Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 239 din 27 august 2011        Toate Articolele Autorului

DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST 
  
de Ştefan Lucian MUREŞANU 
  
Cuvinte cheie: superrealism, romancier, privaţiuni, mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real.  
  
2. Supliciul egoului 
  
Dialogul aparent banal, din romanul superrealist, scoate la lumină o întreagă cercetare antropologică a supliciului la care cuvântul este supus şi apoi expus, într-o ireală prezentare a personajului, egoul: - Lăsaţi-vă, bă Brânzicule, de căcaturi din astea supte din deget! Ba, încă, puse la-ncălzit... Ţi-am zis că vreau altceva. Ia vino iute jos! Hai, galop!! .(1) Realitatea suceşte irealul şi dă faţa schimonosită a unei societăţi repetabile, în istoria fiindă a entităţii-om, dar într-o etapă de robotizare mistificată a existenţei. Expresiile vulg nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de exprimare a intervievatului, ci o excitaţie profundă a senzaţiilor tipului nou de om. Literatul cunoaşte acest fapt şi îşi transformă creaţia în hrană pentru cei obsedaţi de frământări sodomice, masochiste etc. Nu romancierul este devină de ceea ce scrie, pentru că el redă fidel expresia stagnării puterii de a decide a omului, el cunoaşte ca nimeni altul întârzierea în meditaţie a lumii de astăzi, ştie ce omul vrea: Eu însămi umblam goală pe jumătate, în pantofi cu tocuri înalte. Nu ştiam să-i ordon altceva decât să spele vasele şi să pregătească masa. Aluat iniţiativa, s-a strecurat sub masă în timp ce mâncam, s-a oprit înaintea scaunului meu şi acolo, dându-mi la o parte slipul ... ,(2) nu este cazul să continuu că deduceţi singuri ce a urmat. Creatorul nu mai sugerează avântul imaginativ, el îl dă în vileag, îl descrie amănunţit pentru ca cititorul să trăiască intens propria-i simţire. Dacă în antichitate sau în celelalte epoci de dezvoltare a societăţii omeneşti, au existat astfel de împrumuturi, de expansionişti în timp ai vulgului, acum, în secolul XXI, omul este dirijat de slăbiciunea computerului. Prin el, slăbiciunea umană îşi trăieşte viciul, creează monştrii sub tăcerea lascivă a autorităţilor, care îi manipulează. Cine sunt aceşti manipulatori şi cărei entităţi aparţin, nu ştie nimeni sau nu se încearcă o dezvăluire a tainelor acestora care distrug tacit, sigur, omenirea. Acest ultim cuvânt pe care l-am folosit în încheierea frazei de mai sus se compune din două cuvinte cu un rost bine definit dar nedorit de unii, care se cred mai presus de cât forţa deusiană şi blândeţea tensiunilor provocate între oameni. Romancierul superrealist caută să definească tocmai explicarea sensului acestui cuvânt omenire, care nu are sensul prezentării aglomeraţiei de suflete dijmuite, ci o menire, un dat de care puţini cunosc că îl avem pe pământ. De exemplu, menirea romancierului superrealist nu este acela de a alege cuvintele textului său, el le azvârle cu putere înăuntrul minţii cititorului şi i le lasă să le rumege în malaxorul conştiinţei sale. Dacă însă angrenajul malaxorului celui aplecat spre surprinderea noastră este defect din construcţia sa, noua scriere nu mai sugerează, ci interpretează greşit, punându-şi amprenta pe tot umanul inconştient şi surescitat.  
  
Spuneam mai sus că degradările de limbă, pe care îmbălsămătorul de urât al Florilor răului sau meşteşugitorul Florilor de mucegai le-au exersat în limba literară, dându-le freamăt unduitor în exprimarea elevată, au dezaxat în secolul XXI forma de conţinut, creând dilema, fantasma lumii noi, dezrădăcinate. Puterea cu care în ziua de azi, cuvinte considerate desuete sunt folosite atât de clar în viaţa publică, fără jena că ar exista o surprindere din partea celui, care întâmplător aude ... , e drept, aude, nu şi ascultă, dau rezultatul unei coborâri voite a intelectului prin faptul că cel audiat nici nu mai trebuie să gândească, ci doar să expună cuvinte. Cuvintele sunt spuse cu o atâta înverşunare excitativă încât cel care vorbeşte îşi desăvârşeşte în acelaşi timp virilitatea, devenind impetuos. De aceea, vom observa la exprimator o stare nervoasă, plină de dorinţa de a lovi, însăşi pronunţia gravă, prelungită, cu rotunjirea buzelor la exprimarea cuvântului ce-i redă propriul organ sexual, îl irită şi îl alienează în acelaşi timp. Totul este o forfotă nervoasă excitativă pe care romancierul superrealist o exploatează şi o înscrie în creaţia sa, nu însă ca pe o vorbire stilată, ci doar ca intercalare de nevoi. Descrierea în romanul superrealist este de multe ori una a luxului, pe care cei nevoiaşi îl tânjesc, scoţând la iveală noul tip de mascul neîmblânzit perturbat de o femeie scorpie. Sensurile sunt multiple iar personajul masculin este dedat împlinirilor sale nelimitate, dacă tipul este unul foarte bogat abundă în alienaţii da care duc întotdeauna la cursul următor unei vieţi normale. În fapt, scriitorul superrealist prezintă omul în cele două ipostaze fundamentale ale existenţei sale: cea ireală şi cea reală. Ireal, în intimitatea lui, cea ireală în viaţa publică. Exemplele ar putea lesne curge cu prototipuri din viaţa publică însă eu fac sinteza omului oarecare şi nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creaţiilor superrealiste nu se ascunde după degete că nu s-ar deda unor astfel de plăceri intime însă el rămâne loial cititorului absorbit de real şi ireal.  
  
De-a lungul epocilor noastre istorice omul nu s-a schimbat cu nimic, a rămas acelaşi, drămuit de păreri, absorbit de griji, însufleţit de bucurii şi vicii. Aceleaşi vicii se aştern rând pe rând, când le dorim, conştient sau nu, în comportamentul nostru. Literatul este o entitate aparte, absorbită de introvertire, de descotorosire a lăuntrului său, de unde îşi deschide dorinţa de a cere lumina, dezgolindu-se în faţa cititorului de toate hainele sale, devenind atunci un exhibiţionist. Opera lui este ce a simţit la un moment dat fiindul său: explorare, fluidizare, linişte demiurgică. Creaţia sa mişcă mădularele, concentrează activ creierul relaxând cititorul. El cunoaşte acest lucru şi, în lumina aceea luciferică, naşte imagini pe care le transportă în paradisiac. Este o putere a imaginii în imaginarul dezlănţuit al creatorului elevat iniţiat. El a trăit şi trăieşte din ireal pe care îl induce cititorului cu care va convieţui în nemurire.  
  
Romanul superrealist are un stil maiestuos de exprimare, liber, propriu fiecărui scriitor, chiar şi atunci când au loc descrieri erotice. Expresia elevată încordează vrerea iar aşteptarea surescită nervos: Straniul pare şi mai straniu atunci când îl mărturisim. Ea îl privi fix şi, fără să mai spună nimic, intră în micul birou.(3) Lumea superrealismului este cu totul diferită de toate existenţele câte au fost. O diferenţiază studiul, nu contemplarea pentru că la un superrealist nu există concomitent admiraţia şi studierea, ci doar una dintre ele însă mai puternic excitaţia nervoasă. Sunt momente în care personajul se dezghioacă, se animă, tânjeşte şi urlă precum leul în junglă, când îşi atinge punctul de satisfacţie. Personajul superrealist are limitele pe care el însuşi şi le consideră diriguitoare faţă de un fiind, în rest, expresia je m`en fiche este cu totul pilduitoare în felul lui de a fi, şi nu se lasă îngrădit de ceva care lui i se pare anormal a-i pune stavilă pornirilor sale. Nepăsarea aparentă, mai mult exprimativă este una dintre stările de fapt ireale ale existenţei lui, din care rezultă exasperarea, tumultul acela nervos. Este într-o continuă grabă şi nu un obsedat, ci pornit spre liberele sale dorinţe, care i se par normale, chiar dacă vizibil şi auditiv deranjează pe cei din jur, pentru că el gândeşte că atâta timp cât îi stai în preajmă, îl şi accepţi.  
  
3. Străin în introvertire 
  
Semnul introvertirii este finalul funcţiei expresive a gestului imaginar, care imită realul în fiindul egoului. Personajul refulează halitosis respingând voit din preajma lui anumite elemente care îi repugnă. Sfidează limita bunului simţ alunecând spre partea disperării şi este conştient, pe tot parcursul acţiunii sale, de faptele străine ce îi depăşesc puterea de a le înfrâna. În romanul superrealist tocmai acest stimul nervos este ingenios evidenţiat. Dacă este foarte bogat, personajul se joacă de-a viaţa înclinând ostentativ, cu garda lăsată, spre un sistem ambiguu de existenţă, excitant, depravat chiar, dar nu lipsit de formă. Când este pus la încercare, dându-i-se sarcini precise de îndeplinit, fraternizează cu introvertirea şi se lasă prădat de gânduri: Aici, îl oprii pe infirm, auzisem prea multe, nu mai aveam chef să-i tolerez divagaţiile orduriere. Nu atât subiectul mă revolta, cât căldura cu care-l înconjura. Nu avea dreptul să vorbească de aceste lucruri respingătoare cu fervoarea cvasireligioasă a unui credincios pentru Dumnezeul său.(4) Eroul lui Bruckner este un superrealist însă la el viaţa libertină înseamnă artă a sexului, obosire necontenită a trupului, sărutări pătimaşe şi dezveliri intime, nicidecum maladie sexuală.  
  
Când totul se încheie, se retrage într-o amorţeală puerilă, atunci se doreşte apărat şi ocrotit. În romanul superrealist personajul principal se confundă de multe ori cu autorul, întâlnim o relatare la persoana I, un dialog liber de orice graniţă a limitelor regulilor bunului simţ, cu descrieri amăgitoare, excesive şi excitative, în fapt, trăiri sodomice, dorite şi repuse în pagină cu o uzanţă copleşitoare obsesivă. Romancierul superrealist creează un ritual decis în urma unei experienţe nebănuite în planul punerii în imagine a tot ceea ce vâltoarea animaţiei crescânde a actului fermentativ, al scenelor orduriere, îl poate declanşa ca urgie a imaginaţiei universale. El este un exhibiţionist, arată şi îşi pune în valoare tot ceea ce crede că îl dimensionează ca element forte al entităţii din care face parte, repugnând pudoarea ca pe ceva ce viciaţii o ascund voalat prin acoperirea ochilor cu degetele răsfirate.  
  
Trăim un timp în care civilizaţia umană este separată de cultură, imaginea stranie de interes iar lumina obscură comparată cu întunericul luciferic. În realitate, lumea de azi nici nu mai ştie dacă trăieşte sau dacă visul unei vieţi poate să schimbe cursul fiindului în nefiind. Banul repugnă cultura şi atrage năuntrul teluric, făcându-l pe om să decadă şi să piardă mirajul căutării, pentru că însăşi acea căutare este un act al împlinirii pelerinajului deusian.  
  
Nemaicăutând căutarea împlinirilor ne pierdem, cu ştiinţa noastră, de toate darurile de împlinire ale vieţii. Şi câte minunăţii mai aveam încă de primit, pentru că eram doar la jumătatea de drum a fiindului entităţii noastre. Toate acestea sunt miraje de care scriitorul superrealist are cunoştinţă însă le dejoacă şi le ameţeşte într-o ameţitoare existenţă a firii cu toată dezlegarea divină a impunerii vederii răului şi a puterii noastre de a ne îndepărta de ele. Creaţia lui artistică este amăgitoare, satanică în ochii de sticlă care-ţi dilată simţurile şi te zvârcoleşte în neputinţa de a discerne binele de rău.  
  
După ce vei lipi din nou coperţile cărţilor lui, tentante şi amăgitoare, vei afla că trebuie să şti să trăieşti şi să te rogi, să nu te mai întorci acolo de unde ai pornit greşit.  
  
1. Carla Maria Filip, Tăbărâţi-l, roman, tip: Docudrama, Bucureşti, 2011.  
  
2. Pascal Bruckner, Hoţii de frumuseţe, roman, Editura TREI, Bucureşti, 2011. 
  
3. Marc Levy, În altă viaţă, roman, Editura TREI, Bucureşti, 2011. 
  
4. Pascal Bruckner, Luni de fiere, Editura TREI, Bucureşti, 2011. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 239, Anul I, 27 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!