Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Decorticări de limbaj ! (IV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încep prin a-l cita pe Henri Wald din „Homo Significans”, lucrare apărută la Editura Enciclopedică în anul 1970 - pentru a justifica în oarecare măsură, necesitatea abordării, fie şi nesistematice, a limbajului publicistic sau a celui din alte forme media sau literar-ştiinţifice şi nu numai: 
  
„Omul este singura fiinţă creatoare de semnificaţii, deoarece numai el a reuşit să diferenţieze materia consumabilă – hrană, îmbrăcăminte, locuinţă de materia neconsumabilă, unelte, gesturi, sunete, figuri”. Deci, Homo Significans – creator şi beneficiar de semne trăieşte mereu în două lumi paralele şi interdependente: în lumea obiectelor şi în lumea semnelor. Prin acestea, el se deosebeşte de restul vieţuitoarelor planetei noastre, care nu cunosc această dublă apartenenţă şi filiaţie. Iată aşadar, montura cvadralităţii: Om-Cuvânt-Simbol-Mit.  
  
Din antichitatea greco-romană, cu completările şi precizările ulterioare, datează clasificarea tuturor semnelor, în semne naturale şi semne convenţionale. 
  
În acest ambiental încifrat, complex şi contradictoriu, omul este chemat să pună ordine, să confere semnificaţii logice şi raţionale fiecărui cuvânt, corespondenţe univoce sau echivoce etimologice şi semantice ale fiecărui element din lexic, fizic, natural sau artificial, fiecărei secvenţe a trăirii existenţial-materiale sau spiritual-emoţionale şi creative, deopotrivă. 
  
Din nefericire, omul ca entitate naturală vremelnică, dar cu pretenţii transcedentale, nu operează întotdeauna conştient cu cuvântul, oral sau scris. 
  
Până şi aici, lehamitea îl bântuie, sila îl covârşeşte şi-i dictează (se putea, altfel!?) instrumentarea perplexă a limbajului folosit. Cu înţelesuri de foarte multe ori ambigue, multe din ele, evident, de prisos. 
  
Din subconştientul minţii, înceţoşat de aburul dens al lenei şi inapetenţei cognitive – parcă dintr-un fel de arhivă a nebuloasei corticale, pe care n-o stăpânim şi n-o conştientizăm (şi-aici, n-ar prea fi vina noastră!) – ţâşnesc, pentru a numi şi fecunda (!) acţiunea cotidiană, noţiuni şi terminologii stranii, absconse, nefolosite în vocabularul public curent şi care fixează absurdul şi inutilitatea. Pentru a orbecăi. Un fel de „joc în dodii” sau al „aflatului în treabă” care, la noi la români, o spunea botenarul Petre Ţuţea, musceleanul nostru – a devenit o a doua natură, un fel de pasiune (sin)ucigaşă, pătimaşă din cale-afară, dacă nu cumva o meserie.  
  
Pentru a numi nimicul din noi, la ce altceva am mai putea apela !? 
  
Mai ieri, limba de lemn era ambuscada în care cădea gândirea liberă, nuanţată, creatoare. Ea tăiase respiraţia şi secerase de semnificaţii limbajul cotidian, nuanţat, de relief şi nevoit a se înghesui în creuzetul propagandei oficiale. Limba de lemn contaminase până şi gestica fiecăruia, gâtuită în neputinţa ei de a se elibera dintr-o sinoptică şi riguroasă criptare. Dar şi admisă ca paleativ al supravieţuirii, pentru a nu fi suspectat de neloialitate şi nonconformism. 
  
Aşezarea calculată a mâinilor şi desenul acestora prin aer, în faţa pieptului sau deasupra capului – pentru a izbuti un anumit gen de aplauze („prelungi” sau „furtunoase”, după cum erau planificate de derularea şi specificul şedinţelor, calitatea şi funcţiile personalităţilor participante, a oratorilor), deschiderea buzelor şi simetria aşezării lor în căuşu-le natural, rictusul „în sus sau în jos” denotând seriozitate, derâdere, atenţie sau plictiseală (potrivit „exaltării” presupuse de discurs, îndeosebi a celui prezidenţial!), rotunjirea gurii pentru şuieratul însoţind „izbucnirea patetică” a uralelor (şi ele pe mai multe tonalităţi) pentru a mima satisfacţia deplină şi entuziasmul debordant faţă de înţelegerea mesajului, de importanţa istorică a orientărilor şi hotărârilor adoptate etc. 
  
Era studiată şi regizată până şi poziţia în scaun sau în picioare a participanţilor la eveniment, în sală, pe holuri, în pauze sau întrevederi (inviduale sau în grup), întâmplătoare sau programate, toate prevăzute cu o decenţă până la smerenia ultimului schimnic, a ploconirii (când şi cu cine era cazul şi această poziţie nu putea să-ţi fie indiferentă!)) sau dimpotrivă, cu emfază şi „mândrie românească” din care s-ar fi putut deduce gradul de aderenţă şi înţelegere a importanţei momentului faţă de obligaţia (şi onoarea) de a-ţi servi sau reprezenta ţara.  
  
Slujul şi altele urmau traiectorii prestabilite şi îndelung repetate, erau ulterior „descompuse” pentru a evidenţia şi consemna în catastife „gradul de încovoiere” faţă de mărimile zile şi în funcţie de care primeai filodorma şi sinecurile atât de aşteptate. Multe, sau toate până la urmă, să dea impresia unei trăiri literalmente plenare a momentulii trăit, fără false pudori sau exibiţii şi prefăcătorii, undeva verosimil a se fi desfăşurat în sobrietate şi răspundere civică şi partinică, chiar dacă la marginile înmiresmate ale beatitudinii şi uluielii... 
  
Pentru a nu mai vorbi de neputinţa de a te eschiva în vreun fel sau, mai ales, de a te împotrivi (ferească Dumnezeu, drăguţul!). 
  
Râsul era şi el bine strunit, ba chiar cronometrat şi cu funcţie terapeutică ad-hoc, dând impresia unei „eliberări” (desumflări!?) adevărate şi nu unei grimase de copleşitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorţi auditoriul şi a încuraja pe „orator” în inefabilele lui peroraţii, searbede şi plicticos de asortate cu citate din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descreţeau frunţile, conturau surâsuri abia schiţate ce brăzdau anemic figuri posomorâte, cu stări de suflet anesteziate şi cu minţi aproape de apostazie...  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Decorticări de limbaj ! (IV) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!