Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Desculţă prin ograda cu făn
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 


Am părăsit camera în surdină ca şi cum m-aş fi aflat în interiorul unei biserici medievale cu mici coloane întunecate, unde abia se mai zăreau picturile pe pereţi.
Aşa arăta camera unei rude îndepărtate pe numele de Varvara. Pe peretele din dreapta patului , deasupra unui covor ţesut în război, era aşezat un opaiţ ce noaptea licărea încet datorită fitilului învechit, aruncând pe întreg interior, lumini pale violete unde abia puteam recunoaşte feţele celor dragi ei. Aşezaţi lângă icoane, puşi cu multă migală în rame butucănoase date cu bronz argintiu, erau zestrea de la mama sa. Soţul Ion, soldat cu ghete parcă prea mari pentru el şi haine atât de strânse pe corp adunate la mijloc de o centură groasă, era singura imagine rămasă de la el. Apoi, Harieta fica cea mare, Mihai şi Ştefan, plecaţi pe rînd la ceruri din cauza unei molimi ce bântuia în perioada anilor 1930, 1939. Într-o altă ramă, erau aşezate atât de multe poze cu părinţii şi bunicii dânsei, fiinţe dragi ei, pe care eu le cunoşteam doar din povestirile mărturisite. Ceea ce am recunoscut cu mare iuţeală, erau imaginile marilor voievizi Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul - puşi între icoane, la care se închina atât dimineaţa la sculare cât şi seara la culcare. De câte ori mă aflam aici, priveam la aceste tablouri şi simţeam cum fiecare celulă şi fiecare legătură din mine, mă leagă de intimitatea sufletului ei, de povestea fiecăruia şi de obsesia învăluitoare că a putut exista cândva în acest spaţiu şi coşmaruri nemiloase, care i-au smuls pentru totdeauna pe cei dragi ei, lăsând-o într-o despărţire dureroasă .
Aşa constatam de fiecare dată când mergeam în vizită la ea, că preţul tristeţii şi singurătăţii ei este peste limita excedă a normalului. Trăia într-un sătuc, parcă uitat de Dumnezeu, în Nordul Bucovinei. Gârbovită şi uzată de timp şi boală, era mândră de atitudinea ei că se poate descurca .
Mi se părea că este opera destinului, primind lovituri - cum primesc cei ce nu iubesc nimic în viaţă. De câte ori ajungeam în această parte de ţară la rude apropiate prin alianţă, mă refugiam pentru două-trei zile la ea acasă să simt pe viu acea lume cosmică : casa ei mică şi modestă în faţa căreia trona un nuc imens, având vârsta de peste 80 de ani, la umbra căruia creştea fân pe care-l consuma lipsită de griji, Joiana, văcuţa sa cu care vorbea permanent.
Tuşa Varvara, cum îi spuneam eu, înainte de a-ţi vorbi, cântărea cu mare precizie vorbele sale . Când ne reîntâlneam, îmi vorbea de fiecare dată despre viaţa sa sau alte experienţe dureroase care o asaltau uneori, încercând să o doboare, precum furtuna simplă care mătură frunzele moarte sau distruge vegetaţia cea vie.
Nu eram absorbită de marea umanitate, poate mai curând de zbuciumul ei : de aceea veneam aici să păstrez legătura cu dânsa pentru că mi se părea înţeleaptă şi mă purta cu mult în urma anilor pe care-i avea, încercând să cristalizeze rolul ei nepierzându-şi abilitatea de-a înfrunta roata vieţii; în fie ce zi sperând, neoprindu-se agăţată între spiţele mărunte .
Era pentru a nu ştiu câta oară, când mintea mea călătorea în timp . Nu mai aveam nici o ideie ce aş mai fi putut întreba-o ! Nu avea nici curent electric . O priveam, o admiram şi simţeam dureri în suflet. Imi era greu să mă dezmeticesc. M-am hotărât să fac o mică plimbare prin ograda ei. Privind în jurul meu, am rămas pe loc sub umbra nucului unde soarele-şi distribuia lumina făcând ca întreaga ogradă să pară de culoarea mării iar căsuţa ei de lut şi lemn, părea ca un mic castel pierdut unde abia percepeam în zare, Cetatea de Scaun a Moldovei.
M-am descălţat de pantofii mei albi şi am rămas desculţă ca şi dânsa să-mi umplu spiritul de mângâierea fânului pe care-l călcam cu milă şi mare grijă. Să-mi umplu sufletul de mirosul lui şi de imaginea cu care se unduia la picioarele mele retrăgându-se la poziţia sa existentă, suportând cu mare eleganţă baza tălpilor mele .
Desculţă prin ogradă precum tuşa Varvara, am învăţat de la firul de fîn, că nu există nimica în faţa căruia să te supui; ci doar distanţa de lumină şi aer dintre pământ şi cer. Lumina cerului care pătrunde în noi şi ne luminează sufletul şi spiritul, precum o candelă .
 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Desculţă prin ograda cu făn / Constanţa Abălaşei Donosă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 674, Anul II, 04 noiembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanţa Abălaşei Donosă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constanţa Abălaşei Donosă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!