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopţii Şerban, obosit de prea multele explicaţii, de prea multele reproşuri.  

- Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria.  

Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei şi-i mângâie genele lui Şerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise şi nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea şi răsuflă uşurat când văzu că era abia jumătate la şase. Avea timp berechet.  

Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puţină reţinere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva.  

Îi simţi prezenţa şi îşi ridică privirile spre el. Avea ochii scăldaţi în lacrimi ce probabil le reţinea cu greu şi cearcăne adânci care aminteau de noaptea nedormită. Totuşi, pe faţa ei se citea împăcarea.  

- Am făcut un pachet cu o mică gustare. Om îmbuca ceva pedrum, că acum e prea devreme să dejunăm, o auzi Şerban zicând cu o voce pe care nu o prea cunoştea.  

Vorbele astea simple îl bucurară, se apropie de ea şi o cuprinse într-o scurtă îmbrăţişare. Trupurile tresăriră parcă mirate că li se poate întâmpla aşa ceva şi tocmai acum,după o astfel de noapte zbuciumată. Nu-şi mai aminteau de când uitaseră unul de altul.  

- Mă duc să slobod găinile şi să dau la porci, şopti el, lăsând şi un sărut fugar pe creştetul femeii.  

Când reveni în bucătărie, femeia nu mai era. În ligheanul de după uşă îl aştepta apă curată şi bucata de săpun alături. Îşi luă pămătuful pus într-o cutie de conservă goală, îl umezi în apă şi trecu cu el de câteva ori peste bucata de săpun. Îşi săpuni barba îndelung, meticulos, prividu-se în mica oglindă atârnată în cui deasupra lavadorului. Cel de dincolo parcă nu-i era cunoscut. Ochii verzi aveau o lumină tainicăşi aşteptau ceva.  

- Voi fii un tată bun, aşa cum nu sunt mulţi pe Pământ! se auzi promiţând iar celălalt îi zâmbi satisfăcutîn timp ce Şerban îşi curăţa faţa cu briciul ascuţit ce-l avea încă de pe vremea când se bărbirise pentru întâia oară.  

Pe marginea patului găsi costumul de sărbătoare, acela pe care îl îmbrăca doar la Paşti şi Crăciun, când mergeau la biserică. O cămaşă albă ca spuma laptelui era aşezată pe speteaza scaunului. Strâmbă din nas.Îi va face gâtul roşu, Maria îi scrobea cămăşile de stăteau singure, zicea, că doar aia e femeie care îşi poartă bărbatul cu cămăşile scrobite şi călcate fără nici cea mai mică cută. Cravataverde cu dungi fine, cumpărată tot de ea, ca să îi pună în evidenţă culoarea ochilor, la fel de verzi, îi scoase un zâmbet de mulţumire şi uită de gulerul scrobit. Dacă femeia lui îi pregătisehainele astea,însemnacă acceptase situaţia, sau cine ştie, poatechiar îl iertase.  

Proaspăt ras, mirosind a colonie şi îmbrăcat ca un mire intră în bucătăria unde Maria îl aştepta gata de drum.  

În prag se opri surprins. O revedea parcădupă o lungă absenţă. Se gătise aşa cum de mult nu mai o făcuse.  

Maria nu fusese niciodată o femeie frumoasă, dar gătată şi aranjtă avea o strălucire aparte.Îi ajungea abia până la umăr, acum şoldurile i se împliniseră, era mai rotunjoară, dar nicidecum grasă. Îmbrăcase un costum gri-petrol, îşi pusese ciorapi cu dungă şi pantofii negrii, de lac,pe care îi asortase cu o mică poşetă ce o ţinea elegant pe antebraţul mâinii stângi. Un şal împletit de ea,din fire de lână de merinos luate de la o ţigancă cetrecea din când în când pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele goale, îi acoperea umerii de răcoarea zorilor de mai.  

- Da, eşti frumoasă Mărie, îi zise el încântat de ceea ce vedea. Ţi-s încă ochii încercănaţi, dar vei putea aţipi în tren şi noaptea asta lungă şi nedormită nu o să se mai vadă pe chipul tău.  

Maria nu îi răspunse, se mulţumi doar să-l privească lung, cu o undă de reproş pentru noaptea agitată, o interesa doar ca hainele să îi vină bine. Părea împăcată şi dispusă să-l însoţească, iar Şerban nu dorea să afle ce gând îi schimbase deciziile.  

Opriră pe la Sănica, trebuia cineva să aibă grijă de orătănii şi de cei doi şoldani, dacă nu se vor întoarcepână în seară şi doar ea le ştia rândul.  

Îşi continuară drumul tăcuţi, umăr la umăr, urmăriţi de privirile mirate ale femeii, căruia nu-i dădură nici o explicaţie despre locul unde „se porniră gătaţi ca de ospăţ” cum exclamase aceasta când îi văzuse cu noaptea în cap în pragul casei, nici de ce. Nici măcar când Sănica îşi întrebase sora dacă îi făcuse prăjitura preferată pentru ziua lui Ionuţ, Maria nu răspunse mai mult decât un „Nu!” scurt, făcând ca nedumerirea acesteia să fie mai mare.  

Să ajungă la Prundul Bârgăului nu era deloc uşor. Mai întâi trebuiră să ajungă în gară la Cluj, de unde luară un personal spre Bistriţa. Întreg drumul l-au făcut în tăcere, nevorbindu-şi unul cu altul.Se comportau ca doi străini ce din întâmplare s-au nimerit alături.  

Pleoapele grele, obosite de noaptea nedormită au rezistat cu greu să stea deschise iar într-un târziu, pe glasul roţilor de tren s-au lăsat învinse şi au ascuns în spatele lor ochii înroşiţi de mult prea multele lacrimi ce îi scăldaseră şi de nesomn.  

Visele veneau şi plecau în crâmpeie scurte dar care cuprindeau o întreagă viaţă.  

***  

Şerban se trezi în ziua aceea în care se lăsase antrenat de colegii de serviciucare, înflăcăraţi de noua orânduire, puseseră bazele unui club. Nu avea ureche muzicală, aşa că nu putuse să se înscrie în formaţia artistică, cu fotbalul nu putea cocheta decât ca spectator, piciorul beteag nepermiţându-i, deşi tare mult îi plăcea, aşa că aleseseşahul.  

Mariei nu prea îi plăcuse, dar cum nu era ca toţi bărbaţii să se oprească în drum spre casă la crâşma din colţul străzii sau să alerge spre ea la fiecare amurg, acceptăca şi bărbatul ei să aibă o preocupare care să-l ţină departe de gospodărie câteva ore pe săptămână. Îl avusese de partea lui şi pe cumnatul Ilie, bărbatul Soficăi, mare şef cu propagandaîn organizaţia Partidului Muncitoresc din fabrică.  

Nu era mare lucru de capul lui Ilie, dar îi mergea gura ca la o moară stricată, învăţase statutul partidului pe care îl avea întotdeauna vârât în buzunarul de la piept al cămăşiişi de care se folosea de câte ori argumentele nu îi ajungeau în munca lui de implementare a propagandei muncitoreşti.Îşi făcuse un scop în sine de-al convinge pe Şerban să intre în partid şi de câte ori avea prilejul încerca să îi intre în graţii.  

Îi închisese bucuros gura Mariei, sperând într-o recompensă. Doar că Şerban găsea ba un motiv, ba altul să nu semneze cererea de primire în partid lăsată intenţionat pe colţul mesei.  

În anul acela campionatul naţional de şah se ţinea la Vatra Dornei, echipa fabricii se calificase şi Şerban se pregătea de plecare.  

Maria în loc să fie mândră de omul ei, bătu din gură o zi întreagă. O lăsa singură atât de multe zile, tocmai când trebuiaurcată ceapa în podşi pentru ce? Uite acolo, un joc!Îi pregătise totuşi cu grijă bagajul şi îi ţinuse o întreagă lecţie de cum să se îmbrace în fiecare zi.  

Dacă avea o calitate femeia lui, apoi această era una, îi plăcea să-l poarte spălat şi călcat, că doar bărbatul e oglinda femeii iar ea, chiar dacă nu lucra nici la CAP-ul din sat, nici în fabrică, era harnică şi îşi ştia îndatoririle de nevastă. Se ferea de altfel şi de gura sătenilor. Nu-i putea nimeni reproşa că-şi poartă bărbatul dezordonat intentionat, fiindu-i teamă de diferenţa de ani dintre ei.  

Deşi nu recunoştea în ruptul capului, Maria era foarte geloasă. Vedea pretutindeni priviri intense care îi urmăreau bărbatul, orice vorbă adresată de Şerban unei femei, din politeţe sau pur şi simplu că aşa erau împrejurările era răstălmăcită zile şi nopţi în şir, nelesându-se de loc convinsă că totul se petrecea doar în închipuirea ei.  

Şerban, deşi nu se ştia vinovat cu nimic, ajunsese să creadă că tocmai această gelozie fără de margini o făcuse pe nevasta lui să se izoleze de lume şi gândurile negre pe care şi le făcea singură îi producea dureri de cap. Luptase ani de-a rândul să-i alunge temerile,dar într-un târziu obosise şi renunţase.  

Şahul era singura lui ieşire şi fiind doar bărbaţi în echipă, nevasta îi era ceva mai liniştită.  

Cu toate astea, la plecarea spre Vatra Dornei, înainte să închidă uşa în urma lui, ultimele cuvinte ale Mariei fuseseră un mesaj de avertizare, prevestind astfel întâmplările zilelor ce urmară.  

- Să ai grijă! Moldovencelor li s-a dus vestea că sunt frumoase şi iubăreţe.  

- Tu, Mărie, eu merg la un concurs de şah şi nu am văzut nici un nume de femeie pe lista concurenţilor, nu îţi face griji. Poţi să-l pui pe Ilie să verifice, că o va face cu plăcere.  

Referinţă Bibliografică:
DESTIN ( titlu provizoriu, volum în lucru) / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1148, Anul IV, 21 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!