Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Sanda Panait         Publicat în: Ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

Dependenta emotionala
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

DEPENDENŢĂ EMOŢIONALĂ este forma arhaica a ataşamentului emoţional prelungita la varsta adulta. Atasamentul emotional ajută puiul de pasare să stea puternic agăţat de mama, gest vital pentru supravieţuirea acestuia. Fara acst gest simplu, instinctiv, primar dar primordial , ar cădea din inaltul cerului si daca ar scapa din impactul cu pamantul ar sfarsi mancat de animalele carnivore. Dependenţa emoţională e cu atât mai crâncenă, cu cât puiul, parintele, copilul, soţia, soţul, se percep mai neputincioşi material.  

Cauzele dependentei emotionale  

Acestea pot fi multiple, luate separat sau de multe ori impreuna : imaturitatea sistemului nervos, educatie incorecta, lipsa iubirii parentale (copilul se agata de parinti cu atat mai puternic, cu cat este iubit mai putin si este mai imatur, cu o conditie, sa nu fie agresat fizic si verbal prea intens).  

Ataşamentul este o conditie fireasca in relatii, apare in mod normal in orice relaţie. Este fireasca si suferinta in cazul divortului, atunci cand atasamentul se rupe. Nu e normala dependenta, acea care duce la sinucidere, la santaj emotional, la crima, la depresie. Dependenta emotionala in cuplu nu e altceva decat proiectia dependentei emotionale de parinti mentali in partener. Doriti in viata dumneavoastra de cuplu un partener care sa traiasca si sa simta libertatea cupluilui fara a fi gelos, care sa va dea libertate de miscare, de alegere? Toate aceste pot fi oferite doar de un partener care a fost iubit de parintii lui si a atins pragul maturitatii in inteligenta emotionala. Acesti oameni sunt liberi la randul lor. Nu pot fi mintiti, santajati, manipulati, sedusi, nu cad prada "ispitelor" care au la baza sex si valori materiale, sunt foarte receptivi la sentimentele curate, sincere, autentice.  

Daca nu puteti avea sentimente autentice fata de propria persoana si fata de altii, nu veti avea un partener de viata cu sentimente autentice fata de voi. Legea atractiei universale funcioneaza si la nivelul emotivitatii astfel incat daca sunteti un om cu un psihic slab veti avea alaturi un om slab, manipulativ, sau care se lasa manipulat, cumparat, "mituit", santajat. Lumea noastra nu e un dar, e rezultatul propriilor actiuni psihice, emotionale. Dependenţii emoţionali sunt excesiv de geloşi, cunosc invidia in cele mai profunde si felurite forme şi nu au pace decât in prezenţa persoanelor care le pot exploata dependenţa fără scrupule. Dependenta emotionala poate imbraca diverse forme car pot trece si in sfera emotionalului: exista şi dependenţă de obiecte, jocuri de noroc, bani, sex, copii. Vidul creat in suflet, lipsa credintei in D-zeu, sunt necesitati stringente , trebuiesc mereu umplute pentru a se obţine o confortabilitate psihica. Desigur, şi oamenii normali muncesc, îşi satisfac nevoile, dorinţele, însă dependenţii fac colecţie de persoane, obiecte, bani, in cantităţi anormale crezand cu ardoare ca fiecare piesa din colectie ii va aduce fericirea si din pacate tot nefericiti se simt.  

Dependentii au fost copii care nu s-au bucurat de iubirea neconditionata. Un copil are valoare intrinseca, prin el insusi, nu trebuie sa faca ceva anume pentru a fi iubit. Desigur, concura si structura slaba a omului, inteligenta emotionala scazuta, psihic slab, imatur. Dependenţii care nu au capacitatea, mentala, fizica de a-şi satisface dependenţele, devin depresivi şi in cele din urma, epuizaţi la extrem, se pot indrepta spre singura usa care le mai ramane deschisa: suicidul. Mai exista desigur, dependenţa de sex (mai ales la bărbaţi), de copii (la femei). Dependenţii sunt posesorii unei viclenii intinse pana la perfectiune de multe ori si nu ţin seamna de sentimentele si nevoile celorlalti. Un barbat minte o femeie ca o iubeste, pentru a se putea culca cu ea, o femeie minte un barbat ca il iubeste pentru a avea copilul lui sau a deveni poasesoarea averilor acestuia, dupa care ramane surprinsa cand barbatul o paraseste. Cand iubesti, ţii cont daca şi celalalt iubeşte, pentru ca menirea barbatului nu e neaparat de a deveni magarul femeii dependenta de inmulţirea iepureasca, aşa cum nici femeia care place unui barbat nu e musai menita sa devina obiectul lui sexual. Sentimentele pe care le traiesc dependenţii nu sunt autentice, ci parazite, ca urmare a unor frustrari si traume din copilarie, ca urmare a unor proiectii (toti barbatii sunt porci, numai ăsta e bun, toate femeile sunt curve, numai asta nu e, toti oamenii sunt rai ca tata, sau ca mama, etc).  

Cazul dependentei emotionale ca putere exemplara este prezent chiar in Geneza -Cazul lui Cain. Dependent de iubirea parentala (respectiv a lui D-zeu), cand parintele divin a facut diferenta intre cei doi frati (Cain si Abel) Cain a devenit orbit de sentimentul geloziei si si-a ucis fratele. Nu era singura scapare din ghiarele dependentei la fel de bine putea sa se sinucida. Dependenţa poate evolua atat de grav incat persoana sa nu-şi mai lase partenerul sa se deplaseze in afara prezentei sale. Aici se vede regresia la straturi emotionale arhaice, de bebeluş. Dependenţa merge mână în mână cu sentimentul scăzut al valorii de sine (sentiment parazit, venit din copilarie, datorita faptului ca parintii au iubit conditionat sau deloc).  


Remediile dependentei emotionale

Remediile pot fi prin psihoterapie cu un psihoterapeut competent , cand are loc o reparentare, o largire a campului de constienta, si concomitent prin rezolvarea problemelor sociale si materiale personale: familia, job-cariera, repozitionare sociala. Psihoterapia nu trebuie sa trebuie repetata o perioada indelungata deoarece poate duce pacietul la o alta dependenta emotionala .  

Psihoterapia este o etapa de repozitionare emotionala nu trebuie sa devina un mod de viata. Fiecare sedinta de psihoterapie trebuie sa atinga exact etapa de corectie emotionala din planificarea totala propusa. Degeaba face pacientul psihoterapie 4 ani daca in tot acest rastimp de consiliere nu se intampla nimic concret in viata sa personala. Un psihoterapeut care accepta ca pacientii lui sa devina dependenti de el emotional si sa nu faca nimic pentru viata lor personala, nu este un profesionist ci doar un speculator financiaro-emotional. In timpul psihoterapiei, terapeutul transmite non verbal pacientului sau mesajul "sunt un om liber de dependenţe, stăpân pe mine".  

Omul impovarat de dependenţe, nu poate terapia aici functioneaza principiul paharului gol-nu poti darui dintr-un pahar gol pentru că pacientul simte slabiciunile acestuia si il constientizeaza ca atare: ca pe un om slab, dependent. Un terapeut dependent de imaginea de sine, îşi va desconsidera pacienţii. Un terapeut dependent de bani (de puterea oferită de bani), va cere banii pe terapie înaintea şedinţei, un terapeut dependent de bani isi intreaba clientii unde isi desfasoara activitatea profesionala, care ste pozitia socio-financiara iar daca lucreaza cumva in occident, onorariul va fi mai mare pe ora decat in mod normal. Un psihoterapeut axat pe propiria persoana nu poate corecta deviantele emotionale ale pacientilor sai patruns fiind de propria importanta; solutia corecta e sa poata oferi acest drept, dar simte si el inconstient ca sta rău la capitolul autoritate, moralitate, dependenţe, iubire de oameni, empatie, etc.  

Ascultarea de parinti se face cu ochii deschisi, la fel si in psihoterapie. E dramatic sa fi avut un parinte lipsit de constiinta de sine si sa platesc un alt "parinte" de imprumut, la fel de lipsit de constiinta. Pentru ca tocmai modelul care mi-l transmite se presupune ca trebuie să mă salveze.  

O alta modalitate pentru rezolvarea dependentelor este reparentarea combinata, psihoterapeut, plus parinte spiritual (accesarea divinitatii). Parintele spiritual poate fi D-zeu si comuniunea cu cei care cred in El si au viata echilibrata (conform cu decalogul, de la egal la egal, eu sunt bine - tu esti bine). Spiritual, religios, dependentele reprezinta calcarea primei prorunci din Decalog, "inchinarea" la falsi d-zei, idoli, făcută din vanitate (vanitosii sunt persoanele care alearga dupa lucruri zadarnice, pentru a-si satisface orgoliul hipertrofiat, pentru că se supra-apreciaza, pentru că au complexe de inferioritate sau limite parentale prea laxe; a te considera mai mult decat ce esti, e o cale sigura spre psihoza). Pentru fanatici, D-zeu e proiectia parintelui bun pe care probabil nu l-au avut si dupa care tanjesc.  

Pentru ca noi oamenii suntem d-zei (conform bibliei) subordonati unui D-zeu Tatal, nu am avea voie sa ne facem alti d-zei in afara de El si mai apoi de noi insine, asadar, cine isi face inconstient dependente de parinti, partener, femeie, barbat, copii, bani, sex, pozitie, isi va crea false datorii, false obligatii, sentimente parazite, si poate ajunge la o slugarnicie fara margini, numita in analiza tranzactionala, supraadaptare. Astfel putem intelege ceea ce spunea Isus Christos ca cine nu uraste pe mama si pe talal sau si nu-i urmeaza Lui, nu e vrednic de El (si nu e vrednic nici de sine insusi). Asta nu presupune a-ti abandona parintii , partenerul de viata, copiii, ci a nu-ti face d-zei din ei mai presus decat tine, ci a-i sluji detasat, a veni in intampinarea nevoilor acestora, fara a astepta ceva in schimb, si, intotodata, a tine seama de noi, de propria persoana (nu ma calc pe mine in picioare pentru a face capriciile altuia, insa vin in intampinarea nevoilor lui reale, daca imi sta in putinta, si daca mi s-a cerut asta mai intai). Fără a scăpa de dependenţe, este imposibil a deveni în viaţă un om corect, liber. Satisfacerea unei dependenţe se face intotdeauna printr-un compromis imoral, prin jocuri psihologice (în care totdeauna exista un câştigător şi un perdant, perdantul fiind aparent cel care a satisfacut dependenţa celuilalt, insa, spiritual, dependentul va fi cel care îşi va pierde sufletul pentru ca va nenoroci pe tot mai multi pentru a-şi satisface dependenţele, vezi politicienii). In concluzie, cine isi face un d-zeu din parinti, femeie, barbat, copil, bani, sex, etc. va deveni sclavul acestora si incalca prima porunca din Decalog.

Dar mai grav, se calca in picioare chiar pe sine, pentru ca isi pierde libertatea, devine dependentul acestor "falsi" d-zei. Cei care acum sunt in depresie crunta, sunti cei care mai demult au iubit posesiv. O capcana ar fi inlocuirea tuturor dependenţelor cu dependenţa de D-zeu si grupul religios, fanatismul religios. Cum stii ca ai ajuns un fanatic religios? Atunci cand devii obsedat de religie, D-zeu, salvare in viata de apoi, pacat, lege, atunci cand in loc sa traiesti viata personala, nu mai faci nimic altceva decat sa delirezi chestiuni religioase. Asta nu e scapare de dependenţe. Ci seamana a delir mistic, iar persoana captiva, dependenta de fantasme religioase e blocata in timp si spatiu, asa ca islamistii, care dupa cum stim, in afara de cei cu puţul de petrol in gradina, sunt saraci, puturoşi, nu muncesc, nu pot munci, mintea le e parazitata de fel si fel de deliruri. Deci cand din dependent de lucruri si oameni am ajuns dependent de religie, stiu asta daca nu ma simt liber, nu poti munci, pierd jobul, persecut familia personala, incerc mereu sa-i invat pe altii "caile salvarii" desi nimeni nu mi-a cerut asta si in final raman pe loc, sarac spiritual, sarac material, si eventual respins si singur. D-zeu nu are nevoie de avocati sa-L apere permanent. Se poate apara si singur. Cei care isi imagineaza ca Allah nu se poate apara singur, sunt islamistii. Altii care isi imagineaza ca YHWH nu se poate apara singur, sunt fanaticii religiosi de pe forumurile de religie de pe internet. Acestia, stau de ani si ani de zile, intr-o continua contrargumentatie si spaima, ca daca cumva cineva le desfiinteaza d-zeul lor iubit, îi desfinteaza si pe ei. De fapt acesti oameni, fanaticii, se simt lepadati, si ei cred ca facand ui D-zeu serviciul de avocat neplatit si nechemat vor fi cumva acceptati.  

Un etalon sacru de testare a dependentelor a fost descrisa in cartea lui Iov. Iov a avut tot, a pierdut tot (in afara de viata). Daca era dependent de posesiile sale, s-ar fi spanzurat in momentul cand le-a pierdut. Insa Iov avea credinta in D-zeu (Domnul a dat, Domnul a luat), deci Iov avea punctul de referinta al suportului sau afectiv deasupra lucrurilor materiale. Astfel a rezistat, nu s-a spanzurat, a muncit si a refacut tot ce a pierdut. Daca era dependent, claca, in boala psihica sau sinucidere. Asadar, credinta in D-zeul lui l-a salvat. Insa nu a avut credinta oarba, inainte de a se consola cu pierderile, l-a intrebat pe D-zeu cu ce a gresit. Evident, se deduce ca nu a gresit cu nimic. Rolul cartii lui Iov este a ne arata testarea dependentelor dar si a dragostei de D-zeu, nu cea patologica, ci una constienta, in care ne cunoastem propria pozitie in imaginea de ansamblu a lumii.  

De retinut, dependentele si le creaza copilul singur, sau omul singur, ca o consecinta fireasca a lipsei de iubire in mediul de dezvoltare fireasca si armonioasa in mediul atat de stran legat de existenta fiecaruia: familia. Si cum D-zeu e iubire, inseamna ca omul plin de dependente, e un om fara D-zeu, adica fara iubire (de sine, de oameni). Desigur, medical, se poate spune ca omul cu structura slaba este predispus la dependente in orice conditii, chiar ideale. Dar asta nu inseamna ca nu poate fi salvat. Ca lipsa de iubire si stimulare emotionala in perioada copilariei duce la dependente crancene, cancerizeaza psihicul emotional si asta se poate observa cu usurinta la copiii din orfelinate. Acestia ies de acolo dezorientati si instabili tocmai datorita faptului ca sunt extrem de dependenti emotional.  

Agresorii psihici-exploatarea dependenţei emoţioanale  

Agresorul psihic este impostorul sentimental, lipsit de sentimente sau incapabil din diverse motive de sentimente, care judeca, critica, reproseaza, manifesta respingere, desconsidera, nu da libertate de alegere, se foloseste de oameni ca de obiecte, este mercantil, meschin, prefacut, fals, viclean, dependent de jocuri psihologice inconstiente, manifesta acceptare conditionata, creaza sentimente de inadecvare celorlalti, distruge stima de sine a celorlalti, le desfiinteaza identitatea, etc.  

Agresorii psihici manifesta totdeauna o acceptare conditionata pe care o instaleaza voit in emotionalul victimei (existi pentru el in conditiile in care poti deveni asa cum isi doreste el/ea). Agresorii psihici au o tactica anume pentru a depista dependenţa emoţională a victimei faţă de ei şi anume critica, reproşul, acuzarea, şi aşteaptă în schimb justificări, reproşuri, plângeri. Deci, agresorul acuză victima, îi crează sentimente de inadecvare personală, socială, familială după care aşteaptă satisfacţia sub formă de reproş, plânsul victimei, justificări în exces. In acest moment, agresorul rade in sinea lui, este satisfacut.  

Agresorii au constant nevoia de a-şi confirma faptul că victima este mereu dependentă de ei.  

Ce se intamplă dacă victima la un moment dat reactionează violent, verbal, daca la randul ei incearca să-l desfiinţeze pe agresor, să aplice aceeaşi tactică ca şi el? In acest moment agresorul adapteaza o soluţie situaţiei. El recurge la cea mai eficientă strategie, "retragerea iubirii", a suportului pe care doar a mimat ca il ofera victimei ca un favor. Mai exact, agresorul va spune victimei impasibil, cu un ton calm, ca de astazi inainte nu va mai vorbi cu ea, sau ca de azi inainte sa se descurce fara el, sau pur si simplu intoarce spatele iar victima cade in disperare (agresorul îşi zdrobeşte victima cu indiferenţa lui, femeile agresor recurg la greva sexuala, refuza actul sexual ori nu mai participa deloc la el si au pe figură o expresie ca şi cum ar face sex din obligaţie, sau ca un favor pentru partener, aşa bărbatul victimă ajunge impotent pe bază psihică, subiectivă).. Cel mai josnic tip de agresor este agresorul de copii, pentru ca acesta agreseaza tocmai pe cei care nu se pot apara. Agresoul nu e demon, nici victima sfanta. Dimpotriva, victima ar trebui sa se intrebe ce e cu ea, de ce mereu lucrurile rele din viata ei se repeta, de ce mereu ajunge in compania agresorilor. Pentru ca alti oameni nu ajung.  

Raspunsul e simplu, pentru ca victima e dependenta, are o structura psihica predispusa la dependenta emoţională (adica i-a placut sa ramana copil, in dependenta materiala, locativa si implicit emotionala). Aici, intervine cunoasterea de sine, dar, e mai usor sa spui ca ai fost blestemat (a), ca ti s-au facut farmece, decat sa vezi ca si tu, in calitate de victima, ai grave probleme morale (da, dependenţa e o gravă problemă morală, pentru că conform decalogului încalcă prima poruncă, dependentul se inchina unui om, in loc sa se inchine lui insusi si lui D-zeu, asadar dependentul isi face d-zeu din om, care de multe ori se intampla sa fie un agresor atunci cand simte ca nimic nu i se mai opune).  

Un agresor psihic primeste satisfactie cand victima lui incepe sa i se planga sau sa-i reproseze tratamentul injust la care e supusa, astfel ca el sa isi poata reconfirma pozitia de stapan cu putere de viata si de moarte asupra victimei.  

Acesta e momentul cand victima poate decide sa isi ucida agresorul (actul final al victimei de a atrage atenţia agresorului, cand Copilul din victima, face o ultima incercare de a fi auzit de Parintele proiectat in agresor). Dependenta emotionala explica cele mai cumplite actiuni-actul crimei (cand victima provoaca iniţial agresorul) este un joc extrem, care se poate termina cu o comutare extrema, agresorul in cimitir, victima la inchisoare.  

Agresorul nu poate vampiriza victima daca aceasta nu ar permite asa ceva. Este o complicitate emotionala intre cei doi, iar victima are niste avantaje sociale, morale, materiale din simbioza infecta in care sta cu agresorul ei. In genere victima e un om slab, dependenta din toate punctele de vedere, care nu-si apara dorintele, aspiratiile, opiniile, gusturile, tocmai pentru a primi acele avantaje din partea agresorului.  

Victima si agresorul sunt compatibili ca set de valori morale, viclenie (au aceleasi dependenţe). Victima da putere agresorului asupra sa, in speranta magica ca asa va supravietui moca, trai bun, conditii optime, fara lucru. Asa ca ori îi invinuim pe amândoi, agresor si victima, ori pe nici unul.  

Ceea ce o tine pe victima captiva in relatie sunt dependenta emotionala de agresor (credinta ca agresorul are sentimente autentice pentru ea), lipsa de mijloace materiale proprii (saracia), lipsa increderii in sine ca s-ar putea descurca si fara agresor. Agresorul are putere pentru ca vine periodic la victima costumat in minciuna sentimentala. Victima totdeauna a fost persoana care a cautat sa fie iubita, in loc sa caute sa iubeasca fara a primi nimic in schimb (prostul cauta sa fie iubit, desteptul iubeste, ofera, atunci cand doreste si poate; prostul face cati copii poate, desteptul cati vrea si daca vrea).  

Soluţia pentru victimă este independenţa emoţională şi materială faţă de agresor. De obicei victimele sunt persoane cu inteligenta emotionala mai redusa, care au avut sau au inca parinti agresori fizic sau emotional si sunt incapabile să discearna impostura sentimentala.  

Victimele sunt "copii bătrâni", indiferent de varsta, si ca orice copil, au nevoie de atentie, de iubire neconditionata (insa mai greu stiu si pot oferi ele iubire), lucru exploatat lejer de un agresor psihic.  

Daca victima nu reactioneaza pe placul agresorului si nu mai joaca rolul de victima, agresorul ramane singur in jocul lui patologic, si va incepe sa se agreseze singur (daca nu gaseste alta victima). Asa cum spune Biblia, Diavolul e ca o fiara flamanda, care cauta continuu sa sfasie pe cineva. De cand s-a scris aceasta fraza, cunoasterea a avansat si acum putem sti precis carui fapt se datoreaza acest comportament compulsiv, malefic, al agresorului. Agresorul psihic este el insusi o fosta victima care a primit constant verbal si non verbal mesaje de interzicere a propriei existente (i-a fost interzisa existanta din priviri, din vorbe, i-a fost interzisa bucuria vietii, sau pervertita, a trebuit sa se bucure nu de ce si-ar fi dorit, ci de ceea ce si-a dorit parintele sau). Solutia magica si inconstienta pe care o gaseste agresorul e de a face acelasi lucru altora. Pentru ca el isi zice in sinea lui, atat timp cat voi desfiinta pe altii, nu mi se va intampla mie sa fiu desfiintat. Cu cat voi calca mai multi pe grumaz, cu atat eu sunt mai la adapost, mai asigurat existential. E o strategie care tine atat timp cat are pe cine "lichida". De aceea se poate observa ca oamenii rai isi baga copiii in spitale de psihiatrie, fara sa aiba habar de ce, sau rămân singuri la batrâneţe cand eventual se tulbura psihic, datorita autoagresiunii. Chiar se poate ajunge pana la o stare dementiala. Copilul din agresor e disperat sa nu moara, se simte dat afara de peste tot, si incepe sa se autoconsume. Agresorul are nevoie de un nou parinte mental, unul care sa il ierte, sa il accepte, sa-l inteleaga in conditiile in care fostul agresor va respecta un nou set de instructiuni care includ dreptul la alegere si existenta a celorlalti, indiferent cum ar fi ei.  

Asadar, agresorul are nevoie de un nou Parinte normator pozitiv si multa vointa. Iar victima, are nevoie si ea de o noua reparentare. Sunt si agresori care scapa bine merci (cei care sunt total lipsiti de constiinta de sine). Insa victimele, in majoritatea cazurilor, se aleg cu tulburari psihice, acesta fiind pretul dependentei emotionale de parintii mentali proiectati intr-o persoana care seamana cu parintii mentali (agresorul). Cine a avut parinti monstri, posibil ca va avea un partener de viata monstru. Poate va intrebati daca agresorul cu victima se iubesc, sau daca s-au iubit vreodata. Raspunsul este categoric nu, chiar daca au fost indragostiti unul de celalalt in calitate de sot si sotie.  

Copilul victima, isi iubeste parintele la modul pasiv, tot ca o dependenta emotionala plus eventual recunostiinta, desi mai rar exista si recunostiinta la copii. Toti copiii sunt dependenti emotional de parintii, ii iubesc dar nu toti parintii isi iubesc copiii. Insa, unii copii isi iubesc parintii cu ochii deschisi, altii cu ochii inchisi. Cat timp dureaza iubirea copiilor? Toata viata, daca parintii se iubesc autentic intre ei. Daca acestia nu s-au iubit, iubirea copilului devenit adult, devine din ce in ce mai confuza. Putini realizeaza constient ca parintii lui nu s-au iubit niciodata. Insa, inconstient, multi copii deventi adulti vor reactiona, in moduri neplacute pentru parintii impostori sentimental. Si asa capata sens ceea ce spunea Isus acum 2000 de ani: "Cine nu uraste pe tatal si pe mama sa, nu e demn de Mine", adica, cine e dependent emotional de parinti, cine si-a facut d-zeu din oameni, fie ei copii, parinti, soti, sotie, si nu are ochii deschisi, isi merita soarta. Deci, dintr-un anumit punct de vedere, mai ales spiritual, victimele isi merita soarta. Si asta se vede bine atunci cand se incearca demascarea agresorului de catre o terta persoana, victima coalizeaza cu agresorul, chiar daca are ochii vineti, si cei doi, agresorul si victima il vor agresa pe salvatorul necerut.  

Asta poate fi demonstrata cu cu ajutorul exemplelor unor terapeuti care s-au ales i cu procese penale, din partea sotiilor agresate, dupa ce le-au sfatuit sa divorteze. Unii chiar si-au pierdut o vreme dreptul de libera practica.  

Dupa cum este descris si in sindromul Stockholm, victima in prima faza este aceeasi cu agresorul, dependent emotional dar sub forma dominatoare nu dominata. Si poate ramane asa mult timp, de cele mai multe ori chiar toata viata. Depinde de puterea si pregatirea profesionala a psihoterapeutului si de inteligenta si determinarea victimei pentru a scapa din cercul vicios, din laţul dependentei emotionale. Cat despre agresori, acestia recurg foarte rar la consilierea psihologica. Desigur sunt si exceptii, unii, pe la batranete, ramasi singuri, cu o viata personala dezastruoasa, cauta iertarea prin biserici, cum spunea Ioan Botezătorul: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?" Nu că n-ar fi primiţi şi iertaţi. Insa de la o anumita varsta, trebuie sa se consoleze cu viata cvasi-pierduta.  

Sanda Panait – scriitoare
www.phoenixmission.org  

 

Referinţă Bibliografică:
Dependenta emotionala / Sanda Panait : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Sanda Panait : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sanda Panait
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!