Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   



Despre, Domnul Eminescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Pe data de15 ianuarie 1850, când s-a născut Mihai Eminescu, ursitoarele i-au menit : 
  
*Ai să aibi-o minte –ntreagă 
  
Căci isteţ vei fi cu duhul, 
  
Ca şi luna şi văzduhul. 
  
Fie-i dat ca totdeauna 
  
El să simtă adînc într-însul, 
  
Nastă lume trecătoare, 
  
După ce-i desăvârşit 
  
Şi să-şi vadă la picioare 
  
Acest dar nepreţuit .*  
  
Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal ,într-o vale închisă de dealuri împădurite, în locuinţa părintească modestă , dar încăpătoare şi gospodărească, care nu era lipsită de o anume eleganţă rustică. Căsuţa de la Ipoteşti, avea o arhitectură pur românească cu un pridvor care îpărţea umbra şi lumina pe din două creându-i lui Eminescu când era copil, un spaţiu mental, * încât codrul, izvoarele şi satul din vale îl interesa atât de mult, încât, oriunde s-ar fi aflat; la Cernăuţi sau prin alte locuri în ţară, el se socotea în străinătate* şi visa la o căsuţă mică care să fie a lui, în valea ce undula de flori. 
  
La Cernăuţi, Eminescu petrece aproape 7 ani din copilăria sa. Cele 2 clase primare a-III-a şi a-IV-a le face la Naţional Hauptschule între 1859-1860, iar în toamna lui 1860, fiind înscris la K.K.Ober-Gymnazium în clasa I. Aici Eminescu se trezeşte într-un oraş care împăca aşa de bine rusticitatea Moldovei de sus cu civilizaţia occidentală a Austriei meridionale. Locuieşte în gazdă la Aron Pumnul, autorul faimosului Lepturariu, foarte mult iubit de copii români, pentru blândeţea şi răbdarea lui. 
  
În 1864 – 1865 , Eminescu este funcţionar la Botoşani dar apare iar la Cernăuţi ca elev *privatist* şi custode la biblioteca gimnaziştilor români, adăpostită într-o odaie veche de Aron Pumnul. În ianuarie 1866, debutează cu poezia * La mormântul lui Aron Pumnul *. Debutul său adevărat, are loc în luna martie 1866 la revista Familia, condusă de Iosif Vulcan, cu poezia *De-aş avea*. Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici, în Eminescu publicând aici până în 1869 , sub acelaşi nume. Între anii 1867-1869, Eminescu este pripeag şi sufleur, copist, însă are şi roluri în trupele lui Iorga Caragiale şi Mihail Pascaly. În 1869, aderă la asociaţia * Orientul * a lui Gr.H.Grandea. Este prins şi adus la tatăl său la Ipoteşti unde i se hotărăşte continuarea studiilor şi trimis la Viena.  
  
Între anii 1869-1872 este * audient extraordinar *, la Facultatea de filozofie romanică. În 1870 debutează în Convorbiti literare, Albina şi Federaţiunea din Pesta. În 1871, după toate elogiile aduse lui Eminescu de către Titu Maiorescu, începe o campanie contra poeziei lui , mai ales în revistele bucureştene; Columna lui Traian, Revista Contemporană, Ghimpele şi Perdaful. 
  
În august 1871, are loc marea serbare de la Putna, unde acţiunea lui Eminescu se caracterizează la acea vreme prin maturizarea gândirii lui. În iarna lui 1872, Eminescu o întâlneşte la Viena pe Veronica Micle. Şase luni ar fi stat Veronica Micle la Viena, şi în acest timp, Eminescu timid şi cu privirea în pământ, ar fi călăuzit-o pe Veronica, prin toată metropola danubiană, povestindu-i fel de fel de întâmpălări din viaţa marilor gânditori.  
  
Eminescu nu era îndrăgostit de o femeie, ci de femeia însăşi în idealitatea ei. Fiinţă intrată în legendă ce i-au unit pe cei doi poeţi în viaţă şi în moarte.  
  
Între 1872-1874, Eminescu se întoarce în ţară şi citeşte la Junimea poezii şi proză, iar în Convorbiri literare apare Egipetul, Cugetările sărmanului Dionisos, nuvela Sărmanul Dionisos.  
  
În 1874, Eminescu este preocupat pentru examenele de doctorat la îndemnul lui Titu Maiorescu.  
  
Urmează foarte serios cursurile orientat spre ştiinţele juridice, dar programul audiţiilor era vast şi foarte costisitor. Eminescu se apără, cerând bani pentru aceasta. Maiorescu îi trimite 100 de galbeni, dar în loc să-şi dea doctoratul la Iena, Eminescu pleacă la Konigsberg, unde cercetează 5 zile arhivele cu privire la istoria românilor. Vizitează apoi mormântul lui Kant la Lemberg, adulmecă vestigiile Movileştilor şi se opreşte la Iaşi. 
  
În septembrie 1874, este numit provizoriu, director al Bibliotecii Centrale din Iaşi. Aici, îşi face datoria cu multă conştionciozitate. În decembrie acelaşi an apare în Convorbiri literare * Împărat şi proletar şi debutează în învăţământul Institutului academic din Iaşi ca suplinitor. După scrupulele sale pedagogice, provoacă aici protestul total al elevilor şi este nevoit să se retragă.  
  
În iunie 1875, este numit revizor şcolar pe două judeţe ; Iaşi şi Vaslui. Câştigul lui Eminescu din urma revizoratului este dublă; odată prin cunoaşterea stării sociale a ţăranului român, apoi îl cunoaşte la sfârşitul lunii iulie 1875, pe Ion Creangă fiind în revizie la şcoala din Păcurari, unde preda acesta. Atunci a înţeles Eminescu, că se află în faţa celui mai mare povestitor, de care auzise încă din copilărie. În septembrie, Eminescu îl duce pe Creangă la Junimea. Astfel, soarta literară a lui Creangă este pecetluită în nr. De la 1 octombrie 1875 al Convorbirilor literare prin * Soacra cu trei nurori *,debutul unui mare prozator, în care Eminescu a avut un rol decisiv. 
  
În luna iunie 1876, Eminescu este destituit din funcţia de revizor şcolar.  
  
În anul 1877, Eminescu este redactor la Curierul. Directorul Tipografiei Naţionale unde se imprima Curierul, îl roagă pe Eminescu să scrie câteva rânduri despre primarul din Pastia, la care Eminescu refuză a scrie , motivând că nu-l cunoaşte. Propunândui-se apoi să semneze un articol scris de altcineva, este nevoit să se retragă din redacţia gazetei. 
  
Între 1878-1879, Eminescu lucrează la * Timpul *, la invitaţia vechiului său prieten Slavici. La Timpul începe cunoscutul * triumvirat * Eminescu – Slavici – Caragiale .  
  
În 1880, este redactor -şef la Timpul. Nu publică în Convorbiri literare decât poezia * O mamă *  
  
In 1881, publică seria Scrisorilor I – IV în Convorbiri literare şi mai vizitează şi oraşul Constanţa, unde vede Marea Neagră. 
  
În 1882 – într-o scrisoare expediată către Iaşi, probabil Veronicăi Micle , Eminescu scrie;  
  
*Simt că nu mai pot, mă simt secat moraliceşte şi că mi-ar trebui un lung repaus, ca să-mi  
  
vin în fire. Sunt strivit, nu mă regăsesc, nu mă recunăsc. Aştept telegramele Havas, ca să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, şi n-aş fi mai ajuns să treăiesc. *  
  
În anul 1883 iunie, participă la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare la Iaşi. În acelaşi an la 28 iulie prin grija lui Maiorescu, este internat la senatoriul dr. Şuţu din Bucureşti, iar în noiembrie este dus la Clinica de la Ober-Dobling de lângă Viena. 
  
Între anii 1884 – 1888, boala progresează rapid iar în momentele de luciditate nu mai creează nimic semnificativ. Tot ce publică în această perioadă sunt elaborate anterior. În septembrie 1884, îl vizitează Vlahuţă. Văzându-l cum arată, acesta rămâne înmărmurit, spunându-i apoi lui Maiorescu ; * Stimate domnule Maiorescu, am văzut pe Eminescu şi am stat cu el o zi ; mi-a fost cu neputinţă să-l înduplec de a veni cu mine la ţară. Mi-a spus doar atât ;aş vrea s-adorm şi să nu mă mai deştept.  
  
În anul 1885 , apare a I a ediţie de Poesii a lui Eminescu.  
  
În februarie 1887, apare volumul de Poesii de Veronica Micle . Pe exemplarul dăruit lui Eminescu, autoarea scrie ; * Scumpul meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Veronica Micle, Bucureşti 6 februarie 1887. 
  
În anul 1888 – martie, Iacob Negruzzi, supune în Camera Deputaţilor – cererea unui ajutor viager, nenorocitului poet naţional, Mihai Eminescu. Trecut prin Senat, aprobat de Cameră, acest ajutor s-a votat în aprilie 1889, iar * poetul naţional * nu a mai ajuns să beneficieze de cei 250 lei.  
  
În acelaşi an 1888, decembrie, apare ediţia a II a, a volumului de Poesii a lui Eminescu. 
  
În 1889, joi 15 iunie în zorii zilei, la vârsta de numai 39 de ani şi 5 luni de la naştere, inima marelui poet român, * SIMBOLUL SPIRITULUI ROMANESC *, se opri...poetul trecu în univers.  
  
Pe data de 17 iunie la orele 6, cortegiul însoţit de un mare număr de studenţi, gazetari şi prieteni în fruntea cărora se aflau primul ministru Lascăr Catargiu , Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunţită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universităţii, apoi la mormânt, s-au ţinut cuvântări îndurerate şi banale, după care pe înserat, coşciugul fu coborât în groapă între un tei şi un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet român, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată pământul românesc.  
  
Pe data de 3 august 1889, noaptea, închide ochii pentru totdeauna la Văratec, Veronica Micle, în a cincizecea – noapte de la moartea poetului Mihai Eminescu. 
  
Pe data de 31 decembrie 1889, moare şi prietenul său, prozatorul Ion Creangă. 
  
La sfârşitul lui 1889 apare volumul IV, cu poesii de Eminescu, cu o introducere de Titu Maiorescu. 
  
Printre multe alte personalităţi culturale C. Rădulescu – Motru spunea; * Opera lui Eminescu a pătruns până într-atâta ( în ) mentalitatea celor ce vorbesc şi scriu româneşte, că urma ei nu se mai poate şterge pe veci: frumuseţea * verbului * Eminescian, va sta încrustată deasupra, între podoabele sufletului românesc, cât timp acesta va exista. (...) Şcoala lui Eminescu, este prin excelenţă, şcoala culturii neamului nostru.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Despre, Domnul Eminescu / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!