Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Carti > Mobil |   



DECEMBRIE 2013 - NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COLECŢIA LIRIK  
 
*** CORNEL BOTEANU (Baia de Aramă, Mehedinţi): LA CINA FĂRĂ DE TAINĂ  
 
Arta poetică purtătoare a unui cifru special de individualitate, orientarea predilectă spre eposul ancestral, traducerea înţelesurilor existenţei, abundenţa de mitologic în prozodia, în aparenţă simplă, atenta construire a versificaţiei, toate acestea fac din lirica lui Cornel Boteanu, un act creator sinergic-inovativ, dar discret în egală măsură, în literatura română a prezentului. Microdioramele ce fac legătura între real şi imaginar, palpabil şi transcendent, liniaritate şi spectralitate, se succed în alternanţe perceptive ce facilitează reconstruirea mesajului per ansamblu.  
 
Dacă în apariţiile editoriale anterioare ale lui Cornel Boteanu predomina atmosfera calmă a introversiunii-reflexive, a meditaţiei, arhitectura poetică realizându-se ca într-un veritabil joc de suprafeţe orizontale, în prezentul volum (mai ales în a doua parte - teodikeia) se produce o înrolare graduală în spaţiul existenţei, acolo unde istoria pulsează viu şi conştiinţa omului resimte fiecare seism al timpului, epocii şi condiţiei sale, generând revoltă - manifestată, totuşi, într-o tonalitate condescendentă.  
 
Poeziile sale se construiesc singure, pe suportul elastic, flexibil, al inovaţiei, fără canoane formale prea acuzate (a se vedea recuza completă a punctuaţiei în versificaţie), ce fac din parafrazele sale, un limbaj expresiv de valori, susţinute dinlăuntrul lor de un fluid invizibil, cu o dinamică specială a curgerii. Subtilităţi compoziţionale ce amintesc de opera avangardistului polonez de la debutul de secol XX - Mieczyslaw Jastrun, care, într-unul dintre monologurile sale tăcute, scria: Spionaţi de inimă,/ săpăm noaptea în adâncimea timpurilor noastre/ zăcând în umbrele noastre ca-ntr-un mormânt,/ ca să strălucim iarăşi în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morţi,/ morţii îi îngroapă pe vii, / şi morţii pe morţi.  
 
Ori, ca să extindem registrul, se poate constata respiraţia unei anumite rigori etice, urmărită de o culpabilitate imanentă - fond obsesional prezent în opera multor scriitori moderni – ceea ce implică întemeierea substratului pe valoarea imediată a concretului, pe forţa lui de a reconstitui ambianţa materială a vieţii, o valenţă poetică manifestată şi în creaţiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa”, mărturisea: Casa mea creşte în beznă./ Cine a clădit-o, ştie Dumnezeu./ Poate că-ntunecatul Axeman/ va fi înălţat-o// Casa mea e rece, pustie,/ ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheaţă al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uşi/ pentru prieten sau oaspete./ N-am decât două uşi,/ două: spre somn şi spre moarte.  
 
Lirica lui Cornel Boteanu reprezintă un întreg confesional liric, transparent, coerent şi cu o intensă putere de expresie, un act creator ce poate fi înscris în ceea ce poetul denumeşte, simplu, teodikeia - dreptatea divină, căreia îi putem atribui, acum, bucuria de a lectura şi, de ce nu, de a respira poezie de calitate. (Gheorghe A. STROIA)  
 
*** FELICIA NISTOR (Tulcea): PORUMBELUL PĂCII  
 
În spectrul cotidian extrem de afectat de modern, în care omul pare-se că şi-a diluat sau chiar şi-a pierdut cu totul înaltele vocaţii spirituale, este din ce în ce mai greu să întâlneşti rugăciunea, stare a mâinilor sufletului împreunate la porţile cerului, rugăciunea care înalţă dincolo de astral şi converteşte omul în raze solare. Cu atât mai mult, în poezia contemporană, predominant frustrantă, decadentă şi apăsătoare, regăsirea simultană prin rugăciune şi poezie este un fenomen rarisim. Bucuria descoperirii acestor stări speciale este cu atât mai mare, cu cât profunzimea de gând, intensitatea trăirii, viaţa călăuzită doar de lumina adevărului Mântuitorului, este mai mare.  
 
O astfel de inedită întâlnire, pe câmpia plină de maci roşii cutremuraţi doar de vânt, aproape de cerurile deschise să primească ofranda gândului curat, este şi poezia Feliciei Nistor. O lirică blândă, scrisă în momente de pioasă reculegere, cu porţile inimii larg deschise, exprimând dorinţa de astral, nevoia de iluminare prin întâlnirea cu „Iluminătorul“, Creatorul a toţi şi a toate.  
 
Fiecare catren al său poate fi tratat ca o rugă în sine, prin care poeta exprimă sincere trăiri, insinuând aspiraţiile spre sacralitate ale profanului. Poezia sa dulce, cvasi-canonică, respectând modalităţile de adresare şi simţire ale mireanului prezent în sânul bisericii mântuitoare, poartă în ea nuanţe subtile din poezia creştină a secolului al XX-lea, dacă ar fi să ne gândim la maica Zorica Laţcu Teodosia (poeta Ferestrelor către Înalt) sau la cea a lui Radu Gyr, favoritul deţinuţilor din închisorile comuniste - ce le învăţau pe de rost, atribuindu-le, astfel, forţa unor veritabile rugăciuni. Porumbelul păcii respiră printr-un puternic mesaj adresat contemporaneităţii, de reîntoarcere către valorile moral-creştine ce au consacrat şi individualizat spiritualitatea poporului român. Cartea este un vis de lumină devenit realitate, o străfulgerare iniţiatică într-o lume, pur şi simplu, lipsită de strălucire. (Gheorghe A. STROIA)  
 
*** APOSTU PANAITACHE VULTUREANU (Comăneşti, Bacău): VISAREA VIEŢII  
 
Inedită este şi viziunea poetului asupra arhitecturii vieţii şi creaţiei. Construindu-şi, după propria percepţie o altă valenţă a piramidei lui Maslow, poetul ridică pe un rug, cel mai probabil vertical ascendent, aşezând stratificat: nevoile sale spirituale, idealurile, sentimentele, produsele gândirii, stările, iubirile, anotimpurile şi, de ce nu, valorile (ca principii imuabile). Valoarea supremă nu poate fi alta decât prietenia, aşezată la bază şi constituindu-se ca temelie a tuturor lucrurilor. Prietenia sinceră, dezinteresată, de care nu fiecare muritor poate avea parte (poate fi dorinţă, dar în egală măsură şi ideal). Există în această construcţie de tip rug-piramidal, într-o strânsă întrepătrundere, atât împlinirile, cât şi neîmplinirile, nedumeririle şi întrebările, tristeţile, curiozitatea specifică inovatorului, iubirile (ca nişte sălcii plângătoare) şi trecerea implacabilă a timpului (o entitate cvasi-puşkiană, silenţios de dureroasă). Conştient de perfectibilitatea construcţiei sale, poetul nu regretă pe cele făcute, ci pe cele rămase de făcut, în contratimp, în contrapartidă cu soarta: Staţi puţin/ Aşteptaţi-vă rândul/ Este rugul meu/ Şi încă nu m-am gândit/ Ce să fac cu el/ Voi hotărî mâine/ Astăzi sunt plecat cu treburi/ Pe la surori/ Şi pe la fraţi ...  
 
Moto-urile fiecărui ciclu sunt inteligent alese, ele exprimând scurgerea timpului în picuri albaştri de suflet, alternanţele sisifice ale ciclurilor vieţii, iminenţa sfârşitului dar şi chemarea la judecată, spre dobândirea nemuririi. Rimele iscusite conferă arome clasice microdioramelor lirice de o frumuseţe evidentă, iar acolo unde rima lipseşte, se intuieşte prin ritm şi cantabilitate.  
 
Prin supleţea cuvântului, atent selectat, insinuând trăiri ce emană romantism, prin detaliile fin inserate în versul, prozodia şi stilul alternativ al arhitecturii poetice, Apostu Panaitache Vultureanu este, fără rezerve, una dintre vocile importante ale poeziei româneşti contemporane. Din nefericire, nu atât de cunoscută pe cât ar merita, poezia sa rămâne, în esenţă, una valoroasă, reiterând armoniile şi dizarmoniile vieţii, şi închinându-se singurei divinităţi pe care poetul o recunoaşte, cu toată puterea fiinţei sale astrale: Dumnezeul Cuvântului.  
 
Şi apoi, chiar dacă nu putem fi în totalitate de acord cu opera cuiva, trebuie să pozitivăm efortul, actul creator, curajul şi mai ales perseverenţa în a-şi dobândi propria libertate, pe măsura aspiraţiilor proprii, aşa după cum bine spunea iluministul Voltaire: Îţi dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti.  
 
Ori, punând în balanţă noţiunea de libertate cu cea de cunoaştere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniţă e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruţător cunoaştem, decât pe noi înşine? - atunci vom admira curajul poetului de a nu-şi atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării şi schimbării eului propriu, a cărui unică plusvaloare este ELIBERAREA sa prin POEZIE. (Gheorghe A. STROIA)  
 
COLECŢIA EPOSS  
 
*** Mihai LEONTE (Moldova-Veche, Caraş-Severin): AMINTIRI MINIERE (Antologie de autor - proză scurtă).  
 
După Revoluţie, hai să-i zicem Revoluţie, Mihai LEONTE s-a pensionat, după o muncă meritorie de peste 30 de ani în minerit. Dar asta a fost, să zicem aşa, doar o înscriere pe un ,,alt nivel” de activitate minieră, mai înalt, mai diafan, dar întru-totul legat de minerit, cum s-ar fi putut altfel. Căci domnul Mihai LEONTE, ca om plin de omenie, bunătate, a acceptat să ajute pe ortacii săi prin numeroase activităţi sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viaţa sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume şi de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte.  
 
Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns şi pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i şubrezeşte sănătatea. Dar ca suferinţa să se accentueze şi mai mult din 2002 ca urmare a unei artroze severe, să fie obligat să meargă în două bastoane. Şi ca durerile să nu fie numai de un acelaşi fel, poetul Mihai LEONTE a mai suferit o mare dramă a vieţii sale, moartea soţiei sale, Ana LEONTE. E greu să depăşeşti o astfel de pierdere! Dar, încurajat de toţi foştii săi colegi de breaslă, şi în aceiaşi măsură şi de familie, şi de prietenii scriitori, încearcă să se motiveze, să creeze pe mai departe. Ca dovadă, este acest volum memorabil despre minerit. Aur pentru memoria atâtor generaţii şi miilor de oameni cu care lucrase prin zonele miniere ale Apusenilor şi ale Banatului!  
 
Acum, poetul Mihai LEONTE, se gândeşte la semnificaţiile vremurilor şi ale vieţii pe acest pământ. Îşi doreşte cel mai mult să-şi liniştească sufletul şi gândurile, ca atunci când va trebui să urce pe un nou orizont, cel din ceruri, unde s-o reîntâlnească pe scumpa sa soţie, să fie capabil, vrednic, să urce pe acel ultim ,,suitor” care să-l ducă în Paradisul vrednicilor slujitori ai Domnului. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! (Viorel DARIE, scriitor Bucureşti)  
 
COLECŢIA CREDO  
 
*** VECHIUL TESTAMENT – Adaptate în versuri de IOAN CIORCA, Cluj-Napoca  
 
Pentru editura Armonii Culturale, devenită - în cei doi ani de existenţă în inefabila lume a cărţii - un nume prin titlurile sale generoase, prin personalităţile literare, artistice şi culturale ale momentului, ce i-au acordat girul de a le publica valoroasele opere, este o onoare de a i se încredinţa, de către IOAN CIORCA, adaptarea în versuri a VECHIULUI TESTAMENT, jumătatea CĂRŢII SFINTE (o carte grea, la propriu şi la figurat). După cum se ştie, magistrala întreprindere a poetului clujean, prin naştere, este o primă încercare reuşită în literatura planetară, încercare ce păstrează în centrul atenţiei istoria religioasă a omenirii de la începuturile sale, în speţă era prechristică.  
 
Impactând prin versul calin, dulce, complet echilibrat, cu întindere moderată, clasic şi păstrând rezonanţele vocabularului patristic, Ioan Ciorca transformă Vechiul Testament dintr-o operă strict eclesiastică, într-o operă cu valenţe literare, etice şi estetice deopotrivă, valoroasă prin conţinutul său, racordat chintesenţelor biblice. Atenţia şi grija pentru detalii, păstrarea întocmai a adevărului testamentar şi prezentarea acestuia într-o lumină mai tangibilă, mai aproape de sufletul celui care citeşte şi, cu certitudine, mai aproape de nivelul de înţelegere a adolescentului şi chiar a preadolescentului, converteşte lucrarea de faţă într-una de referinţă pentru întreg spectrul cultural contemporan.  
 
Vă veţi întreba, cu siguranţă, ce utilitate are o astfel de întreprindere sau cui i-ar putea folosi? Întrebările par, la prima vedere, logice şi cât se poate de normale. Dar, dacă ne gândim la protaza conform căreia românul s-a născut poet, o adaptare în versuri a Cărţii Sfinte s-ar putea mula mai bine pe sufletul românului, obişnuit să-şi versifice durerea şi suferinţa, prin doine de o frumuseţe divină, dar şi bucuria şi fericirea, prin imnuri sau ode de preamărire a puterilor cereşti. Considerăm că o astfel de viziune, inovatoare - de bună seamă, asupra Vechiului Testament, ar putea deveni un real sprijin pentru învăţământ, pe orice nivel curricular s-ar afla el, ar putea fi o provocare pentru elevii seminariilor teologice sau pentru erudiţii facultăţilor de profil şi, de ce nu, ar putea aduce alinare muritorului de rând, care s-ar împărtăşi mai uşor din puterea harului coborât de la Dumnezeu şi rostit prin gura proorocilor săi, transformat în dulce cânt poetic prin versurile lui IOAN CIORCA. Mai mult decât atât, prin amploarea unei astfel de lucrări –1468 de pagini în format A4, ediţie princeps, copertă din piele şi texte filigranate cu foiţă de aur – cântărind aproximativ 4 kilograme – se statutează un nou record, indiferent dacă facem vorbire despre cartea religioasă sau lucrarea literară. Am îndrăzni să opinăm că este o lucrare demnă de CARTEA RECORDURILOR.  
 
Însă, apariţia unei astfel de lucrări, cu valenţe etice, morale, biblice, literare, istorice, presupune eforturi pe măsura curajului implicat şi dimensiunilor sale fabuloase. Fără susţinerea acordată necondiţionat, altruism şi sinceritate, de către oameni cu un ales caracter, ce au apreciat atât actul creator, cât şi gradul de noutate al proiectului, autorului i-ar fi fost imposibilă concretizarea visului propriu – acela de a-şi vedea lucrarea publicată. Un astfel de vizionar, promotor şi generos confrate este RADU BOTIŞ, preşedintele fondator al Asociaţiei Cultural Creştin Umanitară ”ARS VIVAT”, care, cu nobleţe, preia - la propriu - povara finalizării unui astfel de proiect. De admirat, eforturile comune făcute în acest sens, atât de autorul IOAN CIORCA, cât şi de altruistul RADU BOTIŞ, pionieri ce vor rămâne cu certitudine în Marea Cartă a Literaturii Mondiale a Tuturor Timpurilor. VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (Gheorghe A. STROIA)  
 
Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, sau pe pagina web, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com, web: www.armoniiculturale.ro  
 
ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!  
 
În curând la Editura Armonii Culturale ... Trandafir Sâmpetru (Brăila), Ioana Voicilă Dobre (Bucureşti), Vasile Bele (Baia Mare), dr. ec. Gheorghe Rusu (Bucureşti), Ionel Ilie (Bucureşti), Emanoil Toma (Ploieşti), şi multe alte noi apariţii editoriale!  
 
Armonii Culturale  
decembrie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
DECEMBRIE 2013 - NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!