Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Olimpia Berca         Publicat în: Ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

Despre impenetrabilul mister al istoriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Olimpia Berca  
 
 
Despre impenetrabilul mister al Istoriei  
 
 
Ceea ce trezeşte interesul, încă de la primele pagini ale cărţii semnate de Mihai Murariu - Mare nostrum, postfaţă de Paul Eugen Banciu, Editura Hestia, Timişoara, 2012 - , este o intensă şi fecundă preocupare pentru istorie, văzută, pare-se, nu doar ca o înşiruire de fapte, recuperabile raţional, explicabile şi relatabile logic şi cursiv, eventual cu agrementul ficţiunii, ci şi, poate mai ales, ca o impenetrabilă şi, deseori, devastatoare stihie. Tema, majoră şi pretenţioasă în sine, are meritul de a fi oarecum inedită, în concertul prozei tinere actuale. În plus, autorul reuşeşete, cu pricepere, să transforme, în derularea textului, subiectul istoric în pretext de meditaţii asupra destinului uman, asupra permanentei confruntări dintre individ şi încercările la care îl supune mersul vremurilor. . *  
Acţiunea se distribuie în şase episoade, şase proze scurte, cu evenimente strict delimitate în timp şi spaţiu, derulate succesiv, pe firul cronologiei. Sunt relatate întâmplări petrecute în zona Mării Negre (Mare Nostrum), întinse pe o perioadă de peste un mileniu: din 267 d. H., până în anul 1514. Fiecare secvenţă este însoţită de o dată ce marchează un anume moment în curgerea timpului: domnii ce se sfârşesc, răscoale şi invazii, confruntări inerente procesului de creştinare a neamurilor barbare, tulburări în sânul Biserici Răsăritene, asedii sângeroase (Cobulo, 267; Ofranda, 695: Foc şi apă, 935; Foamea, 1317; Cei singuri, 1430-1467 şi Mujicul şi îngerul, 1514). Pe acest fundal tenebros şi contradictoriu, cu multe enigme pierdute în negură, s-au derulat evenimente capitale pentru biografia neamurilor existente azi în spaţiul pontic: naştera şi plămădirea treptată a unor popoare şi a unor limbi, asimilarea valurilor invadatoare, amestecul de noroade şi idiomuri (“Acel abandon se adună pe câmpiile Chersonului, printre satele amestecate de greci guralivi şi de goţi sumbri, aşezaţi aici încă din vremea când Aurelian cel Mare le gonise neamul dincolo e marginile imperiului. Şi au rămas de atunci, mâncând aceeaşi pâine, bând aceeaşi apă cu grecii, pe care nimeni şi nimic nu-i poate clinti din locul lor. Părul blond li s-a mai înăsprit, ochii le sunt mai întunecaţi, limba cu care alţii dărâmaseră zidurile unei lumi milenare e acum îmblânzită sau rostită doar în şoaptă, în copilărie /.../ pe jumătate barbari, pe jumătate greci, mereu captivi înăuntrul unei graniţe invizibile şi improbabile numită Cherson”).  
Tabloul tulbure, complex şi dramatic al etnogenezei seminţiilor din vecinătatea Pontului Euxin e surprins în tuşe iuţi şi viguroase. Nu sunt uitate elementele de realitate strictă, cum ar fi numele unor personaje istorice, ale locurilor existente cândva ori faptele consemnate de memoria înscrisurilor. Cu toate acestea, senzaţia pe care o lasă relatarea este, deliberat, ceţoasă şi vagă, asemănătoare celei din legendele plăsmuite de imaginaţia colectivă. Textul are, de cele mai mutlte ori, alura basmului, cu componente specifice (fantasticul şi fabulosul) acesui tip de discurs.  
*  
E de remarcat modul în care Mihai Murariu exploatează fabulosul, atât la nivelul semanticii, cât şi la cel a sintaxei textuale. Mijloc de evocare a unor timpuri de dezordine, de trecere, de răspântie istorică, fabulosul contribuie la construirea a ceea ce numim culoare locală. În acel amestec de neamuri şi credinţe, ce a caracterizat profilul etnografic al aşezărilor din bazinul Mării Negre, în iureşul haotic şi permanent al războaielor, ce au zdruncinat şi nimicit grupuri umane, tradiţii vechi, schimbând faţa aşezărilor, cutumele, limba, fabulosul intervine, în pulsaţia naraţiunii, pentru a caracteriza, mai apăsat, contradicţiile ce-au măcinat lumea secole de-a rândul. Atât lumea greco-romană, civilizată, confruntată cu “barbaria”, de neînţeles nu doar din cauza diferenţelor de etnie şi obiceiuri, ci şi a felului în care era perceput, de aceşti actanţi, supranaturalul. Cât şi lumea Asiei Mici şi a ţinuturilor slave din nord, învolburate, şi ele, de războiele duse împotriva triburilor răsculate şi doritoare de pământuri şi bogăţii. Cu toţii, barbari sau indivizi “civilizaţi”, sunt, deopotrivă, loviţi, “de aceeaşi boală” a luptelor interne, “care mănâncă sufletul cetăţii: frica, trădarea, lăcomia de aur şi de putere”. Pe de altă parte, fantasmele, plăsmuiriile sau vrăjitoriile, ce bântuiau sufletele şi dirijau acţiunile şi vieţile, îşi pierd, o dată cu trecerea vremii, prestigiul (“Însă dacă ar putea gândi cu adevărat” – autorul se referă la dragonul-totem, adorat în procesiunil sfinte, în cetatea Cherson, întotdeauna, la sfârşitul verii – “ochii săi - cel roşu care judecă, cel verde care visează – i-ar putea spune multe despre purtătorii săi, oricât de bine şi-ar ascunde secretele în spatele voioşiei, tristeţii sau nepăsării moleşite. Ar afla astfel că nimeni dintre cei trei nu crede cu adevărat în puterea lui”). Şi chiar dacă, din negurile neştiinţei mai apar năluci (v. scena retragerii “hoardei” care aproape cucerise cetatea Cherson, dar se retrage, înspăimântată, de “o umbră giantică, cu uriaşe coarne de cerb”, coborâtă “în zbor de pe munte”), prezenţa Crucii le alungă (cf. confruntarea, simbolică, dintre tânărul preot Alexios, susţinut de puterea crucii, şi o fiară înspăimântătoare, ce se strecura lângă altar, furând bucatele pentru ofandă).  
Zvonurile despre noua credinţă, apariţia unor misionari ori a unor preoţi, exilaţi în ţinututile mărginaşe ale Împeriului, slăbesc încrederea în idoli a barbarilor, apropiindu-i de civilizaţia greco-romană. Mihai Murariu reuşeşe să sugereze, cu fineţe, paralelismul dintre etnogeneză şi drumul spre creştinare, modul în care, treptat, pătrund în conştiinţele acelor populaţii eterogene, copleşite de setea cuceririlor, de dorinţa de a distruge şi a prăda, de a stăpâni, valorile spirituale şi morale mai paşnice, mai blânde ale lumii creştine: “Apoi vine printre noi Joshua, bărbatul din Samaria. Ne spun despre moarte şi orori, despre dreptate şi pedepse, despre suferinţe şi izbăvire. Despre peşti”.  
*  
Fabulosul are în scrierile lui Mihai Murariu şi o interesantă funcţie de structurare, de edificare textuală: este reper, pilon al unor unităţi narative, element esenţial ce organizează, uneori, mari digresiuni, grupate în jurul unui eveniment incomprehensibil. Dar el, fabulosul, se insinuează, cu abilitate, şi în structurile microtextuale (v., mai ales, în Foc şi apă, frumosul episod legat de formarea şi, apoi, de luptele cneazului Sviatoslaw), generând insule de polisemie, chiar de abisalitate, în fluxul narativ.  
Concomitent, prin natura sa retorică, prin prezenta sa la punctul de contact cu cititorul, are un rol semnificativ şi în pragmatica enunţului. Aşa se face că lectorul plasează prozele lui Mihai Murariu mai aproape de Sadoveanu decât de autorii generaţiei sale (cf. Paul Eugen Banciu, loc.cit.).  
Într-un fel sau altul, miticul pare, ne spune autorul, să domine istoria. Schimbările, în cursul întortocheat al faptelor, nu depind de intervenţia omului, ci de forţa credinţelor care domină, la un moment dat, mintea indivizilor. Ele colorează naraţiunea şi generează textul.  
* Evenimentele, foarte bogate, se succedă, ziceam, cronologic şi uluitor de rapid. Ele se referă la momente cruciale: invazia popoarelor migratoare, înfiriparea în arealul pontic a creştinismului, destrămarea şi, în cele din urmă, prăbuşirea Imperiului Roman, asaltul asupra Constantinopolei, încercarea de a închega state independente la nordul Mării Negre. Fiecare segment propune o “poveste”, exemplară pentru perioada avută în vedere, şi un personaj oarecum emblematic (Corbulo, Alexios, Sviatoslaw). În centru, inevitabil, stă, întotdeauna, lupta, ciocnirea sângeroasă între cuceritori şi cuceriţi, limbajul comun fiind nu al convieţuirii paşnice, ci al războiului şi al morţii. Perenitatea unor elemente, repetarea aceluiaşi tip de raporturi şi a aceluiaşi deznodământ (de pildă: cuplurile sunt, constant, alcătuite din tineri incompatibili, din punct de vedere social, iar destinul lor este tragic; spre exemplu, în Ofranda, Alexandra este fiica unor aristocraţi greci, iar Waldemar, fiul unei căpetenii din stirpea goţilor) îi creează cititorului strania impresie că se află în unul şi acelaşi timp, linear, cu aceleaşi, eterne, întâmplări dramatice şi cu unicitatea (iluzorie) a individului uman. Un individ multiplicat, cu deprinderi, defecte şi calităţi, în esenţă, identice, cu irepresibila sa nevoie de idoli, cu vise de mărire, ori romantice impulsuri erotice, cu porniri josnice, un individ mereu confruntat de Celălalt, de altul, care vrea să-i ocupe locul, să-l jefuiască şi să-l ucidă. Un ins esenţialmente imuabil, mereu căutându-şi perechea, mereu îmboldit de dorinţa de-a cuceri şi a supune, mereu supus trădărilor şi morţii.  
Cartea lui Mihai Murariu este o privire “dinăuntrul spiritului confuz al acelor vremuri şi oameni ce se prelungesc în alte haine până în zilele noastre”. Este concluzia, credibilă, a posfaţatorului. Multitudinea evenimentelor, a conflictelor şi a prefacerilor a dat acelor vremuri o configuraţie specială, definitorie, poate, pentru ceea ce înseamnă evoluţia societăţii, în genere, a civilizaţiilor, a credinţelor şi mentalităţilor. Ne aflăm în timpul destrămării marelui Imperiu Roman, în etapa plămădirii mai multor neamuri, devenite, apoi, popoarele moderne ale Europei Estice, în zilele ieşirii din barbarie şi ale răspândirii credinţei creştine. Mare Nostrum este un debut remarcabil, o carte ambiţioasă, scrisă de un prozator înzestrat, ce a ştiut să navigheze prin hăţişul de informaţii şi documente, ghidat nu doar de lecturi şi de o imaginaţie prodigioasă, ci şi de capacitatea sintezei şi de fascinaţia liniilor de forţă ce traversează misterul Istoriei.  
 
 
1 iunie 2012  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Despre impenetrabilul mister al istoriei / Olimpia Berca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Olimpia Berca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Olimpia Berca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!