Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Cugetare > Mobil |   



DEMN DE CONSEMNAT

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Spicuim din revistele vremii...  

Editorial:
Cronica literară şi dăunătorii ei de Nicolae Manolescu  

 

Cuvântul dăunători provine din limbajul agronomilor. Îl găsesc foarte potrivit cu ce voi spune despre cronica literară. Am ales-o, dintre speciile criticii, fiindcă e cea mai „fierbinte”, mai ancorată, adică, în realitatea imediată a literaturii. Cel mai „rece” e studiul academic, eseul situându-se la mijloc pe o scală care leagă critica de actualitate.  

Dar nu o definiţie a speciei mă preocupă acum. Am încercat câteva pe vremuri, când eram tânăr şi lipsit de experienţă. O viaţă consacrată cronicii mă îndeamnă astăzi să mă refer la primejdiile care o pândesc, altfel spus, la dăunătorii cărora le cade deseori victimă.
Primul dăunător, nu neapărat într-o ordine de importanţă, mai degrabă, într-una de oportunitate, este neclaritatea mesajului. Artă a fineţii mai curând decât a geometriei, critica, în general, nu poate ocoli nuanţele sau chiar ambiguităţile. Cronica trebuie să fie însă mult mai circumspectă în această privinţă. Dacă nu ştie să fie clară, riscă să-şi rateze scopul. G.Călinescu mergea până la a susţine că un cronicar n-are altceva mai bun de făcut decât să spună da sau nu operei. Ceea ce caut totdeauna într-o cronică este un diagnostic. Criticul poate fi chirurg sau medic curant, cronicarul e un diagnostician. El constată semnele vitale ale operei. Nu mai mult, dar nici mai puţin decât atât, ca să reiau o vorbă a lui E.Lovinescu, pe care am pus-o ca moto la prima mea carte. Remarc uneori la cronicarii tineri ispite chirurgicale şi un stil care înveleşte în subtilităţi coconul operei, întocmai ca acela din care ies viermii de mătase. Le recomand stilul tranşant şi direct.
Al doilea dăunător este excesul. În laudă sau în contestare. Cronica e datoare să vădească un simţ al măsurii mai mult decât oricare specie de critică. Vă închipuiţi cum ar fi arătat o cronică a lui G.Călinescu din „Adevărul literar şi artistic” din anii 1930, scrisă în maniera unor eseuri din anii 1940, precum Domina bona sau Poezia realelor? Măsură în toate privinţele: în aprecierea valorii operei, ca şi în exprimare. Aceasta nu înseamnă că un cronicar trebuie să aleagă calea de mijloc, călduţă, mediocră, ci că trebuie să se ferească de extremism, să fie credibil în opţiunile şi în cuvintele lui. O parte a creditului care i se face (sau nu) ţine de psihologia cititorului mai mult decât de talentul sau de onestitatea cronicarului. Îmi vine în minte comparaţia cu băncile: dacă deponenţii pierd, fie şi dintr-un motiv neîntemeiat, un simplu zvon, bunăoară, încrederea în bancă, aceasta se poate prăbuşi indiferent de cât de solidă este în realitate.
Observaţia de mai sus ne conduce direct la dăunătorul al treilea care este partizanatul, politichia literară. Este şi cel mai ticălos din toţi. Un cronicar tendenţios cade lesne în patima unei subiectivităţi care îi ruinează creditul la care mă refeream adineauri. (Nu vreau să redeschid vechea discuţie privitoare la subiectivitatea criticului. Nu există critică, şi nici cronică obiectivă, există însă obiectivitate critică. Aceasta e o formă de control a subiectivităţii inevitabile a actului de apreciere. Înţeleg prin subiectivitate personalitatea celui care apreciază opera, originalitatea modului în care o face. Diagnosticul este însă necesarmente obiectiv, chiar dacă se bazează doar pe jumătate pe criterii obiective, făcând o mare parte intuiţiei). Politichia strică meseria. S-a spus adesea după 1989 că, o dată cu democraţia, a apus vremea unicului cronicar urmat de toată lumea literară. Din păcate, ceea ce se petrece în prezent dovedeşte mai puţin legătura dintre un partid unic şi un cronicar unic şi mai mult o greşită idee de democraţie ca libertate negrevată de responsabilitate şi care a dus la fărâmarea vieţii literare în bisericuţe ostile una alteia, fiecare pretinzând a avea cronicarul ei. Mai în glumă, mai în serios, aş spune că astăzi cronicarii literari au urmat exemplul cronicarilor (primii noştri istorici) munteni din secolele XVIIXVIII, fiecare cu domnitorul lui şi combătându-l pe al celuilalt, şi nu exemplul cronicarilor moldoveni care s-au completat unul pe altul într-o ştafetă istorică.
Ar mai fi multe de spus, dar spaţiul nu mă lasă.  

Referinţă Bibliografică:
DEMN DE CONSEMNAT / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 649, Anul II, 10 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!